Luni, 15 ianuarie, de Ziua Națională a Culturii, angajați ai Muzeului Național al Banatului s-au aflat la Parța, unde a fost inaugurat punctul muzeal din localitate. Astăzi, activitățile s-au concentrat pe elevi, care au putut păși în replica sanctuarului pentru a experimenta cum trăiau oamenii din neolitic.

„Pentru noi este o foarte mare bucurie că am reușit să finalizăm această clădire. Pot spune adevărul: a fost un drum foarte dificil, pentru că intenția noastră, încă de la bun început, a fost să avem o casă vie pe care copiii să o poată atinge, să înțeleagă cum erau construite aceste case, să îi aducem un pic în temă cu modul de viață al oamenilor din neolitic.

În același timp, nu e suficient să le prezentăm modul de viață al acelor oameni fără să vedem și paralele cu viața noastră de zi cu zi de astăzi, pentru că cele mai importante aspecte pe care le avem într-o societate de acest tip, din urmă cu 5.000 de ani, le regăsim și astăzi. Este vorba de familia care trăia în această casă, de activitățile comune pe care le aveau.

Nu este doar un obiect abstract pus într-o vitrină pe care nu-l poate atinge nimeni. Este un loc cu care copiii pot interacționa”, a declarat pentru Tion Andrei Bălărie, directorul adjunct al Muzeului Național al Banatului.

Sanctuarul neolitic de la Parța și situl de la Majdan (Serbia) au beneficiat, prin programul INTERREG IPA de Cooperare Transfrontalieră România – Serbia, de revitalizare și punere în valoare. Proiectul, cu un buget de peste 750.000 de euro, a început în vara lui 2019. În octombrie 2021, Muzeul Național al Banatului a predat amplasamentul pentru construcția punctului muzeal de la Parța. Lucrările ar fi trebuit să fie gata în nouă luni.

Povestea sanctuarului

Cu o vechime de peste 7.000 de ani, Sanctuarul Neolitic de la Parța reprezintă un sit arheologic remarcabil, datorită complexității și integrității artefactelor descoperite aici. Printre cele mai impresionante descoperiri se numără grupul statuar de aproximativ doi metri înălțime, dintr-un singur bloc, reprezentând două siluete, dintre care una feminină și alta având cap de taur.

„Referitor la povestea sanctuarului, depinde pe cine întrebați, depinde cu cine vorbiți, pentru că e vorba de un sanctuar. E vorba în același timp de o clădire care a avut o utilitate, pe lângă partea de spiritualitate a avut și partea de cotidian, de viață de zi cu zi, în care oamenii aveau activități absolut firești. Dar avem și acele descrieri că era un spațiu inițiatic în care aveau voie să intre doar cei care erau puși în temă cu sacrul. Trebuie să ne gândim acum – spun asta din punctul meu de vedere – de ce ai avea o biserică, dacă nu poți să intri în ea? Cine erau acești inițiați? Sunt aspecte, informații care lipsesc, de aceea nici nu vrem să spunem cu certitudine că nu se putea intra. Noi credem că exact opusul este adevărat.

Pentru această perioadă nu există absolut niciun izvor scris. Nu există pictograme, nu am găsit picturi care să reprezinte modul în care erau utilizate spațiile astea, deci este pur și simplu o interpretare a specialiștilor care lucrează în acest domeniu. Interpretarea lor se bazează totuși pe dovezi, pe cercetare. […] Când ajungem la partea de spiritualitate, aici avem o problemă mare, pentru că ai nevoie de un altar pe care să îl găsești și să fie sigur că vorbim de un altar. Și noi, în literatura de specialitate, folosim termenul statuie monumentală, pentru că are un înțeles diferit față de un altar. […] Este loc de interpretare, având în vedere analogii pe care le vedem din alte regiuni ale lumii”, a mai explicat directorul adjunct al Muzeului Național al Banatului.

Primele săpături sistematice au început în 1931, iar în anii ’80 a fost realizat un proiect intensiv de cercetare arheologică, coordonat de dr. Gheorghe Lazarovici. Sanctuarul neolitic a fost descoperit prin dezvelirea statuii monumentale menționate mai sus. Cercetarea sanctuarului a fost finalizată în 1985, fiind documentată existența în acel loc a unei clădiri monumentale de aproximativ 11,6 x 6 m, care conținea spații de dimensiuni mai mici, cu artefacte care relevau destinațiile acestora.

„Taurul, în această cultură, nu putem presupune că înseamnă decât forță, agilitate, dar și aici, din nou, depinde de interpretarea fiecăruia și de pregătirea antropologică a fiecăruia pe care o avem pentru a crea niște paralele între alte civilizații. Eu, de exemplu, pot să zic, din punctul meu de vedere, taurul doar acompaniază statuia mamă, simbol al fertilității”, a mai spus Andrei Bălărie.

În ceea ce privește ofrandele, și aici există doar presupuneri. Cel mai probabil, pe altar se foloseau plante, cum ar fi tămâia, rășini parfumate. Populația de atunci însă, din punct de vedere genetic, nu prea are nicio legătură cu cei care trăiesc acum în zonă.

„Populația de aici, din perioada neolitică, era una care în mare parte genetic nu are de a face cu noi. Adică noi, ca indivizi din ziua de astăzi, suntem produsul unor mișcări ample de populații care au loc în mai multe secvențe. […] Erau agricultori în mare parte, crescători de animale – modul lor de viață de zi cu zi nu diferă foarte mult de activitatea străbunicilor noștri de la țară”, a adăugat arheologul Andrei Bălărie.

Copiii, încurajați să interacționeze cu exponatele

Copiii au pășit astăzi în replica sanctuarului, au aflat informații despre cum trăia civilizația respectivă din neolitic, au putut atinge exponatele și s-au uitat inclusiv la documentare.

Prin integrarea Punctului Muzeal de la Parța în circuitul educațional, Muzeul Național al Banatului urmează să ofere, gratuit, ateliere educative pentru elevi, încurajând astfel tinerii să descopere și să înțeleagă importanța acestui sit arheologic și a perioadei din care face parte. Vizitarea muzeului se va face însă doar prin programare prealabilă.

„Interacțiunea cu copiii a fost fantastică. Am observat că la noi, copiii încă nu sunt obișnuiți cu ideea de «te rog, pune mâna pe exponate». Mă bucur că începem să avem aceste activități. Pentru mine cel mai important lucru sunt copiii. Dacă nu ar fi vorba de copii, nici măcar nu ne-am mai fi gândit să facem acest sanctuar. Informațiile pe care noi le transmitem copiilor, ei le vor transmite mai departe. Altfel, unde este sensul activității noastre? Un muzeu nu presupune doar să păstrezi închise niște spații obscure, niște piese, indiferent de valoare, dacă nu le poți transmite mai departe povestea”, a fost mesajul lui Andrei Bălărie.

Parța ar putea avea și un muzeu etnografic

Dincolo de acest proiect, primarul comunei Parța spune că pe viitor aici ar putea fi înființat și un muzeu etnografic.

„Ne bucurăm că am ajuns și la etapa în care cei care vor veni și vor intra în punctul muzeal vor găsi și replica sanctuarului care a fost descoperit pe malul râului Timiș. Mă bucur că primii care vizitează și cei care au intrat în interiorul acestui sanctuar sunt elevii Școlii Gimnaziale din comuna noastră, pentru că este foarte important ca ei să înțeleagă că localitatea noastră are un istoric aparte. Încă de acum 6.200-6.500 de ani, chiar 7.000 de ani, pe actuala locație a localității Parța existau civilizații și aici trăiau oameni civilizați. Mă bucur că s-a finalizat acest punct muzeal. Cred eu, din acest moment, Parța va intra pe harta turismului, cel puțin, într-o primă fază, local.

În Parța se mai pot vizita cele patru biserici aflate în vecinătatea punctului muzeal: Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Greco-Catolică și Biserica Romano-Catolică. De asemenea, aici lângă muzeu, avem o casă veche care momentan este închisă, dar pentru care noi sperăm să obținem finanțare și să putem să o transformăm într-un muzeu etnografic”, a declarat primarul comunei Parța, Daniel Drăgan.

Proiectul transfrontalier prin care acest muzeu etnografic s-ar putea transforma în realitate se află încă în faza de analiză, din primăvara anului 2023.

„N-am fost informați dacă a devenit eligibil sau nu, dar dacă nu va deveni eligibil, va trebui să găsim noi surse de finanțare ca să putem pune în practică acest muzeu entografic pe care ni-l dorim”, a adăugat Daniel Drăgan.

foto: Tion

Pe aceeași temă:

Punctul Muzeal de la Parța, deschis de Ziua Națională a Culturii. Angajații instituțiilor de cultură vor fi în grevă atunci