Flavius Roua şi Alex Neculai sunt tinerii din Timişoara care au reuşit să spargă tiparele şi mentalitatea cum că graffiti-ul ar fi doar o ilegalitate. Cei doi au studiat la Facultatea de Arte din Timişoara şi fac graffiti de ani de zile. Au reuşit să obţină trei spaţii legale în care grafferi din oraş se pot manifesta liber şi nu s-au oprit aici. Cei doi s-au impus şi în materie de business şi au pictat de toate: baruri, cafenele, spălătorii auto sau diverşi pereţi pentru anumite firme.
Cererea pe care o au variază – sunt luni în care au multe comenzi, altele în care sunt foarte puţine. În funcţie de anotimp, vara fac lucrări exterioare, iar iarna interioare. „Graffiti – ca şi afacere – ca să nu periclitezi cumva tot gustul acestui tip de artă, este să nu faci graffiti propriu-zis, litere în galerii sau să le vinzi. Asta cumva ar atrage păreri negative din partea colegilor de breaslă, dar ca şi tehnică în sine se pot realiza picturi pe spaţii mai mari deoarce, cu pensula, tehnica este mai lentă. Trebuie să ai spirit antreprenorial, o dată ce te vinzi ieftin la început, e ok că îţi faci clientelă, dar cu timpul trebuie să conştientizezi cât eşti de bun şi trebuie să pui preţ pe ceea ce faci. În graffiti faci bani cu multă, multă răbdare. Aici din graffiti se poate câştiga în jur de 20-25 de milioane de lei pe lună, dar dincolo se pot câştiga câteva mii de euro. Bazându-ne pe empirism, că anii anteriori sau lunile trecute am făcut un model asemnănător, atunci ştim cât să percepem ca şi taxă. La început fiecare are variaţii în ceea ce înseamnă preţul, dar luăm cam 15 euro la mp dacă lucrarea este mai complexă”, ne-a povestit Flavius.
Cererea pentru acest timp de business a apărut în urmă cu trei-patru ani, iar de atunci cei doi tineri lucrează împreună. Alexandru ne-a spus că este destul de dificil să faci o lucrare cu un alt graffer, dar ei reuşesc să se completeze reciproc.
„Majoritatea desenează din plăcere, foarte puţini s-au axat şi pe graffiti comercial, dar cred că este posibil să îţi faci un trai din asta. Sunt luni când nu avem lucrări, sunt luni când prindem două-trei lucrări mari şi atunci putem vorbi de un succes financiar. Fiecare lucrare are valoarea ei. În cazul meu, după şapte ani după ce m-am apucat de graffiti am început să realizez opere contra cost. Nu avea legătură cu numărul anilor sau cu experienţa, ci pur şi simplu atunci a explodat, poate şi pentru că am ajuns să fiu cunoscut, într-o oarecare măsură, dar atunci a început să fie cerere. După puţin timp ce m-am cunoscut cu Flavius au apăut job-urile. Noi ne completăm foarte bine şi de aceea ne place să lucrăm împreună, ne stabilim priorităţile, obiectivele, fie că e vorba de umplutură, detaliu, construcţie sau altele. Fiecare lucreză pe partea lui şi nu ne încurcăm, colaborăm foarte bine”, a spus Alex.
„Dacă eşti într-un oraş unde e lipsă de astfel de artişti şi manifestări, atunci te impui mai repede, dar odată ce ai concurenţă trebuie să încerci să câştigi acea experienţă mult mai repede şi trebuie să oferi o calitate superioară la un preţ mai bun decât adversarii. Noi suntem primii care am încercat să dezvoltăm aici partea legală şi să o combinăm cu cea materială, nu am avut concurenţă şi ne-a fost mult mai uşor să evoluăm”, a mai spus Flavius.
În Timişoara graffiti a început să ia amploare, iar cei doi tineri se declară mulţumiţi de feedback-ul primit din partea autorităţilor după organizarea Festivalului Internaţional de Graffiti, care a avut loc în urmă cu câteva săptămâni la Timişoara. Aceştia îşi doresc ca, în viitor, graffiti-ul să fie tolerat la fel ca în alte ţări din străinătate şi să existe mult mai multe locuri în care grafferii să poată să desenze.
Citiți principiile noastre de moderare aici!