Șeful statului a participat la câteva manifestări dedicate împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989. Prima oprire a făcut-o la Cimitirul Eroilor, unde a depus o coroană și a primit un steag fluturat în urmă cu 30 de ani pe străzile Timișoarei. De acolo a mers la primărie, pentru o întrevedere privată cu autoritățile locale, iar apoi la Catedrala Mitropolitană, unde a participat la o slujbă de pomenire a victimelor revoluției, oficiată de Mitropolitul Banatului. A aprins apoi o lumânare pe treptele catedralei, dar s-a oprit și la aprinderea Candelelor Nemuririi în fața operei.

De la ora 19 a participat la Spectacolul Regal de Balet intitulat „Revolta”, cu Maia Morgenstern și Ion Caramitru, organizat de Mihai A. Cacoveanu prin Asociația Nevoia de Educație, cu o coregrafie semnată de Vanda Ștefănescu și Gigi Căciuleanu. Nu înainte de a li se adresa oaspeților, de pe scena Operei Române.

Cele mai importante declarații ale președintelui:

„Mă simt onorat și emoționat să mă aflu alături de dumneavoastră, în ziua în care se împlinesc 30 de ani de la izbucnirea revoluției anticomuniste care a schimbat definitiv cursul istoriei României. Aici a fost învins comunismul pentru prima dată. Aici, la Timișoara, cu exact 30 de ani în urmă, a fost pusă borna libertății. Timișoara este orașul dintâi, kilometrul zero al democrației și libertății, iar 16 decembrie 1989 este una dintre cele mai însemnate date ale tulburatei noastre istorii. Exact în jurul acestei ore, timișorenii aprindeau scânteia revoluției. A trebuit să treacă multă vreme, aproape 45 de ani sub un regim opresiv, pentru ca națiunea noastră să se descătușeze. Lumina firavă a candelelor aprinse de timișoreni în Piața Maria a sădit sămânța revoltei.

Pentru prima dată, oamenii au strigat ceea ce le dicta conștiința, convinși că gloanțele nu pot nimici idealurile și nu pot frânge visurile. Într-un glas, mii de suflete au strigat cu toată forța lor un legământ sub forma unui singur cuvânt: LIBERTATE! Acum 30 de ani Timișoara a încetat să mai fie doar un oraș și a devenit un adevărat simbol. Spiritul viu și inalienabil al libertății noastre visate, un spirit european care a izvorât din cea mai neagră noapte a umilinței, fricii și terorii. Uniți de o singură dorință, timișorenii au avut curajul de a porni lupta pentru eliberarea neamului nostru.

(…) Sloganul care răsuna pe străzile orașului de pe Bega, „Azi în Timișoara, mâine în toată țara” a mobilizat sute de timișoreni și mai apoi a funcționat ca strigăt de chemare la luptă a tuturor românilor împotriva tiraniei. Cuprinși de curaj și hotărâre, românii din toate orașele mari au răspuns rapid la chemarea pentru câștigarea libertății.

Suntem aici pentru că avem datoria să ne amintim împotriva poporului nostru: regimul comunist și-a mobilizat în zilele lui decembrie 1989 în chip copleșitor forțele răului. Într-un adevărat război împotriva manifestanților pașnici, românii au căzut victime acțiunii criminale. Regimul comunist s-a prăbușit așa cum s-a și instalat, prin crime. Gloanțele au curmat vieți, bâtele au schingiuit trupuri, flăcările au mistuit cadavre. Pentru libertate a fost plătit cel mai scump preț: fii și fiice, frați și surori, mame și taci au fost uciși pentru aspirația lor arzătoare de a fi liberi. Datorită sacrificiului lor suprem, noi suntem astăzi liberi, într-o țară democratică. De aceea avem datoria sacră să evocăm curajul lor și să aducem un pios omagiu tuturor eroilor și martirilor noștri. Ei și-au dat viața pentru viitorul nostru. Identitatea noastră națională este din acel moment inseparabilă de sacrificiul din decembrie 1989.

De 30 de ani încoace, în fiecare decembrie, durerea devine și mai sfâșietoare pentru cei care au pierdut un suflet drag. Lacrimile le brăzdează și mai adânc chipurile, în timp ce amintirile le răscolesc lungile tăceri apăsătoare. Ei sunt părinții, frații și surorile, copiii celor care au murit pe străzile orașelor României pentru ca noi să putem vorbi liber, să putem călători liber, să ne putem întâlni oricând și cu oricine, să putem vota. Într-un cuvânt: să ne construim viața după propriile aspirații în România europeană de astăzi.

Nu-mi pot aminti de acele zile fără o adâncă emoție. Însă emoția aceasta pe care cu toții o simțim nu se poate compara cu durerea și suferința celor care și-au pierdut rudele apropiate, care și-au căutat semenii și nu i-au mai găsit niciodată, care încă așteaptă să se facă dreptate. Dreptatea înseamnă aflarea vinovaților și pedepsirea celor care au curmat vieți, celor responsabili de represiunea dezlănțuită împotriva revoluționarilor responsabili pentru crime, pentru locul rămas gol din cauza cruzimii lor, pentru chipuri îndurerate de copii orfani, văduve și părinți care nu au încetat niciodată să plângă.

Îmi plec capul cu deosebit respect pentru voi, urmașii celor dispăruți, pentru eroi și pentru martiri. Dar în același timp, un adânc sentiment de rușine profundă mă copleșește. La 30 de ani de la revoluție, cu câteva excepții, călăii acelor zile se plimbă încă liberi. Cea mai mare dezonoare pentru istoria României postcomuniste este că nu am aflat încă adevărul despre crimele odioase săvârșite la revoluție. Adevărul acelor zile trebuie elucidat.

(…) A spune azi că în România lui 89 nu a existat o revoluție anticomunistă este un act rușinos de negare a sacrificiului. (…)

De multe ori cuvintele nu sunt suficiente pentru a descrie tragismul evenimentelor din acele zile, dar sunt sigur că vom reuși să păstrăm pentru eternitate victoria câștigată cu sânge”.

***

Spectacolul „Revolta” a fost alcătuit din două părți și descrie artistic momentul istoric de inflexiune, dar și societatea după 30 de ani de la acest moment. Este un act artistic bazat pe muzică, dans și actorie, care își asumă transmiterea unor mesaje puternice: durere, revoltă, speranță, libertate.

Actorul Ion Caramitru, personaj central al evenimentelor care au dus la căderea regimului comunist, deschide spectacolul cu un discurs rostit în fața Camerelor Comunelor în Londra anului 1992, la inițiativa lui Mark Ficher și alături de Gunther Grass și Umberto Eco.

„Am încercat să surprind în pași de dans revolta românilor din ultima perioadă a comunismului – de la durere și disperare până la punctul maxim de tensiune, de la ideea de libertate până la speranța că revolta e unica salvare”, a explicat Vanda Ștefănescu.

Actul 1 al spectacolului pune sub lumina reflectoarelor Revoluția Română din 1989, cu toate momentele sale tragice, dar și cu nota de optimism pentru un viitor mai bun în libertate, iar actul 2 prezintă „bufonii” din societatea aflată la 30 de ani de la căderea comunismului prin dans, actorie, muzică, poezie, desene și artă vizuală.

Articole pe aceeași temă:

http://www.tion.ro/iohannis-la-timisoara-pentru-a-comemora-30-de-ani-de-la-revolutie-a-primit-un-steag-folosit-in-timpul-evenimentelor-din-1989/2371657

http://www.tion.ro/mitropolitul-banatului-i-a-cerut-presedintelui-sa-decreteze-o-zi-a-eliberarii-constiintei-romanesti/2371695