Camera de Comerţ şi Industrie Timiş are în spate o istorie bogată, după cum povesteşte Flrorica Chiriţă: „În 18 martie 1850, ministrul Bruck înaintează spre aprobare împăratului Franz Josef I un proiect privitor la înfiinţarea camerelor de comerţ pe cuprinsul Imperiului Austro-Ungar. Decretul, apărut pe 26 martie în acelaşi an, prevede, printre cele 60 de regiuni din imperiu care urmau să aibă camere de comerţ, şi Provincia Voivodina şi Banat, cu Timişoara ca sediu al acestei organizaţii. Oficial, Camera din Timişoara va fi înfiinţată pe 1 octombrie 1850, cu numele Camera Meşteşugarilor pentru Voievodatul Sârbesc şi pentru Banatul Românesc.
Trebuie menţionat că în anul înfiinţării, Timişoara, oraş reşedinţă al guvernatorului, se bucura de privilegiile obţinute ca oraş liber regesc. Oraşul avea numeroase manufacturi şi era bine aprovizionat cu produse agricole din zona de câmpie a Banatului. Timişoara avea linie de telegraf, iluminat stradal cu gaz şi cale ferată. Dispunea de o Corporaţie Comercială din care făceau parte 80 de negustori care aveau 94 de prăvălii. Comercianţii oraşului însă au privit înfiinţarea Camerei de comerţ ca pe o măsură impusă de sus. În 1855, Adunarea Comercianţilor hotărăşte înfiinţarea Camerei de Comerţ şi Industrie Timişoara cu sediul, vreme de 70 de ani, în actuala Piaţă a Libertăţii. Peste 5 ani, Camera timişoreană va intra sub autoritatea Ministerului Comerţului de la Budapesta. Organizaţie extrem de activă şi dinamică atât la prima, cât şi la a doua Adunare Generală a camerelor din capitala Ungariei, CCIT va arăta nevoia acută a existenţei unei legislaţii economice coerente şi va supune dezbaterii modificarea Legii industriei. După 1860, mişcarea camerală europeană se dezvoltă fulminant în favoarea comunităţilor locale de afaceri, industriale şi comerciale, Camera noastră nefăcând excepţie.
Un moment demn de amintit din istoria Camerei este organizarea la Timişoara, în perioada iulie-octombrie 1891, a primei expoziţii industriale şi agrare a Banatului, vizitată, pe 16 septembrie, de însuşi împăratul Franz Josef. În 1925, mişcarea camerală din România se unifică, statul intervenind în treburile interne ale camerelor. Fiind însă o organizaţie foarte puternică, CCIAT va avea un statut aparte în acest piesaj: dispune de un sediu propriu, înfiinţează Bursa de Mărfuri şi Bursa de efecte, sprijină financiar crearea a numeroase şcoli şi lăcaşe de cultură din Banat. Numit preşedinte al Camerei încă din 1922, Ioan Oprea depune toate eforturile şi obţine un teren viran din partea primăriei, pe Bd.Ferdinand, comandă planurile construcţiei şi în 1925, încep lucrările la noul Palat al Camerei de Comerţ. Lucrările se finalizează peste un an, clădirea fiind o adevărată bijuterie pentru oraş, unul dintre cele mai somptuoase edificii.
Cel de-al Doilea Război Mondial şi primii ani de după conflagraţie vor avea un impact negativ asupra activităţii economice şi camerale. Pe 24 februarie 1949, Prezidiul MAN al Republicii Populare Române va emite un decret privind desfiinţarea camerelor de comerţ şi industrie teritoriale şi trecerea patrimoniului acestora în proprietatea Statului. Şi astfel a luat sfârşit o mişcare camerală veche de 99 de ani şi, după câte se părea, dispariţia era definitivă”.
După Revoluţie, „Încă în ianuarie 1990, un grup de tineri entuziaşti, membri ai Biroului de relaţii externe din cadrul Frontului Salvării Naţionale Timiş, iau iniţiativa reluării activităţii CCIT. În acest sens, elaborează un document pe care îl înaintează spre aprobare primului-ministru de atunci al României, Petre Roman. Pe 23 ianuarie, premierul apostilează cererea timişorenilor de a reînfiinta Camera de Comerţ şi Industrie Timişoara, continuatoare de drept a celei înfiinţate în 1850. Grupul de iniţiativă lărgit convoacă pe 7 martie 1990 adunarea generală CCIAT, la care vor participa reprezentanţi legali ai mai multor întreprinderi industriale şi comerciale din judeţul Timiş. Abia în 23 iulie 1990, Guvernul României hotărăşte în articol unic înfiinţarea camerelor de comerţ şi industrie teritoriale din România, într-un moment în care în întreaga ţară a început o mişcare de refacere a acestei organizaţii. Timişoara însă, avea deja un avans de câteva luni. După aprobarea statutului, organigramei şi statului de funcţiuni, la 1 septembrie începe funcţionarea propriu-zisă a CCIAT”, povesteşte Florica Chiriţă, reluând momente istorice din viaţa instituţiei.
Detalii despre activitatea din utimii ani şi proiectele pentru 2015 puteţi citi în interviul integral, publicat în Agenda din 6 martie, aşa cum a fost el consemnat de Zoltan Kovacs.
Citiți principiile noastre de moderare aici!