Orice economie are şi bune şi rele. La noi e mai interesant să vorbeşti despre ceea ce nu merge. Performanţa a existat şi există. Pentru cine are ochi să vadă. Şi interes. Noi ne vedem de treabă, cu mari eforturi în ultimii ani, ce-i drept. Împreună cu asociatul meu, Eleodor Coptil, am ales să menţinem valabile toate principiile cu care am pornit în 1997 la drum: onoare, seriozitate, respect. Aşa mergem înainte.
Funcţionaţi pe principiul de fair play.
Categoric. Chiar dacă a fi prezent şi activ pe piaţă seamănă tot mai mult cu mersul pe sârmă. În multe cazuri, şi am simţit asta pe propria piele, onoarea, seriozitatea şi respectul nici măcar transpuse într-un contract nu mai sunt valabile. Orice relaţie comercială este cu risc major asumat. Inclusiv cu instituţiile statului care semnează contracte de execuţie şi nu onorează plăţile. Asta în timp ce tot instituţiile statului vin şi te execută fără comentarii pentru cea mai mică întârziere, atunci când vine vorba de taxe şi impozite.
Şi cum o scoateţi la capăt ?
Prioritizăm plata obligaţiilor şi minimizăm profitul. Luăm lucrurile aşa cum sunt, cu toate minusurile din economia actuală. Noi nu cunoaştem cuvântul ”ţeapă”. Ne respectăm partenerii şi colaboratorii, ne facem treaba, ne plătim taxele la zi şi aşteptăm. E o aşteptare pe nervii şi pe sănătatea noastră, nu ştim până când, dar speranţa moare ultima şi deocamdată mai avem resurse de optimism, sperând că lucrurile se vor normaliza.
Unde sunt necesare schimbări majore ?
Schimbări ar trebui făcute peste tot, nu neapărat majore dar care să armonizeze chestiuni legate de achiziţii, relaţia angajator-angajat, calificarea forţei de muncă şi multe altele. Cea mai importantă schimbare trebuie să se producă însă în mentalul colectiv. Vorbim de o schimbare la nivel de societate, una care să producă efecte în masă şi rezultate deopotrivă. „Bună, ce faci? Nimic! Sunt la muncă” vă sună cunoscut acest dialog ? Este o realitate. Una dureroasă. Ca să schimbăm această realitate trebuie să facem un efort cu toţii, în masă. Dar există şi alte schimbări care ar putea produce câteva îmbunătăţiri la nivelul activităţilor curente. De exemplu, sistemul de fidelizare a angajaţilor nu este reglementat juridic. Obligaţii există doar pentru angajator, singurul care suportă costuri.
Majoritatea angajatorilor se plâng de lipsa personalului calificat. Lipsesc meseriaşii. Se poate vorbi de o criză ?
Absolut ! E o criză. Căutăm personal calificat cu lupa ! Noi la C.E.I. avem de nevoie de oameni calificaţi şi foarte buni în meseria lor. Lucrăm la nivel de performanţă şi nu putem face asta decât cu profesionişti. An de an facem eforturi imense pentru a instrui angajaţii şi pentru a-i califica direct la locul de muncă. Cheltuielile sunt exponenţial mai mari din simplul motiv că trebuie să aduci personalul la un nivel de profesionalism care să-ţi menţină serviciile la cel mai înalt standard. Investim în pregătire, cursuri de specialitate, practică, plătim nu doar bani, ci şi timp. Pentru fiecare angajat şcolarizarea înseamnă 1-2 ani. Problema cea mai mare este că nu avem siguranţa că după etapa de specializare rămân în echipa noastră. Ce vă spuneam despre relaţia angajator-angajat şi despre fidelizare. Principiul reciprocităţii nu există. Investeşti în angajat, îl instruieşti, iar când vine momentul să-şi aducă aportul în firmă pleacă şi nu ai ce să faci. Pentru noi, în vremurile acestea, păstrarea forţei de muncă calificate este un scop în sine, unul prioritar.
Mai există şi alţi ”inamici” cu care vă luptaţi în economia de piaţă actuală ?
Probabil ”inamicul” cel mai periculos pentru toată lumea din domeniul serviciilor este sistemul achiziţiilor publice. Atâta timp cât criteriul de atribuire a lucrărilor continuă să fie preţul cel mai scăzut, toţi avem de pierdut. În primul rând pentru că preţul cel mai scăzut nu reflectă niciodată nici calitatea, nici competenţa. O firmă care câştigă lucrarea cu preţul cel mai scăzut va lucra întotdeauna sub antrepriză cu firme care funcţionează la limita legii, în zona gri, acolo unde personalul este insuficient, nu are calificare, nu respectă norme de protecţia muncii, etc. Acolo unde vorbim de preţul cel mai mic nu există profit, deci nici impozit, nu există TVA, iar câştigul pentru buget este zero, banii nu se întorc în comunitate. Şi ăsta este cazul fericit pentru că la ordinea zilei sunt proiectele începute şi nefinalizate cu anii, incapacităţile de plată sau falimentele. Şi cele mai concrete exemple vin din zona marilor proiecte de infrastructură. Dacă reuşeşte Guvernul să închege o lege nouă, pe principii sănătoase, în care preţul să fie corect calculat, iar competenţa să conteze în procedura de atribuire a unui contract, avem cu toţii de câştigat. Deocamdată aşteptăm să vină vremuri mai bune.
Cons Electrificarea Instal este o companie care activează pe piaţa regională şi naţională din 1997 în multiple domenii aflate în legătură directă sau conexă cu ENERGIA – de la consultanţă pentru marile investiţii din vestul ţării, proiecte eficiente şi performante duse la bun sfârşit, până la servicii de mentenanţă pentru reţelele electrice de pe raza judeţului Timiş. O companie cu istoric bazat pe seriozitate şi performanţă care numără peste o sută de angajaţi, un model de business care funcţionează pe principii de fair play şi un exemplu de antreprenoriat de succes.
Citiți principiile noastre de moderare aici!