„E prima dată când mă aflu şi eu singur aici la pupitru în 22 de ani şi spun şi eu ce cred. Sunt în Primăria Timişoara din 1 mai 1992, fiind numit printr-un ordin al prefectului ca urmare a unui concurs (…) Când am venit la Primăria Timişoara am fost 40 de oameni, în 92, acum suntem peste 1000 cu toate unităţilor. Am lucrat cu trei primari şi pot să vă spun că m-am înţeles foarte bine cu toţi. Paradoxal, pot să vă spun am un an de zile de când lucrez cu domnul Robu şi nu am avut nicio divergenţă (…) Stilul de muncă al dânsului este un stil foarte alert, foarte rapid, dacă poate să se rezolve ieri problema, ceea ce în adminstraţie este foarte greu şi după un an de zile, ca să fac o comparaţie cu maşinile, ne aflăm în următoarea situaţie: dânsul conduce un Mercedes, direcţiile conduc un Polo, Direcţia Tehnică un Volkswagen şi eu, ca să fiu modest, conduc un Audi. Cam asta ar fi situaţia vizavi de rapiditatea de rezolvare a problemelor”, şi-a început Cojocari incursiunea în meandrele Juridicului de la Primăria Timişoara, precizând că primarul i-a asigurat logistica pentru a susţine, joi, o conferinţă de presă în sala de consiliu.
Secretarul a explicat că până acum a tăcut pentru că nu este un tip conflictual, dar că în cele din urma s-a hotărât să vorbească pentru a salva imaginea Serviciului Juridic şi implicit pe cea a instituţiei de pe bulevardul C.D. Loga.
„Nu am niciun fel de conflict cu domnul viceprimar Stoia, dar pe de altă parte dacă dânsul nu a fost bine informat în ceea ce v-a prezentat dumneavoastră este de datoria mea şi a instituţiei să punem lucrurile la punct şi să prezentăm situaţia reală”, a adăugat Cojocari. El s-a referit în principal la cele două cazuri prezentate recent de viceprimarul Traian Stoia, cel al imobilului de pe strada Eugeniu de Savoya, cumpărat de Rodica Vlad cu aproximativ 100.000 de euro de la primărie în baza Legii 550 din 2002 şi revândut ulterior cu peste 1.000.000 de euro, după ce municipalitatea a pierdut în instanţă acest caz, şi cel al grădiniţei de pe bulevardul Mihai Viteazul nr. 17, o altă proprietate pierdută de administraţia oraşului, caz în care Stoia a afirmat că s-au „evaporat” anumite documente din arhiva primăriei, de care răspunde Cojocari.
Primul caz abordat a fost cel al litigiului referitor la imobilul de pe Eugeniu de Savoya, din centrul oraşului, unde au mai rămas acum nişte ruine şi o groapă imensă.
„În 2001 s-a încheiat, ca urmare a unei licitaţii, un contract de închiriere pentru imobil. În 2002 s-a semnat un act adiţionat la contract, prin care s-a stabilit că lucrările de reparaţii de restaurare, în sumă de 255.000 de euro, cad în sarcina chiriaşului (n.r. – SC Farmacia Vlad SRL). Tot în 2002 spaţiul a fost pus pe lista spaţiilor pentru vânzare aprobată de consiliul local. În 2003 consiliul l-a scos de la vânzare (…) În 17.10.2003 SC Farmacia Vlad SRL obţine sentinţa civilă nr. 491/A/2003 prin care instituția noastră este obligată la vânzarea spațiului din Timișoara, str. E. de Savoya nr. 16, conform Legii nr. 550/2002. Instituția noastră a formulat contestația la executare însă aceasta a fost respinsă. În 2004 se completează lista spațiilor care se pot vinde și cu acest imobil (…) În 2006 a ajuns să îl cumpere. În momentul în care l-a cumpărat – nu discut de preţ, a fost o comisie de negociere – în momentul în care s-a făcut vânzarea la notariat s-a stipulat că timp de 3 ani de zile nu este voie să se înstrăineze acest spaţiu ca după aceea să vină în 2007 să înstrăineze acest spaţiu către SC Stagione Immobiliare SRL și SC PIR-POOL & Indrosse SRL. S-a acţionat – eu știu dedesubturile – aproape cu viteza luminii să îi dăm în judecată ca să reziliem contractul la nici o lună de zile după ce au încheiat contractul. (…) Pe ce considerent? Că nu s-au respectat cei 3 ani până la dreptul de vânzare şi pe considerentul simulaţiei pentru că ni s-a părut că era o diferență prea mare între preţul nostru de cumpărare şi preţul de vânzare apoi către firma Stagione. Ne-am judecat, am mers până la Înalta Curte de Casație și Justiție şi am pierdut pe considerentul că numai la clădiri se aplică termenul de 3 ani de zile, nu şi la terenuri, fiindcă noi am vândut numai terenul. Nu comentăm soluțiile instanței”, a declarat Cojocari.
„S-au făcut două contracte de vânzare-cumpărare, unul încheiat la primărie, între municipiul Timişoara şi SC Farmacia Vlad, prin care se înstrăinează construcţiile parţial demolate şi terenul, construcţiile parţial demolate valoare zero, doar terenul a fost evaluat, iar pentru a se respecta forma autentică şi pentru a fi valid contractul de vânzare-cumpărare obligatoriu a trebuit să fie încheiat un contract de vânzare-cumpărare şi la notar, cu privire la teren, altfel nu se putea opera în Cartea Funciară înstrăinarea terenului (…) Noi am înstrăinat însă şi construcţiile, în starea în care se aflau. În instanţă noi am arătat că nu s-a respectat această interdicţie cu privire la întreg imobilul, şi cu privire la construcţie, şi cu privire la teren. Instanţele spun: contractul prin care se transmite dreptul de proprietate cu privire la teren este doar contractul semnat la notar. Instanţele au venit cu argumentaţia că interdicţia se referă strict la spaţiile comerciale şi de prestări servicii, nu le terenul aferent acestor spaţii”, l-a completat şeful Serviciului Juridic al primăriei, Daniel Văcărescu.
Referitor la preţul iniţial de vânzare a imobilului, oficialii municipalităţii spun că nu Serviciul Juridic a validat acest preţ, ci o comisie constituită în baza Legii 550 din 2002, având la bază un raport de evaluare, şi că în respectiva comisie nu figura niciun jurist.
Cât despre investiţiile de 255.000 de euro pe care trebuia să le facă chiriaşul în primă fază în cazul imobilului de pe Savoya, Cojocari susţine că nu era de competenţa Serviciului Juridic să verifice dacă acestea s-au făcut sau nu, ci Direcţia de Patrimoniu, condusă la vremea respectivă de Nicuşor Miuţ, trebuia să sesizeze acest lucru.
„Ca urmare a acelui raport de evaluare a existat o negociere între comisie şi doamna Vlad, dânsa a vrut să îşi deducă ce a investit acolo, nu i s-a acceptat”, au explicat acum reprezentanţii primăriei.
Secretarul primăriei spune că în acest caz au fost deschise şi două dosare penale.
„În momentul de faţă există un dosar penal, care eu n-am cunoştinţă să se fi finalizat, la sesizarea noastră a primăriei, vizavi de doamna Vlad, pentru că a desfiinţat fără autorizaţie, fără avizul ministerului Culturii, unele părţi din clădire, şi mai există încă un dosar pe rol în care oameni de la noi de la Juridic au fost audiaţi ca martori vizavi de modul cum s-a încheiat acest contract de vânzare-cumpărare”, a adăugat secretarul.
Cât despre faptul că reprezentanţii municipalităţii au cerut să se judece cauze importante cum a fost şi aceasta şi în lipsa lor, şeful Serviciului Juridic spune că acest lucru este o practică în instanţă, „o procedură uzuală”.
Concluzia? „Nu mai e nicio cale de atac, se aşteaptă acum în penal dacă s-a dat vreo soluţie”, a conchis Cojocari.
Secretarul spune că Stoia a fost indus în eroare când a redeschis acest caz. „E foarte bine intenţionat (n.r. – viceprimarul Traian Stoia, dânsul a considerat că a descoperit asta, sfătuitorii au fost proşti (…) N-a înţeles despre ce-i vorba, a fost indus în eroare”, a mai afirmat Cojocari.
Şi femeia de afaceri Rodica Vlad a reacţionat în urma declaraţiilor făcute săptămâna trecută de viceprimarul Traian Stoia, pe care farmacista l-a acuzat de dezinformare şi l-a ameninţat cu judecata. Vlad susţine că avea tot dreptul să cumpere imobilul respectiv potrivit Legii 550 din 2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, iar instanţa i-a dat câştig de cauză în acest caz, deşi fostul primar Gheorghe Ciuhandu ar fi vrut ca ea să renunţe la proprietatea respectivă pentru că ar fi avut alte interese. Femeia de afaceri susţine că a şi investit în diverse proiecte care aveau menirea de a consolida clădirea şi că a obţinut şi o autorizaţie de construire, iar imobilul a rămas o ruină tot din vina primăriei…
În ceea ce privește cazul imobilului retrocedat de pe bulevardul Mihai Viteazul, secretarul susţine că nu a dispărut niciun document de la arhivă şi că Serviciul Juridic a făcut tot ce se putea…
Cojocari a profitat de ocazie să prezinte, joi, şi mai multe procese cu SC Bega TM SA în care Primăria Timişoara a obţinut câştig de cauză în trecut.
UPDATE. Rodica Vlad a reacţionat din nou, în urma declaraţiilor făcute joi de reprezentanţii primăriei, şi ne-a transmis mai multe documente pe adresa redacţiei pentru a lămuri situaţia, documente care pot fi consultate în galeria ataşată materialului.
„Vă remit mai jos documentele de demolare, autorizaţia de construcţie, vânzarea-cumpărarea de către Primărie în care se vede clar că s-a vândut doar terenul, precum şi extrasul de carte funciară din aceea perioadă, din care se vede clar: extrasul este curat şi fără nici un fel de interdicţii, precum şi obligaţiile pe care şi le-au asumat cei cărora le-am vândut pentru punerea în opera a autorizaţiei de construcţie. Din păcate, o autorizaţie de construcţie în oraşul Timişoara se obţinea în doi, trei ani cu o sută de mii de avize care expirau între timp, cu Comisia de Monumente care răspundea la şase luni şi cu încălcarea drepturilor cetăţeanului înscrisă în Constituţia României”, spune, printre altele, Vlad.
Citiți principiile noastre de moderare aici!