Tânărul spune că obișnuiește să facă mișcare în natură dimineața și așa s-a întâmplat și la sfârșitul săptămânii trecute, când a ieșit cu câinele și cu bicicleta la plimbare la Pădurea Verde. De regulă se întâlnea cu un grup de căprioare care străbătea pădurea, dar acum a observat că una dintre ele era rănită la un picior și nu putea fugi. Andrei, protagonistul acestei întâmplări, a decis imediat că nu poate lăsa animalul așa și că trebuie să îl vadă un doctor… S-a gândit să meargă cu căprioara la Grădina Zoologică, dar acolo a avut parte de o surpriză. Una neplăcută.
„Nu am stat pe gânduri, am lăsat bicicleta și câinele în mijlocul pădurii, am luat căprioara în brațe și am fugit cu ea spre Grădina Zoologică din Timișoara, care se află chiar la marginea pădurii, convins fiind de faptul că asta trebuie să fac și că sigur voi găsi acolo ajutor. Din păcate, odată ajuns acolo, după un drum de aproximativ un kilometru prin pădure cu căprioara în brațe, am fost anunțat prin telefon de medicul veterinar al Grădinii Zoo că nu este problema lor. Mi s-a spus că, deoarece eu am adus căprioara, se consideră că este animalul meu și că ei nu oferă servicii veterinare pentru <<clienți>> și că nu au fondurile necesare pentru a interveni. Mi s-a spus să îmi iau căprioara și să fac ce vreau cu ea. Am rămas uimit! Nu-mi venea să cred că nu vor face nimic…”, povesteşte tânărul.
Andrei a decis să-şi încerce norocul la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului, a dus căprioara acolo, a discutat cu un medic veterinar care a văzut care este starea sa şi a plecat, pentru ca mai apoi să afle că animalul a murit…
„După o oră de așteptare, timp în care nu s-a întâmplat nimic, <<sfătuit>> de medicul veterinar <<să-mi iau căprioara și să plec>>, am luat hotărârea să o transport cu mașina personală până la spitalul veterinar din cadrul Facultății de Medicină Veterinară, unde am fost primit cu brațele deschise și cu o atitudine pozitivă. După alte multe telefoane, am lăsat căprioara în grija celor de la facultate. M-am și oferit să plătesc cheltuielile. După câteva ore am aflat că cei responsabili de păduri au luat căprioara și că, din păcate, căprioara nu a putut fi salvată, nu pentru că s-ar fi încercat și s-a eșuat, ci pentru că nu există BANI pentru astfel de intervenții”, mai povesteşte Andrei.
Tânărul spune că cei de la spital au anunţat autorităţile responsabile, iar atunci când a plecat el căprioara era în viaţă, cu un picior rupt şi o rană adâncă, iar medicul care a văzut animalul i-a spus că este un caz operabil.
Andrei a fost deranjat în special de atitudinea reprezentanţilor Grădinii Zoologice. Concluzia sa?
„În România totul se rezumă la bani, indiferent că este vorba despre un bătrân bolnav sau despre o căprioară rănită. Indiferenţa este încă prezentă, dar este datoria noastră să învățăm generația de mâine, copiii, să reacționeze cu inimă și nu cu portofelul atunci când vor fi puși în aceeași situație”, a concluzionat tânărul.
Aristotel Vişoiu, şeful Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Timișoara, afirmă că în acest caz ar fi trebuit să fie sesizaţi reprezentanţii Liceului Silvic, dar că cei de la clinică ar fi trebuit să facă intervenţiile necesare, mai ales că tânărul care le-a adus animalul s-a oferit să plătească serviciile…
„Potrivit legii, când se întâmplă vreun accident cu un animal sălbatic, animalul se predă gestionarului de fond cinegetic, care la Pădurea Verde este Liceul Silvic. Cei de la liceu ar fi trebuit să fie sesizaţi. El, gestionarul face toate operaţiunile. Aici înţeleg eu că un voluntar a găsit căprioara, a încercat să o predea Grădinii Zoologice, care nu avea temei legal să o primească, şi a făcut ceea ce orice om de bună cuviinţă ar fi făcut, a dus-o la clinică. Cei de la clinică ar fi trebuit să accepte să plătească domnul, dacă el s-a arătat dispus să facă acest lucru, şi îşi primea banii de la gestionar apoi. Era o situaţie de voluntariat şi medicul trebuia să facă ce trebuie. Dacă omul plătea, îi dădea chitanţa sau factura şi mergea la gestionar şi dădea factura. De ce n-au făcut intervenţia respectivă, că ar fi recuperat suma apoi de la gestionar, care urma să preia animalul? În lege procedura e mai complicată… Cred că animalul sălbatic n-ar fi supravieţuit apoi, poate ar fi supravieţuit intervenţiei, dar nu apoi în pădure. Dar putea să supravieţuiască acestui episod… Domnul e chiar de apreciat”, ne-a declarat Vişoiu.
Deşi la prima vedere pare o poveste încurcată în hăţişul birocratic, reprezentanţii USAMVB spun că nu s-a mai putut face nimic pentru salvarea căprioarei, pentru că starea ei era mult prea gravă.
„Am vorbit cu colegul care s-a ocupat de acest caz. Căprioara a fost atacată de câini, avea piciorul din spate complet distrus, era muşcată la gât, era foarte grav rănită şi efectiv nu se mai putea face nimic pentru salvarea ei. Au sunat la cei care răspund de fondul de vânătoare respectiv de la Pădurea Verde, la Liceul Silvic am înţeles, respira încă atunci când au luat-o, e adevărat, dar nu se mai putea face nimic pentru că era foarte grav rănită…”, susţine rectorul USAMVB, Paul Pârşan.
UPDATE. Reprezentanţii Primăriei Timişoara spun că ei nu se puteau ocupa de căprioară pentru că nu asigură servicii sanitar-veterinare de urgenţă şi servicii către terţi, orice animal care intră la Grădina Zoologică trebuie să stea în carantină şi apoi medicul veterinar de la Zoo, Mihăiţă Afrenie, era plecat din oraş.
„Animalele care sunt adăpostite temporar la Grădina Zoologică Timişoara trec printr-o procedură de carantină obligatorie conform legii. De asemenea, Grădina Zoologică nu asigură permanenţă, servicii sanitar-veterinare de urgenţă şi nu deţine un cabinet autorizat pentru realizarea serviciilor către terţi. Municipalitatea, prin Grădina Zoologică, nu poate asigura finanţarea unor tratamente sau intervenţii sanitar-veterinare către cabinete veterinare private pentru animalele care nu se află în proprietatea sau custodia acesteia”, ne-a declarat purtătoarea de cuvânt a municipalităţii, Alina Pintilie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!