„Ce se întâmplă cu oficiul de pe strada Piatra Craiului e o ruşine” afirma anul trecut, Nelu Balaş, directorul DRDP Timişoara. Noi ne-am făcut treaba şi puteam să deschidem unitatea pentru public de nu ştiu când. Vina e a celor de la Bucureşti care trebuiau să ne trimita mobilierul specific. Pentru asta, însa, trebuia ţinută o licitaţie, al cărei termen s-a tot amânat. După ultimele informaţii pe care le-am primit, se pare că va avea totuşi loc, undeva la mijlocul lui iulie”.
Luna iulie 2010 a trecut demult, Direcţia Regională de Poştă Timişoara a devenit între timp Centrul Regional Reţea Poştală Timişoara, dar mobilierul, specific sau nu, n-a mai ajuns. Pentru toată această situaţie, Balaş arată cu degetul Bucureştiul.
Cum licitaţia s-a tot amânat, Poşta s-a pomenit, în iunie anul trecut, cu Ordonanţa de urgenţă nr 55 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice. Printre altele, ordonanţa interzicea societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiilor autonome, să achiziţioneze, să preia în leasing sau să închirieze o serie de bunuri, printre care şi mobilier şi aparatură birotică. Cu alte cuvinte, chiar dacă ar vrea, Poşta nu mai are voie să cumpere mobilierul trebuincios Oficiului Poştal nr. 9.
„Până nu se modifică legislaţia, n-avem ce să facem. Au fost deja iniţiate demersuri, dar n-aş putea spune când se va rezolva această problemă şi când vom putea redeschide oficiul din centru”, recunoaşte Balaş.
La urma urmei, Oficiul Poştal 1, adică Poşta Mare, acolo unde sunt îndreptaţi timişorenii din centru, nu e foarte departe. La fel de adevărat este însă că nici să pui, de un an şi jumătate, un pensionar pe drumuri, pentru vreun pachet sau o recomandată, nu-i cine ştie ce afacere, mai ales în condiţiile în care problema lacătului pe uşă de pe str. Piatra Craiului tinde să se eternizeze.
Citiți principiile noastre de moderare aici!