Ernest Thinesh e din Sri Lanka. A ajuns în Timişoara anul trecut, în noiembrie, via Ucraina. După şase luni de stat pe aici şi în comparaţie cu oraşul său natal, Jaffna, i se pare în continuare că Timişoara are aerul unei localităţi vechi, cu tradiţie. S-a obişnuit deja cu locurile şi poate chiar să spună că Timişoara e mai plăcută decât Bucureştiul, pe care l-a vizitat recent.
„Îmi place grădina botanică de aici”, mărturiseşte Ernest, care priveşte parcul timişorean prin comparaţie cu grădina sa din Jaffna, plină cu nuci de cocos. De altfel, cam totul e diferit aici de ceea ce trăieşte acolo, inclusiv faptul că pe insulă locuieşte într-o casă, la doar 3 kilometri de ocean, iar aici într-un bloc dintr-un cartier retras al oraşului. Vorbeşte rar tamil (una dintre limbile naţionale ale ţării sale), dar exersează mult engleza. „Totul e diferit, dar aici îmi petrec cel mai mult timp la cursuri şi am venit abia de şase luni. Mai am un coleg srilankez în facultate, şi, recent, am întâlnit întâmplător o persoană din ţara mea care este acum la Centrul de refugiaţi din Timişoara”, spune Ernest, care nu doreşte să adauge mai mult în ceea ce priveşte situaţia politică din Sri Lanka. Despre ţara sa, „pe care oamenii o mai numesc şi perla oceanului”, spune că e renumită pentru culturile de ceai, scorţişoară, pentru nucile de cocos sau textile. Pe insula-paradis numită cândva Ceylon, cu minunatele sale plaje pline de palmieri, budismul a rămas religia de bază a statului, în timp ce creştinismul a fost introdus de portughezi abia în secolul al XVI-lea.
Pentru Ernest, care este romano-catolic, exotismul în Timişoara este reprezentat de bisericile ortodoxe. A plecat din Sri Lanka pentru a învăţa medicina, iar pentru asta a primit ajutorul familiei. „Mă ajută părinţii mei, dar şi un frate care locuieşte la Londra şi o soră, din Elveţia. Suntem în total 5 fraţi. A fost visul meu din copilărie, de la 9 ani, să devin medic şi cred că mi-aş dori să fiu nefrolog”, spune Ernest. Tatăl lui este ofiţer de poliţie, iar mama – casnică, dar pe lângă pozele lor, în albumul pe care l-a adus aici, o are şi pe Beatrice, o mătuşă în vârstă de 79 de ani, de care a fost întotdeauna foarte apropiat. „A fost, pentru mine, foarte apropiată, aproape ca o bunică şi mi-e tot timpul dor de ea”, recunoaşte Ernest, care ţine în bagaje nu doar pozele celor dragi ci şi o cutie cu chili, adus direct de acasă, alături de alte ingrediente care să îi păstreze aproape, permanent, „gustul” de insula sa. Se va întoarce în Sri Lanka şi va fi medic, dar până atunci, câţiva ani din viaţa lui se vor umple cu imaginile Timişoarei. Nu are încă foarte mulţi prieteni şi nu participă la multe evenimente din oraş, dar îşi rezervă timp să se plimbe pe malurile Begăi, pe care o consideră deosebită.
Citiți principiile noastre de moderare aici!