România se păstrează în acelaşi trend mondial, cazurile de cancer cresc ca număr dar, din fericire, mortalitatea prin această boală este într-o continuă scădere procentuală. Anual se înregistrează aproape 80.000 de cazuri noi şi 48.000 de decese. În zona judeţului Timiş sunt înregistrate circa 2.000 de cazuri noi în fiecare an, cele mai frecvente cancere fiind cele bronhopulmonare, colorectale şi de sân. Acest lucru se întâmplă în primul rând datorită faptului că populaţia, în România ca şi în celelalte ţări din zonă, este într-un proces de îmbătrânire continuă, oamenii trăiesc mai mult, ajung la vârste înaintate şi fac mai frecvent această boală a vârstei a treia. Sunt şi alte explicaţii, care ţin în primul rând de stilul de viaţă – fumatul este, probabil, cel mai bun exemplu. Am fumat tot mai mult în România în ultimul sfert de secol, am adoptat o alimentaţie mai dezechilibrată ceea ce a dus, pe lângă creşterea alarmantă a obezităţii, şi la o frecvenţă mai mare a bolilor cronice.

Sunt de multe ori întrebat dacă e adevărat că trăim o perioadă în care a explodat numărul de cancere. Pe lângă o creştere obiectivă care este constantă, lentă şi predictibilă, există o serie de alte explicaţii pentru care percepem această senzaţie. În primul rând, diagnosticăm mai frecvent această boală şi avem tot mai rar cazuri de decese de cauză necunoscută, asa cum se întâmpla acum câteva decenii. Apoi, mass-media face mult mai vizibilă această boală comparativ cu ceea ce se întâmpla cu o generaţie în urmă, când cancerul era considerat o boală ciudată, o realitate care trebuie ascunsă şi se investea puţin pentru tratarea lui. In fine, este o percepţie subiectivă pentru că, pe măsură ce îmbătrânim, cercul nostru de cunoscuţi îmbătrâneşte odată cu noi şi apar inevitabil mai multe cancere de care auzim, dat fiind că această boală apare tot mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă.

Rămâne, totuşi, o realitate obiectivă această creştere lentă de care vorbeaţi, ceea ce a făcut Organizaţia Mondială a Sănătăţii să aprecieze că în 2030, cancerul va deveni principala cauză de mortalitate, depăşind bolile cardiovasculare în acest nefericit clasament.

Cabinetul OncoHelp a fost înfiinţat la începutul anului 2004 pe principii caritabile şi a debutat ca un cabinet medical situat într-un apartament de 3 camere. Astăzi este considerat cel mai important centru din regiunea de vest pentru bolnavii de cancer. Cum s-a realizat acest salt aproape incredibil?

Evoluţia noastră se datorează, probabil, convingerii că avem o misiune, dincolo de activitatea zilnică, uneori epuizantă. Această misiune a fost asumată colectiv şi apoi individual de fiecare coleg care ni s-a alăturat. Ea a fost înţeleasă de sute, de mii de alţi oameni de suflet din comunitate şi nu mă pot opri să nu-mi amintesc, cu recunostinţă, că şi Dv. faceţi parte dintre ei. Am avut mii de sponsori, unii anonimi, care au fost atinşi de această boală fie personal, fie prin apropiaţi. Au fost însă şi mulţi cei care, neavând nimic de-a face cu boala, au simţit chemarea creştină de a ajuta, prin noi, un semen aflat la răscruce.

O mare parte din totalul cazurilor de tumori maligne din zonă sunt tratate la OncoHelp. De ce fel de tratamente pot beneficia bolnavii şi cum sunt acoperite cheltuielile ?

Intenţia noastră a fost să creştem permanent oferta de servicii pentru bolnavii oncologici, astfel încât să găsească la noi cât mai multe din tratamentele necesare şi să eliminăm stresul inerent, generat de deplasarea între spitale. Este o realitate constatată de mulţi ani în ţările civilizate că serviciile medicale oncologice sunt tot mai performante pe măsură ce spitalul care le oferă devine mai mare şi mai complex. Sunt o serie de explicaţii pentru acest fenomen, de la competiţia profesională care stimulează medicii să devină tot mai buni în centrele mari până la conectarea serviciilor într-un spaţiu restrâns şi colaborarea între specialităţi din cadrul comisiilor medicale interdisciplinare.

La ora actuală avem o secţie de oncologie medicală în care asigurăm tratamentele clasice de tip chimioterapie, imunoterapie, hormonoterapie sau terapii ţintite. Avem o secţie de hematologie care se adresează în primul rând cancerelor din acest domeniu. Avem apoi o secţie de îngrijiri paliative pentru pacienţii gravi, aflaţi într-o fază a bolii în care sunt recomandate în primul rând tratamente suportive şi de ameliorare a simptomelor. Departamentul de imagistică asigură suportul informaţional pentru medicii curanţi în ceea ce priveşte diagnosticul şi evoluţia bolii. În fine, de aproximativ doi ani am deschis un departament de radioterapie care este dotat cu aparatură de ultimă oră.

Tratamentele sunt gratuite şi pacienţii beneficiază de toate serviciile noastre fără să fie taxaţi suplimentar, ca în orice spital din reţeaua publică. Acest lucru este posibil datorită contractului cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate care decontează serviciile efectuate şi raportate lunar de noi.

Conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în anii care urmează, la fel ca în întreaga lume, şi în România va creşte numărul de îmbolnăviri cu această maladie ucigătoare numită cancer. În acest context, se subînţelege nevoia de o dezvoltare continuă a unităţilor medicale specializate. Ce se face în acest sens la clinica OncoHelp ?

Proiectele noastre sunt multe şi ambiţioase pentru perioada următoare. Pe lângă intrarea în funcţiune a celui de-al doilea accelerator, preconizată să se întâmple luna viitoare, intenţionăm să completăm serviciile noastre de radioterapie prin finalizarea componentei de brachiterapie. Vom avea astfel, în Timişoara, un centru de radioterapie care să asigure tratamente la cele mai ambiţioase standarde europene din domeniu.
Vrem să extindem clădirea spitalului, să mărim capacitatea de cazare şi mai ales confortul pacienţilor. Vrem să construim o nouă clădire pentru ambulatorul de specialitate. Vrem să ridicăm un spaţiu hotelier unde vor fi cazaţi gratuit pacienţii aflaţi în tratament care vin de la distanţă şi care nu-şi pot permite să stea în Timişoara.

Ne gândim să dezvoltăm partea de recuperare a pacienţilor după tratament înfiinţând un centru de recuperare, să creştem capacitatea de cercetare clinică şi pe cea de educaţie pentru medici, fizicieni, asistente şi infirmiere. De asemenea, ne gândim să aducem în Timişoara tehnologii de vârf pentru terapia cancerului, cum sunt radioterapia stereotactică sau protonterapia.

Domnule doctor, putem discuta de prevenţie în cazul acestei maladii sau deocamdată nu este posibil?

Cu siguranţă prevenţia şi depistarea precoce rămân cea mai redutabilă arma în lupta cu cancerul. Rezultatele superioare obţinute în ţările dezvoltate în ceea ce priveşte controlul afecţiunilor maligne se datorează în primul rând unei educaţii a populaţiei şi a unor programe de depistare precoce, care au adus ameliorări semnificative în acest sens. De atâtea ori auzim că e mai uşor să previi decât să tratezi şi cât de adevărată este această afirmaţie în cancer!
Putem să influenţăm enorm riscul de cancer prin stilul de viaţă. O să vă dau doar două exemple. În ultimele trei generaţii, din 1930-1940 încoace, frecvenţa cancerului gastric a scăzut de zece ori, în principal din cauza conservării alimentelor prin refrigerare în loc de afumarea clasică. În aceeaşi perioadă, cancerul bronhopulmonar a crescut de 20 ori ca frecvenţă, în special datorită apariţiei unei industrii foarte nocive, aceea a ţigărilor, care a convins populaţia prin campanii publicitare foarte agresive să devină mari fumatori.

De-a lungul unei perioade scurte de timp, cel mai frecvent cancer, cel gastric, a devenit rar, în timp ce un cancer rar precum cel pulmonar a ocupat detaşat primul loc în privinţa mortalităţii. Dacă ar fi vorbă de o cauză genetică, de soartă sau alte explicaţii, un astfel de fenomen nu ar fi posibil. De aceea, este rezonabil să considerăm că putem reduce mult probabilitatea să facem un cancer în decursul vieţii dacă adoptăm un stil de viaţă care să evite riscurile majore.

Aş vrea să vă mai dau un exemplu, acela al prevenirii infecţiilor virale cu potenţial malign. Se ştie că marea majoritate a cancerelor de col uterin dar şi alte cancere se datorează infecţiei cu un virus numit HPV. Avem la îndemână posibilitatea de a preveni infecţia cu acest virus prin vaccinare. Faptul a fost înţeles acum câţiva ani de Ministerul Sănătăţii, care a pus la îndemâna părinţilor posibilitatea de vaccinare a fetiţelor din clasa a IV-a împotriva acestui virus. Din păcate, acea campanie de vaccinare a fost compromisa de o contracampanie de dezinformare pe diverse canale, care a atins cote furibunde şi care a convins părinţii să refuze vaccinarea. Vom asista în următoarele decenii, din cauza acestor dezinformări, la o serie de cancere care ar fi putut fi prevenite, aşa cum asistăm azi la mii de cazuri de rujeolă, unele mortale, printre copiii nevaccinaţi.

Un număr important de oameni de ştiinţă lucrează zi de zi în cercetare pentru a găsi noi soluţii în tratamentul cancerului. Sunt succese în acest domeniu sau cei diagnosticaţi cu tumori maligne sunt încă, şi astăzi, “condamnaţi la moarte”?

În general, există această percepţie greşită că, dacă ai cancer eşti condamnat la moarte. Era adevărat poate acum 100 de ani, dar astăzi două cancere din trei se vindecă şi proporţia asta creşte zilnic. Ţine de noi ca societate, ca persoane responsabile să creştem această proporţie printr-o viaţă sănătoasă, o depistare cât mai precoce şi un tratament la standardele mondiale. Sunt cancere care se vindecă aproape întotdeauna,. dar sunt, din păcate, şi forme de cancer incurabile de obicei. Oricum ar fi, cu cât depistarea se face într-o formă mai incipientă este mai probabil să obţinem rezultate mai bune.

Specialişti străini, care într-un fel sau altul au o strânsă colaborare cu România, afirmă că în ţara noastră cea mai mare provocare este accesibilitatea la medicamentele moderne. Cum puteţi comenta aceste afirmaţii?

E adevărat că avem încă diferenţe faţă de tratamentele asigurate în ţări din vestul Europei. Pe de altă parte, vă pot spune că, dacă e să ne comparăm cu vecinele din Balcani, situaţia noastră, în multe privinţe, este mai bună. Totodată, situaţia s-a ameliorat sensibil în ultima vreme, au apărut noi medicamente moderne pe lista de gratuităţi şi se preconizează un acces mai rapid la medicamentele scumpe prin desfiinţarea comisiilor care aprobau aceste tratamente.
Tratamentul cancerului este o problemă uriaţă chiar şi în ţările foarte bogate, pentru că implică sume enorme de bani. Vorbim de medicamente care costă uneori multe mii de euro lunar şi care trebuie luate pe durate lungi de timp. Vorbim de mii de cazuri noi anual care necesită aceste tratamente, numai în România. Vedeţi, aşadar, că e o problemă dificilă şi există o dezbatere intensă în privinţa sustenabilităţii de către sistemele de asigurări a acestor tratamente.

Imuno-oncologia a parcurs un drum lung până acum, ridicând în acest moment speranţe mari in tratamentul cancerului. Cum vedeţi dumneavoastră acest segment în cadrul tratamentelor şi ce se face la noi în ţară pentru adaptarea şi dezvoltarea lui?

Asistăm azi la o adevărată revoluţie a terapiilor oncologice, care se produce chiar sub ochii noştri. Din păcate, mass-media ne-a intoxicat de atâtea ori cu ştiri triumfaliste despre terapii minune âncât am devenit insensibili la astfel de ştiri şi nu realizăm, nici chiar noi, cei direct implicaţi în fenomen, amploarea schimbărilor care se anunţă. De 5 ani încoace au apărut valuri de informaţii referitoare la un nou concept în abordarea tratamentului bolii maligne. Dacă până acum efortul terapeutic se concentra pe identificarea unui aspect specific al celulei maligne care să fie exploatat ca ţintă a tratamentului, imuno-oncologia se străduie să stimuleze sistemul imun al pacientului să lupte eficient cu cancerul lui.

Fiecare cancer e un eşec al sistemului imun din acel organism. În realitate, imunitatea ne asigură zilnic protecţia împotriva cancerului prin distrugerea celulelor mutante care pot deveni periculoase. Este suficient însă, ca sistemul imun să greşească o singură dată şi apare boala. De aici a apărut ideea de a stimula eficient sistemul imun şi de a-l convinge să lupte.

Ideea nu e nouă, are probabil peste un secol, dar până nu demult rezultatele au fost modeste. În ultimul timp am asistat însă la noi generaţii de anticorpi capabili să “tureze” sistemul imun şi au apărut rezultate absolut spectaculoase. Melanomul metastatic de pildă, care acum câţiva ani era o boală rapid mortală aproape întotdeauna, a devenit vindecabil în circa jumătate din cazuri. Şi acesta e doar un exemplu, rezultate spectaculoase au apărut şi în alte localizări mai frecvente, precum cancerul bronhopulmonar, renal sau vezical.

Ceea ce e cel mai spectaculos în privinţa acestor tratamente este capacitatea de vindecare definitivă. Spre deosebire de tratamentele clasice (chimioterapia, hormonoterapia) care controlează boala metastatică pe o perioadă de timp, după care se instalează rezistenţa la medicament şi apare reluarea de evoluţie, rezultatele studiilor cu terapii imune arată că o parte din pacienţi nu mai recidivează probabil, niciodată.

Pentru proiectele pe care vi le-aţi propus aveţi în cotinuare nevoie de donaţii şi sponsorizări. Ce întreprindeţi în acest sens ?

Reprezentanţi ai firmelor, oameni de afaceri, persoane fizice pot veni oricând la sediul nostru, încheind un contract de sponsorizare cu noi sau oferind o donaţie asociaţiei noastre.Trebuie să mai menţionez că noi conlucrăm cu mai multe asociaţii şi cu ajutorul lor, prin diferite acţiuni comune încercăm să obţinem fonduri pentru o dezvoltare viitoare, care să asigure nu doar continuitatea, ci şi tratamentele la o calitate mai înaltă. Avem un număr mare de oameni şi instituţii care au oferit cei 2% din impozitul pe venit, permis de lege, n favoarea noastră şi sperăm ca numărul acesta să crească şi în viitor.

Acum, la final, in calitate de specialist in domeniul tumorilor maligne, ce mesaj aţi transmite cititorilor noştri ?

E un proverb românesc care spune “cum îţi aşterni aşa dormi”. El se aplică şi în cazul cancerului. Sunt adeseori întrebat dacă are rost să facem ceva, fiecare dintre noi, ca să evităm această boală sau trebuie să avem o abordare fatalistă în această privinţă, ceva de genul “ce ţi-e dat în frunte ţi-e scris”. Toate datele ştiinţifice arată că majoritatea cancerelor sunt consecinţa stilului de viaţă şi doar o mică parte sunt ghinioane inevitabile. De aceea, ţine de noi, de felul în care trăim, să reducem la minimum riscul de boală.

Mesajele acelea de interes public cu care suntem bombardaţi la televizor conţin mult adevăr. Faceţi zilnic mişcare, mâncaţi legume şi fructe proaspete cât mai des, evitaţi fumatul. Veţi reduce astfel riscul de cancer cu peste 50%. Faceţi controale periodice pentru depistarea cancerului mamar, de col uterin sau colorectal, medicul dv. de familie vă poate explica în ce constă acestea.

Nu uitaţi, cancerul e o boală frecventă şi ne poate atinge pe oricare. Cine spune “nu mi se poate întâmpla chiar mie una ca asta” greşeşte grav, ni se poate întâmpla fiecăruia, oricând, dar mesajul cel mai important rămâne acela că putem învinge boala dacă e depistată la timp.

Material apărut în săptămânalul Agenda.