Când apare dorința de a avea un copil?
DD: Dorința de a avea un copil poate coexista pe tot parcursul evoluției unei persoane (de la stadiul de copil până la maturitate) sau poate apărea spontan, ca o conștientizare a ceea ce lipsește în „drumul” spre autorealizare. Dorința de copil este mișcarea cea mai naturală din lume, fiind în același timp misterioasă, contrastând cu facilitatea naturală a reproducerii la celelalte specii.
Ce impact are asupra cuplurilor diagnosticul de infertilitate?
DD: Când un cuplu primește diagnosticul – “ INFERTILITATE ” , partenerii se simt ca într-un carusel copleșitor al dezamăgirii, ca și cum ar fi plasați într-o realitate în care nu și-ar dori să fie, ca într-un vis din care așteaptă parcă să se trezească repede. Începe un travaliu al doliului, doliu după o ființă care nu a existat vreodată în realitatea obiectivă, dar care a existat și a însoțit cu adevărat mintea și emoția femeii, respectiv a bărbatului.
Care este influența stresului și a antecedentelor personale asupra capacității de procreare?
DD: Infertilitatea poate fi abordată divers. Persoanele care își doresc un copil fie au trecut prin traume emoționale neconștientizate sau neprelucrate încă, fie au păstrat în subconștient o convingere falsă despre posibilitatea sau imposibilitatea lor de a procrea urmată de o puternică presiune intrapsihică. Frecvent, apariția stresului după primul eșec în încercarea spre o noua sarcină, creează un cerc vicios de încercări, descurajări, motivații și deziluzii. Stresul poate fi privit dintr-o dublă perspectivă: ca factor determinant al infertilității, dar și ca efect al infertilității.
După eșecul încercării de procreare, cuplul se poate confrunta cu sentimente de tristețe, furie, vinovăție – sentimente care, nu întotdeauna sunt împărtășite familiei și prietenilor, sau considerate a fi înțelese de aceștia. Toate acestea sunt un aspect intim al vieții personale. Resimțind aceste stări apăsătoare, cuplurile consideră că este mai bine să evite întâlnirile cu prietenii, rudele (de vârsta lor) care au format deja o familie cu copii. Involuntar, atenția lor se orientează înspre copii, femei însărcinate și informații referitoare la aceștia, încât ajung să creadă că sunt singurii care nu au reușit, considerând situația lor atât de nedreaptă… Speranța, așteptarea, teama de un viitor posibil eșec cresc monstruos, pun stăpânire pe partenerii de cuplu și oferă un teren propice pentru instalarea unei depresii sau anxietăți.
Ce recomandați cuplurilor care se confruntă cu această realitate?
DD: Este recomandat ca, înaintea încercărilor de a procrea sau înaintea începerii unui tratament, a unei proceduri FIV, partenerii să conștientizeze starea emoțională în care se află și, cu ajutorul psihoterapeutului, să învețe să gestioneze atât stresul ce poate apărea pe parcurs, cât și emoțiile generate de evenimentele viitoare și de tratamentele aplicate. Consilierea psihologică ajută cuplul să accepte mai ușor situația în care se află. Consilierea ar trebui să fie un proces continuu de-a lungul evaluării și tratamentului cuplurilor infertile.
Departamentul de Psihologie din cadrul Centrului de Reproducere Umană Asistată – Gynatal, oferă posibilitatea pacienților/cuplurilor de a participa la ședințe psihoterapeutice individuale sau de grup, persoanele afectate de infertilitate vor identifica sursele de stres și vor învăța să gestioneze cu succes orice situație care le-ar putea crea disconfort emoțional sau psihic în această etapă importantă din viața lor.
Psiholog clinician, psihoterapeut Dinu Diana –– Centrul de Reproducere Umană Asistată – GYNATAL
Citiți principiile noastre de moderare aici!