Îmbătrânirea activă este o provocare nu doar pentru Uniunea Europeană, Guvernul României sau primarul Gheorghe Ciuhandu. Îmbătrânirea este a fiecăruia dintre noi şi depinde de ce alegem. O viaţă activă, o alimentaţie sănătoasă, complexitatea solidarităţii, sau nu.
Profesor de gerontologie la Universitatea Oxford, Sarah Harper spune că îmbătrânirea este, acum, problema întregii planete. „Suntem 7 miliarde de oameni, o populaţie care permanent se schimbă în densitate – devenim mai urbani -, în distribuţie – devenim mai mobili – , în componenţa vârstei – devenim mai bătrâni. Motivul pentru care Europa îmbătrâneşte nu este faptul că trăim mai mult, ci faptul că scade fertilitatea. Şi pentru că nu va avea mai mulţi copii, Europa trebuie să se bazeze pe migraţie. Tinerii de azi au o şansă uriaşă, întind perioadele vieţii pentru că pot: mă voi căsători mai târziu, voi face copii mai târziu. Mai mult ca niciodată, această generaţie are şansa de întinde timpul, pentru că poate. Este o generaţie mai puţină din punct de vedere numeric, dar mai educată, mai sănătoasă. Poate lucra oriunde în lume, mai mult ca oricare altă generaţie. Poate trăi mai mult ca oricare altă generaţie. Tocmai de aceea, poziţia tinerilor în ceea ce priveşte îmbătrânirea activă este crucială. Ei trebuie să pregătească îmbătrânirea activă”, spune Harper.
La invitaţia Comisiei Europene, mai mulţi profesori universitari, medici, specialişti în gerontologie din Marea Britanie, Franţa, Brazilia, Germania, Olanda sau Austria şi 80 de jurnalişti din toate cele 27 de ţări ale Uniunii Europene au pus în discuţie subiectul îmbătrânirii şi al consecinţelor acestui proces, peste tot în lume.
„Suntem în aceeaşi barcă. Toţi îmbătrânim”
Dr. Alexandre Kalache, preşedintele Centrului Internaţional al Longevităţii din Brazilia, promovează ideea oraşelor prietenoase cu vârstnicii. „Ai nevoie de câţiva centimetri la treptele autobuzului, de elemente de acces în instituţii, de respect şi incluziune şi de participare la viaţa civilă pentru a avea bătrâni activi. O simplă bancă în faţa unui magazin poate face un bătrân mai activ. În Brazilia există magazine prietenoase cu vârstnicii, locuri unde persoanele cu incontinenţă urinară, de exemplu, au acces la o toaletă care nu este, în mod normal, publică”, spune dr. Alexandre Kalache.
Unde este Timişoara?
Primăria Timişoara va inaugura în această săptămână Clubul Pensionrilor, obiectiv care deschide vârstnicilor posbilităţi de socializare, interacţiune şi relaxare, promovate în îmbătrânirea activă. Lângă acesta, serviciile de îngrijire la domiciliu şi compartimentul de telealarmare, centrele de zi sau cele câteva autobuze cu trepte speciale aduse în oraş completează oferta pentru populaţia în vârstă. Cu toate acestea, până a fi prietenoasă cu vârstnicii, Timişoara are de perfectat multe alte aspecte. Instituţii (nu doar publice) care să ofere acces real vârstnicilor şi dezvoltarea unor servicii care să readucă în atenţie viaţa bătrânilor instituţionalizaţi sau marginalizaţi sunt câteva dintre ele. În context, trebuie menţionat că Timişoara are doar trei medici geriatri.
„Peste tot pe unde mergi în Japonia există lifturi şi facilităţi care să le permită vârstnicilor să participe la activităţi. Dar nu a fost întotdeauna aşa”, a spus Yuki Murakami, analist în cadrul diviziei de sănătate a OECD (Organizaţiei Economice de Cooperare şi Dezvoltare) din Paris.
„Creşterea ratei de angajare şi locuri de muncă de calitate sunt cheile determinante în rezolvarea problemei pensiilor”, a precizat Joseph Wöss, şeful diviziei de politici sociale a Camerei de Muncă din Viena.
Capitolul de bune practici a avut, permanent, în prim plan Danemarca. „Există deja câteva companii care adoptă strategii şi organizează traininguri pentru vârstnici. În Danemarca, în sectorul construcţii: tinerii au putere să lucreze, dar nu cunosc tehnica. Companiile au convins vârstnicii să rămână în companie, să-i înveţe pe tineri”, a detaliat Lenia Samuel, specialist în cadrul Directoratului General pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune.
Danemarca mai figurează printre ţările în care populaţia consideră că nu ar trebui să existe obligativitatea pensionării la o anumită vârstă; în 2010, 75,9 la sută din populaţia daneză cu vârsta cuprinsă între 55-59 de ani era angajată (în România, 50,2 la sută din populaţie).
„Niciun pensionar cu pensie sub 350 de lei”
Ioan Căprariu, directorul Casei Judeţene de Pensii Timiş, a vorbit recent de numărul pensionarilor din Timiş. „Am început anul 2011 cu 159.864 de pensionari cu o pensie medie de 725 de lei şi am încheiat anul cu un număr de 158.752, de pensionari, adică cu 0,7 mai puţin, care au o pensie medie puţin peste 755 de lei”, a declarat Ioan Căprariu, directorul Casei Judeţene de Pensii Timiş.
Valori financiare derizorii, în contextul în care specialiştii vorbesc despre îmbătrânire activă. „Personal, cred că niciun pensionar din judeţul nostru nu ar trebui să încaseze o pensie mai mică de 350 de lei”, a mai spus Ioan Căprariu.
La finalul anului trecut, o statistică arăta că numarul pensionarilor a crescut, de la debutul crizei, în 32 de judeţe şi a scăzut în 10. Timişul se afla în topul judeţelor cu cea mai mare creştere a numărului de persoane pensionate în perioada 2008-2011. În mare parte, creşterea numărului de pensionari a fost explicată prin faptul că mulţi angajaţi au ales să plece din câmpul muncii voluntar, pentru a evita concedierile, sau au fost forţaţi să se pensioneze anticipat. Datele arătau că, în Timiş, numărul pensionarilor a crescut cu 5.281 de persoane în perioada 2008-2011, situând judeţul pe locul 5 în topul celor cu cea mai mare creştere. Pe primul loc se situa Braşovul.
Specialiştii români menţionează că, din nefericire, aproape tot venitul pensionarilor se îndreaptă către acoperirea nevoilor de subzistenţă (medicamente, alimente şi întreţinere), iar marea majoritate nu-şi permite nici măcar să se gândească la alte produse sau servicii care le-ar putea îmbunătăţi viaţa.
„În Europa s-a dezvoltat individualismul, oamenii au mai mult grijă de ei decât de comunitate, iar ceea ce aşteptăm noi pe mai departe este să facem ca această comunitate să primescă mai multă atenţie. Dar nu vorbind, ci convingând primarii, partidele politice să facă lucruri concrete. Iar pentru a-i face pe vârstnici activi, trebuie să facem infrastructura”, a spus Marjan Sedmak, preşedintele Platformei Europene AGE. Mijloace de transport în comun, căi de acces, instituţii accesibile, servicii ţintite.
„Solidaritatea între generaţii nu poate fi definită doar în cadrul familiei, ci într-un cadru mai larg. Se defineşte şi în felul în care sistemul de redistribuire a forţei de muncă, educaţia şi serviciile de îngrijire naţionale se asigură că această creştere a vârstei populaţiei nu va afecta generaţia tânără. Ultimele sondaje europene arată că generaţia actuală este dispusă să lucreze mai mulţi ani, atâta timp cât condiţiile sunt bune. Dacă Europa promovează idei bune, vor fi şi soluţii bune”, este de părere László Andor, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune.
Oamenii sunt dispuşi să rămână activi pe măsură ce înaintează în vârstă
Sondajul Eurobarometru a indicat că pentru mulţi cetăţeni, persoanele cu vârsta de 55 de ani sau mai mult joacă un rol major în domeniile cheie ale societăţii. Eurobarometrul a acoperit cinci domenii – percepţia generală a vârstei şi a persoanelor în vârstă, persoanele în vârstă la locul de muncă, pensionarea şi pensiile, munca voluntară şi sprijinul pentru persoanele în vârstă şi un mediu favorabil persoanelor în vârstă.
“Sunt convins că Anul European va acţiona ca un catalizator pentru a mobiliza cetăţenii, părţile interesate şi factorii de decizie să acţioneze pentru promovarea îmbătrânirii active şi pentru abordarea în mod pozitiv a problemelor îmbătrânirii”, a mai declarat comisarul european László Andor.
Ce înseamnă îmbătrânire activă?
Îmbătrânirea activă este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca fiind „procesul de optimizare a şanselor la sănătate, participare şi siguranţă cu scopul de a creşte calitatea vieţii o dată cu vârsta”. Să faci sport, să mănânci sănătos, să fii implicat în viaţa socială… Desemnarea anului 2012 ca an european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii are scopul de a ajuta la crearea unor mai bune oportunităţi de locuri de muncă şi de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă pentru numărul tot mai mare de persoane vârstnice din UE, de a ajuta vârstnicii să joace un rol activ în societate şi de a încuraja îmbătrânirea sănătoasa şi traiul indepenedent.
”Structura populaţiei europene se schimbă şi devine, progresiv, tot mai bătrână: la 1 ianuarie 2010, în cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, 17,4 la sută din populaţie era peste 65 de ani, în timp ce la 1 ianuarie 1985, în aceleaşi ţări, doar 12,8 la sută erau peste aceeaşi vârstă. Pentru că îmbătrânirea populaţiei are serioase implicaţii pentru politicile publice şi bugetele ţărilor, promovarea îmbătrânirii active şi, mai ales, independente, devine o prioritate. În plus, schimbarea profilului demografic al UE va avea, de asemenea, impact în egală măsură asupra pieţelor de muncă, familiilor sau indivizilor. Provocările care se nasc din îmbătrânirea populaţiei sunt universale şi vizează presiuni asupra bugetelor publice şi sistemelor fiscale, întărirea sistemelor de securitate socială şi de pensii, ajustarea economiei şi în particular a locurilor de muncă pentru forţa de muncă vârstnică, nevoia creşterii numărului de specialişti bine pregătiţi în sistemul de sănătate, o mai mare creştere pentru servicii de sănătate şi institutţii de îngrijire pe termen lung.
Anul European 2012 cuprinde trei dimensiuni ale îmbătrânirii active: viaţa independentă, îmbătrânirea activă pe piaţa muncii şi participarea în societate.
Citiți principiile noastre de moderare aici!