Vă reamintim că mai multe persoane publice, în frunte cu fostul primar al Timișoarei, Gheorghe Ciuhandu, au fost trimise în judecată de procurorii DNA, pentru modul în care au fost acordați peste 31 de milioane de lei din bani publici pentru echipa Politehnica Timișoara, condusă pe atunci de Marian Iancu. Vineri, fostul finanțator al echipei a fost adus din arest la Tribunalul Timiș, pentru a depune mărturie în calitate de martor în acest dosar.
Încă de la început, Iancu a spus că nu cunoaște cauza, că nu își aduce aminte exact ce s-a întâmplat deoarece au trecut aproape zece ani de atunci și că nu s-a ocupat direct de acest domeniu. Mai mult, Iancu a cerut ca instanța să consemneze că declarațiile sale vor fi subiective deoarece poartă dușmănie fostului primar Gheorghe Ciuhandu, fostului viceprimar Adrian Orza și fostului secretar Ioan Cojocari.
„Îmi aduc aminte de Ciuhandu, Cojocari și Orza, vag și de Miuț (Nicușor Miuț, fost director al Direcției de Patrimoniu – n.r.). Cei trei pe care îi cunosc sunt persoane cu care am avut mai multe divergențe publice legate de echipa de fotbal și pot fi subiectiv. Consider că sunt într-o relație de dușmănie profesională cu aceste persoane, declarațiile putând fi subiective”, a afirmat încă din start Marian Iancu.
Iancu a continuat susținând că nu a solicitat niciodată sprijin financiar din partea autorităților locale și județene pentru echipa Politehnica Timișoara, deși probele administrate la dosar contrazic declarațiile sale. El a recunoscut inițial că a solicitat sprijinul autorităților locale doar pentru construirea cartierului Viola, unde Primăria Timișoara trebuia să acorde terenul, iar Iancu să asigure finanțarea investiției, însă acest lucru nu s-a mai concretizat.
Întrebat de instanță ce beneficiu avea el și comunitatea din acest contract, Iancu a răspuns: „Comunitatea aduna profit de imagine. O societate comercială este definită ca fiind generatoare de venituri. În fotbal veniturile vin din imagine. Scopul a fost să câștigăm campionatul și să mergem în cupele europene. Scopul meu a fost să avem rezultate sportive interne și internaționale, veniturile ulterioare fiind consecința directă a acestor rezultate. Și acest contract, dacă îmi amintesc bine, era dependent de rezultate. Nu mai știu exact cum s-a ajuns la contractul cu primăria. Scopul principal era să investim în acel cartier Viola. Cred că (ideea asocierii cu autoritățile locale – n.r.) a fost ideea altora, nu a celor de la Politehnica Timișoara. Nu pot să precizez cine sunt aceste persoane, nu am avut niciodată o relație bună cu cei din primărie. Cred că acel contract a fost făcut cu gândul că nu vom îndeplini niciodată condițiile contractuale”.
Fostul finanțator a explicat instanței că echipa nu avea nicio certitudine că va primi banii de la Primăria Timișoara, atât timp cât aceștia erau condiționați de rezultatele sportive, ceea ce însemna că echipa investea fără a avea vreo certitudine că își va recupera acei bani.
„Adică noi făceam cheltuielile având certitudinea că există riscul să nu îndeplinim condițiile de performanță și să nu generăm venituri”, a mai spus Iancu. El a adăugat că, după semnarea contractului de asociere între Consiliul Local Timișoara și echipa Politehnica Timișoara, decontările pentru cheltuielile dintr-un an, se făceau abia în luna mai sau iunie a anului ulterior, după ce FRF publica clasamentul omologat, care demonstra că echipa și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin contract.
„Noi am investit aproximativ 22 de milioane de euro, iar din acest contract am primit cam 6-7 milioane de euro, ca să înțelegeți care e balanța”, a mai spus Iancu în fața instanței.
În ciuda sumei mari de bani primită din fonduri publice, Iancu a afirmat sub jurământ că nu își amintește să fi trimis vreo ofertă primăriei.
„Nu îmi amintesc să fi trimis o ofertă scrisă primăriei. Cu certitudine nu au am avut inițiativa. Probabil că ulterior corespondența ar fi existat, dar nu a venit de la mine”, a spus Iancu. Judecătoarea i-a atras însă atenția că există înscrisuri la dosar care atestă o corespondență între club și Primăria Timișoara, înaintea semnării contractului și chiar i-a citit o adresă prin care clubul invita municipalitatea, în octombrie 2007, să participe la majorarea capitalului social.
„Orice cerere de genul ăsta era semnată cu siguranță de mine. Dar, necunoscând legea administrației publice locale, nu știu dacă era legal sau nu”, a răspuns Iancu.
El a ținut să spună că, după ce Consiliul Local Timișoara a decis că participarea ca acționar la club este ilegală, același consiliu a dat o hotărâre de asociere cu Poli Timișoara, iar această inițiativă nu a avut nimic de-a face cu clubul.
„Eu susțin că este relevant faptul că textul contractului a fost impus de Consiliul Local Timișoara, ceea ce demonstrează că ei au fost inițiatorii”, a mai explicat Iancu. El a adăugat că a comunicat doar cu directorul Chivorchian și cu avocații, deoarece nu era mulțumit de condițiile de performanță impuse de consiliul local.
„Obiectivele de performanță necesitau investiții din partea clubului. Doar dacă atingeam acele performanțe am fi primit bani. Noi am acceptat ideea că am fi putut și pierde fondurile de la primărie dacă nu am fi atins obiectivele. Echipele care atingeau aceste performanțe impuse prin contract cheltuiau 12-13 milioane de euro pe an. Noi încasam în 2009 ceea ce cheltuisem în 2008. Și acei bani erau doar pentru anumite investiții. Executivul clubului se ocupa de facturi. Directorul general Chivorchian sau cei delegați de directorul general. Susțin că sumele de bani au intrat în cadrul societății noastre cu dificultate, dar au intrat conform decontărilor realizate. Susțin că aceste sume nu sunt beneficii și că noi nu am realizat profit (…) Eu susțin că sumele de bani au fost destinate exclusiv scopului declarat al asocierii. Atunci când au fost greșeli de decontare, ele au fost respinse”, a spus Iancu, adăugând că niciodată Politehnica Timișoara sub conducerea sa nu a fost pe profit.
Întrebat de judecătoare dacă ar fi condiționat rămânerea echipei în Timișoara de banii primiți din bugetul local, Iancu a răspuns: „Dacă nu (primeam banii – n.r.) închideam prăvălia!”. Și imediat și-a nuanțat declarația: „În lipsa acestor sume de bani societatea ar fi continuat să funcționeze, dar ar fi avut rezultate mai slabe”.
Pe de altă parte, Iancu a repetat că nu s-a ocupat de decontări și că acestea se făceau prin trezoreria clubului. De asemenea, el a susținut că nu își amintește ca vreo persoană din partea Primăriei Timișoara să fi făcut parte din Consiliul de Administrație al Politehnicii Timișoara. Cum nu își mai amintea nici că acel contract a fost semnat în biroul rectorului Universității Politehnica Timișoara, Nicolae Robu.
Întrebat de avocatul lui Gheorghe Ciuhandu dacă în campania electorală din 2012 l-a susținut deschis pe Nicolae Robu în detrimentul lui Adrian Orza, Iancu a răspuns: „Nu am drept de vot în Timișoara. Nu mai țin minte. Consider că domnul Robu are o calitate politică mult peste domnul Orza. Îl apreciez pe domnul Robu și în calitate de conducător al instituției care a dat numele clubului. Domnul Robu nu avea posibilitatea de a se implica decât moral sau sufletește”, a concluzionat Iancu.
Vă reamintim că fostul primar al Timișoarei, Gheorghe Ciuhandu, fostul viceprimar, Adrian Orza, fostul secretar al primăriei, Ioan Cojocari, dar și alți foști înalți funcționari ai municipalității au fost trimiși în judecată de procurorii DNA în dosarul finanțării echipei de fotbal Politehnica Timișoara. Prejudiciul constatat de procurorii anticorupție se ridică la 31,6 milioane de lei.
Articole pe aceeași temă:
Ciuhandu audiat de instanta in dosarul bani pentru Politehnica lui Marian Iancu
Citiți principiile noastre de moderare aici!