Rada Rogojan și Chiriac Macovei, posesorii comorilor, nu se despart fără regrete de piesele lor, însă lucrările etalate în expoziția ad-hoc din Salonul Vega, sprijinite de pereți sau de spătarele scaunelor, reprezintă doar o părticică din colecțiile scoase la vânzare și care ar putea, fără greutate, să umple un mic muzeu de artă contemporană.
„Mă mut în Germania, la copii, nu-mi pot duce colecția toată acolo și chiar aș prefera să știu lucrările în colecții de aici”, ne mărturisește Chiriac Macovei.
Cu nostalgia și oftatul celui care se desparte nu de un tablou, ci de un prieten vechi, “Maco” oferă acuarelele și picturile lui Popa la prețuri între 20 și 100 de euro – „deși, uitați, pictura asta a fost evaluată la 6.000 de euro – , lucrări ale lui Kovacs Bertalan, Pintea, Letiția Oprișan. Toate au poveste, amintiri, unele dintre tablourile puse în vânzare au fost pictate chiar în casa de vacanță a colecționarului, altele amintesc de nopți albe cu vin roșu sau, pur și simplu, de tinerețe”.
Rada Rogojan vin cu “artileria grea”: vase de sticlă ale lui Nemțoi, „dintr-o serie care astăzi nu se mai face, dar pe care artistul le dădea din atelier la prețul de 6.700 de euro”, scoase acum la vânzare pentru 500 de euro; o adevărată colecție sub semnul “roșului de Medinski”, cu inorog (1.200 de euro), dansatoare, arlechini; lucrări de Nora Blaj Demetrescu, clujeanul Vasile Gheorghiță Gabriel, Dan Cepesi.
„Am nevoie de bani”, explică, simplu, Rada Rogojan. Ea și-a cumpărat prima lucrare de artă în 1976 și se mândrește cu faptul că a fost ghidată în acestea mistuitoare pasiune de ilustrul critic de artă Alexandra Titu, care îi este verișoară primară.
Rada a avut cândva propria-i galerie de artă „și din anul 2000, până prin 2007 am putut trăi frumos și spornic din ea”. Un accident fizic, apoi recesiunea economică, au curmat ascensiunea ei în domeniu. Acum însă, mai de nevoie, mai de pasiune incurabilă, colecționara se relansează, cu această primă expoziție, pe piața de artă. Nu a apelat la o galerie și pentru că vrea să-i cunoască pe cei la care vor ajunge piesele colecției ei strânse vreme de 40 de ani.
„Toată lumea spune că în Timișoara nu există o piață de artă și probabil că așa este. Cei care au făcut repede și ușor bani, își iau “arta” din mall. Însă dacă nimeni nu face nimic să se construiască o piață de artă, o clientelă avizată, nici nu va exista vreodată. Cei care vin aici găsesc artă autentică, artiști valoroși, piese de colecție la prețuri mult sub cota pieței. Acum, pentru început, am ieșit în expoziție cu câteva nume consacrate. Vreau însă foarte mult să încurajez și să promovez și artiști tineri. Sunt o fire optimistă, sper ca iubitorii de artă să profite de această ocazie și să scot, rând pe rând, la vânzare colecția mea, în mici expoziții ca aceasta”, explică Rada Rogojan.
Pasiunea pentru artă e “moștenire” de familie pentru Rada Rogojan. Tatăl colecționarei, ofițer înalt, blond, cu ochi albaștri, a ajuns în garda regelui Carol al II-lea. „De multe ori, misiunea gărzii personale era să o însoțească pe Elena Lupescu (amanta și, mai apoi, soția regelui Carol al II-lea, n.n.). Povestea tata că, după fiecare astfel de călătorie, doamna Lupescu făcea personal câte un cadou ofițerilor care o escortaseră. Uneori un inel, o broșă, alteori un tablou. Așa s-a născut prima colecție a familiei noastre, însă când comuniștii l-au arestat pe tata, mama nu a ezitat să plătească cu un Tonitza, cu un Iser (Iosif Iser, n.n.) eliberarea lui”, povestește Rada Rogojan.
Expoziția cu vânzare, din colecțiile proprii, este deschisă până în 18 aprilie 2014, iar Rada Rogojan și Chiriac Macovei așteaptă cumpărători sensibili la artă și dornici de gheșeft în fiecare zi, între orele 18-20.
Citiți principiile noastre de moderare aici!