Vă invităm să explorați în premieră, într-un decor expozițional creativ, care reconstruiește la scară mică atmosfera din casele românilor din perioada interbelică și comunistă, dar și din magazinele care au născut atâtea povești amuzante, precum alimentara sau magazinul de electronice și electrocasnice, peste 2.500 de exponate care spun povestea unor branduri celebre din viața de zi cu zi a mai multor generații din ultimii 150 de ani.
O colecție-cabinet de curiozități care cuprinde, sub aceeași pălărie, “anunciuri” venite din alte timpuri, alături de o expunere de mărci naționale mai vechi și mai noi, precum: șoșoni Mociornița, ateliere de croitorie și încălțăminte interbelice, motoretele Victoria sau Mobra, apoi binecunoscutul Guban, ciorapi Adesgo, pastele de dinți Cristal și Kalodont, locomotivele Malaxa, Loteria Română, CEC, uleiul Luboil-Unirea, Revistele Realitatea Ilustrată, Dimineața și ale Oficiului Național de Turism, săpunurile Pisica și Cheia, lămpile Tungsram M.R., cosmeticele Farmec, primele sticle de Pepsi-Cola și CI-CO sigilate, fabrica de telefoane Standard, PECO, Dacia, biscuiții Eugenia, ciocolățica ROM, mașinăriile de gătit Aragaz, un ARO, aspiratorul Ideal, Danubiana, Electronica și Tehnoton Iași, bicicletele Pegas, supele Supco, magazinele Unirea și Victoria, Brifcor, apoi mărcile anilor ’90 care au anunțat sosirea capitalismului și multe altele, pe scurt, exponatele ies din casele oamenilor și ajung piese de muzeu!
Muzeul Made in RO va aduce sub același acoperiș o expoziție principală prezentată ca o călătorie în timp, într-o adevărată istorie vizuală a publicității românești și a mărcilor autohtone, cuprinsă în obiecte autentice și artefacte ale brandurilor iconice, ambalaje, afișe, materiale grafice, propagandă politică, postere, machete, ziare și reviste cu reclame, produse casnice de larg consum, cosmetice, jucării, textile, electronice și electrocasnice, produse alimentare, clipuri TV, reclame din arhive, mașini autohtone și multe alte surprize expoziționale din alte vremuri trecute, dar și produse dedicate industriei și brandurilor iconice din Iași, prezentând o colecție impresionantă inclusiv de mărci emblematice pentru regiunea Banatului.
Selecția de lucrări de artă publicitară și obiecte va cuprinde piese autentice din patru perioade de timp distincte: antebelic, interbelic, perioada comunistă și întoarcerea la capitalismul din perioada contemporană – conţinând atât printuri (afişe, ziare, reviste), cât şi obiecte reprezentative pentru designul industrial de produse de larg consum, în decoruri autentice de epocă, prezentând o cronică fizică a memoriei economiei României în care vom promova identitatea culturală și istorică a industriilor creative.
Veți putea afla cum a apărut publicitatea ca activitate în România, ce cumpărau și consumau sau aveau prin locuințe românii în trecut, ce era de bonton, dar și poveștile din spatele reclamelor și brandurilor naționale de altădată, marcând astfel continuarea eforturilor de a crea primul muzeu de publicitate și branduri românești, într-un tur al amintirilor, un proiect inițiat și organizat de Asociația ESCU, începând cu anul 2018. Acest efort vine în continuarea misiunii de a înființa un muzeu permanent dedicat expunerii, documentării și digitizării elementelor patrimoniale legate de mărcile românești și de creațiile publicitare din ultimii 150 de ani, aducând un omagiu mărcilor și reclamelor autohtone ce au făcut istorie, fie că au rezistat testului timpului și s-au reinventat, fie au dispărut cu totul.
Programul Made in RO deține și o componentă educativă pentru pasionații de arte vizuale, design, modă, publicitate, istoria media, personalități și practicieni din domeniul comunicării, dar și publicul larg, nostalgic sau simplu amator al mărcilor naționale.
Trimite articolul
XSa nu uitati s puneti si cartelele pe alimente acolo. Ca precis au ramas multe “neonorate”.
Si asta cu 20 litrii de benzina pe luna, – daca ai noroc sa prinzi –
Sau poze cu cozile la “se da salam la liber”.
Cine e dornic de uitat la asa ceva, ori e copil ce habar nu are cine e nenea ala intr-o ureche de pe tablou, ori e sadomasochist, ori e ceva vanzatoare de la aprozar ce o ducea relativ bine atunci ca toata lumea ii zicea “Sarumana, doamna”, Toti cu gandul ca ea te va favoriza la ceva cumparaturi.
Azi ii spui la o vanzatoare de la aprozar “Saru mana” numai daca merita, nu fiindca sa-ti faca loc in fata la coada la oaua sau branza.
Eu nu sunt dornic de a vedea asa ceva. Este poate bine pentru elevi si copii care nu au prins “Epoca de Haur”. Dar sa le prezentati si partil negative nu numai covoare persane si frigidee pline. Aratati un apartament de bloc iarna, , cu resou din ala din piatra ponce pe care puneai oala de apa sa-ti imbaiezi copilul
-
Cartele de alimente nu au fost in TM.
-
@cornel
Ce vorbesti tu acolo, cornelus?! Cum sa nu fie?! Poate nu erai tu in TM pe atunci…-
Nu mai lasati sa se inteleaga ca cartelele de alimente erau generalizate.
Nici eu nu am vazut una, nu am cunoscut pe nimeni sa aiba, am intrebat pe mama si nici ea nu a folosit.
Nu neg ca nu erau, dar in nici un caz nu erau o regula a societatii, nu erau generalizate.
Dar toata lumea vorbeste aiurea de parca se manca doar pe cartela. Cee ce este FALS !-
Ai un pic dreptate. Nu erau cartele pentru Cola, nici pentru Fanta, nici pentru sapun (fie ala si de rufe).
Pentru multe nu erau cartele. Dar asta nu inseamna ca se gaseau in belsug. Nu erau de loc.
Eu nu am trait in Timisoara in anii aia, dar stiu ca acolo unde eram erau cartele penrtru tot si stiu ca parintii mei au ramas cu multe cartele pentru mezeluri, unt, lapte neonorate, ca erau amandoi bolnavi si nu puteau sa stea cu orele in frig si ploaie sa astepte pana vin doua navete de salam pentru cateva sute de oameni. Plus ca nu se puteau bate la coada sa “prinda” ceva. Da, si nu se traia numao din ce era pe cartela, e FALS, se traia din ce mai “faceai rost” pe langa. Aveam pe cineva care ne aducea ceva carne dar pe ascuns, sa n-o prinda cineva. Era 50 de lei kilul de carne. Altii aveau parinti, bunici la tara care lucrau gradinile sa aduca la oras la fata sau baiatul lor ceapa , cartofi si ce se mai putea aduce. Era saracie curata in 89. Nu de bunastare s-a revoltat lumea atunci.
Azi orice discounter are mai multa marfa decat puteai tu cumpara pe tot anul. Nici la cantina partidului nu se gasea ce azi ai la liber sa cumperi. Sa nu zic de libertatea de miscare, azi ai posibilitatea sa te zici: Hai sa mergem maine la Viena si gata esti acolo, Atunci Wiena era numai in reviste sau pe Atlasul scolar de vazut!
Sanatate si numai bine.PS. Muzeul este pentru Eüpoca comunismului din Romania. Timisoara era poate mai avantajata, dar nici aici nu curgeau laptele si mierea la robinete. Cu tot cu ComTim-ul la usa.
-
Daciane, aiurea vorbesti tu. Cartelele erau generalizate in toata tara pentru Paine si alimentele de baza. Aveai dreptul (teoretic) la 1 kil de faina pe luna, 1 Kil de zahar pe luna, 1 litru ulei, 10 oua pe luna, 100 gr. unt pe luna, 1 kg mezeluri sau carne pe luna (faimosul salam de soia) Toate de o persoana pe luna. Exceptiile erau pentru Timisoara , Bucuresti si poate si alte orase mari ca sa nu se prinda capitalstii rai ca la noi nu e. Restul tarii aveau cartele. Eu cred ca tu nu ai vazut o alimentara din provincie in 89 toamna cum arata. In nici un caz ca “Alimentarile” din ziua de azi
-
-
-
Erau cartele P-paine,U-unt,L-lapte, A-alte alimente
-
F tare !