Un alt proiect important este cel de reabilitare a malurilor canalului Bega. În ce stadiu este la ora actuală proiectul şi ce părere aveţi despre noile piste de biciclişti, vă plac?
Dan Diaconu: Proiectul de reabilitare a malurilor canalului Bega e realizat în momentul de faţă în proporţie de aproximativ 60 la sută. Mai sunt lucrări ce trebuie realizate, şantierul a fost reluat din 19 februarie şi în perioada următoare se lucrează la plantarea de arbori, dar şi la realizarea de alei şi piste de biciclete şi realizarea zidului de sprijin din zona Podului Traian, după Vaporul. Se lucrează şi la infrastructura de apă şi canal pe Splaiul Titulescu şi pe Chopin, pentru că dincolo de beneficiile de agrement ale acestui proiect, o mare parte din infrastructura de apă şi canal a fost schimbată, prin intermediul acestui proiect cu finanţare europeană. Din punctul de vedere al pistelor de biciclete şi al aleilor pietonale, ar fi fost cu siguranţă loc de îmbunătăţiri, în special în zonele în care aceste trotuare sau piste de biciclete ar fi putut fi mai late. Din păcate, la momentul actual al execuţiei acestui proiect cu finanţare europeană, de fapt şi la momentul licitaţiei şi semnării contractului, e imposibilă aplicarea unui proiect revizuit fără a pierde aceste fonduri. Ca atare, cred că sigur ar fi fost loc de îmbunătăţiri. Unele le facem din mers, însă este mult, mult mai important ca acest proiect să fie finalizat şi să fie finalizat şi să fie funcţional pentru cetăţenii Timişoarei. Mult mai important decât a aduce aceste îmbunătăţiri care ar fi dus la pierderea finanţării.
Asta înseamnă că după încheierea proiectului vă gândiţi să înceapă un nou şantier, care să aducă aceste corecţii despre care vorbiţi?
Dan Diaconu: Nu în primii cinci ani de la finalizarea acestui proiect, pentru că astfel de lucrări sunt interzise pe amplasamentele actuale ale proiectului. Aici eu zic că lucrările au mers bine deşi mai sunt de făcut remedieri şi la lucrările executate. Sunt zone în care constructorul mai trebuie să lucreze şi la pista de biciclete şi la trotuare. Oricum, la recepţia finală toate elementele din proiect trebuie să fie conforme şi să fie la cel mai înalt grad de funcţionalitate şi de execuţie. Avem, sigur, o problemă legată de achiziţia de ambarcaţiuni pentru transportul public pe apă. Acestea sunt indicatori în cadrul proiectului, nu sunt cheltuieli eligibile. Ca atare, cheltuielile trebuie făcute din bugetul local. Însă ne-a nedumirit oarecum felul în care au fost introduşi în proiect şi, evident, la prima licitaţie de furnizare a acestor ambarcaţiuni ne-am lovit de problema acestor indicatori. Adică cele şapte ambarcaţiuni (au fost estimate în proiect – n.r.) la o valoare deaproximativ un milion de euro. După toate studiile pe care le-am făcut şi ulterior acestei licitaţii, nu numai în România, dar şi în multe ţări din Europa, suma şi perioada de livrare nu ne pot duce către un succes. Ca atare, suntem în discuţii cu Ministerul Dezvoltării Regionale pentru modificare acestor indicatori, care, repet, nu afectează în mod direct fondurileeligibile de la Uniunea Europeană, dar care trebuie adaptaţi şi aduşi către realitate.
Concret, veţi suplimenta suma pentru achiziţia acestor ambarcaţiuni?
Dan Diaconu: Avem mai multe variante de lucru, una dintre ele este aceea de a reduce numărul de ambarcaţiuni, dar şi de o raportare ulterioară a acestui indicator pe parcursul perioadei de monitorizare de cinci ani. Şi avem în vedere poate şi creşterea sumei dacă nu vom avea altă soluţie. Sunt discuţii care acum se poartă la Ministerul Dezvoltării Regionale. Dar ceea ce este important de spus pentru cetăţenii Timişoarei este că nu vom renunţa în niciun fel la acest proiect, de transport în comun pe Bega, şi că vom avea în cel mai scurt timp o licitaţie care va aduce şi un câştigător.
Care ar fi atunci valoarea reală a unui vaporetto?
E greu de spus, pentru că sunt în funcţie de gradul de confort, de tipul de materiale folosite, de tipul de motoare folosite. Am regăsit oferte pentru numărul de pasageri şi dimensiunile indicate de la 250-300.000 de euro pe bucată, până la 1,5 milioane de euro pe bucată. Sigur, asta este foarte puţin esenţial, pentru că aceşti producători trebuie să se prezinte la licitaţie şi trebuie să treacă prin tot filtrul de achiziţie, inclusiv licitaţie electronică, deci sperăm ca sumele să scadă prin această procedură. Însă, cu siguranţă, la numărul de ambarcaţiuni care a fost înscris la vremea respectivă în proiect şi la bugetul înscris la vremea respectivă, este imposibil să le achiziţionăm.
Avem acum şi o strategie la nivel judeţean de revitalizare a canalului Bega, care ar fi elementul cel mai atractiv din Timişoara al acestui canal, după reabilitare? Vom avea zone de agrement, zone de plajă, terase plutitoare?
Dan Diaconu: Toate aceste elemente sunt cuprinse în planul de reabilitare a Begăi pe toată suprafaţa municipiului Timişoara. Vorbim de plaje în zona uzinei hidroelectrice. De asemenea, vorbim de plaje în zona Uzinei Hidroelectrice, de asemenea, vorbim de aceste terase plutitoare, de gradene care se vor intala, de mobiliar urban nou şi vorbim de un spaţiu verde un spaţiu verde pe toată suprafaţa malurilor canalului semnificativ îmbunătăţit, atât din punct de vedere al dimensiunii sale, cât şi din punct de vedere al arborilor, a vegetaţiei, a tipului de amenajare. Cred că Bega devine astfel un coridor verde al Timişoarei, atât din punct de vedere al amenajărilor peisagistice, cât şi din punct de vedere al transportului, pentru că evident transportul pe apă este unul semnificativ mai puţin poluant. Dacă nu putem ajunge chiar la zero poluare, asta însemnând ambarcaţiuni electrice. Acest tip de ambarcaţiuni se află în momentul de faţă în cercetare şi dezvoltare la nivelul tuturor şantierelor navale din Europa. Nu există o ambarcaţiune omologată cu motor electric pentru transportul public de persoane niciunde în Europa. De altfel intenţionăm ca pe programele de cercetare şi inovare ale Uniunii Europene să depunem un astfel de proiect (Timişoara – Smart City n.r.) care să creeze astfel de ambarcaţiuni electrice pe Bega. Dar dincolo de asta şi ambarcaţiunile cu motor electric sunt de câteva zeci de ori mai puţin poluante decât traficul rutier, ceea ce ne permite să spunem că acest tip de transport, la care se adaugă transportul cu bicicletele pe pistele create de-a lungul canalului şi, prin intermediul celor 150 de biciclete ce vor fi disponibile pentru cetăţenii Timişoarei să creştem atractivitatea acestei zone şi să o transformăm în cea mai ecologică zonă din oraş.
Până acum v-a speriat vreun proiect propus de primarul Nicolae Robu, prin speriat mă refer dacă aţi considerat că nu e fezabil?
Dan Diaconu: Nu, chiar niciunul dintre proiectele propuse nu cred că e de speriat. Unele au un termen mai lung de implementare, altele un termen mai scurt, însă niciunul dintre ele nu este de neimplementat.
Sunteţi întotdeauna de acord cu propunerile făcute de Nicolae Robu?
Dan Diaconu: Avem discuţii normale de colaborare şi de lucru împreună. Dacă sunt elemente unde consider că aş avea idei mai bune le comunic, cu siguranţă. Ca atare procesul de luare a deciziilor cred că este unul destul de eficient în municipiul Timişoara.
Care este, mai exact, acest proces?
Dan Diaconu: Există mai multe paliere de luare a deciziilor. Există un număr important de proiecte care provin din direcţiile de specialitate. Există alte proiecte prioritizate prin decizie comună – primarul, viceprimarii împreună cu direcţiile de specialitate – şi, sigur, există şi proiecte asumate direct de către domnul primar şi care definesc viziunea dânsului asupra acestui oraş.
Recent, primarul a anunţat elaborarea unui studiu de prefezabilitate pentru ducerea în subteran a liniilor de tren. Acest proiect nu vine în contradicţie cu lărgirea pasajelor Jiul şi Popa Şapcă?
Dan Diaconu: Un studiu de prefezabilitate îţi permite să testezi o soluţie tehnică şi să îi testezi beneficiile pentru oraş. Dacă este să discutăm de contradicţii, la prima vedere poate că ele există. Însă este doar la prima vedere, pentru că dacă proiectele de lărgire a pasajelor sunt proiecte realizabile pe termen scurt şi cu sume mari pentru Timişoara, dar incoparabil mai mici decât acelea ale trecerii în subteran a căii ferate, această trecere în subteran este un proiect pe termen mediu, cred eu, unde trebuie identificate surse de finanţare din bugetul naţional şi chiar din afara acestuia. Singura formă prin care putem finanţa o astfel de lucrare sunt, evident, fondurile europene, dar nu în accepţiunea pe care o avem noi faţă de fondurile europene, adică aplicarea la un program gestionat la nivel naţional, ci doar o investiţie majoră a Comisiei Europene pe o astfel de lucrare. Nu e un lucru neobişnuit pentru Europa. Trecerea în subteran a liniei ferate este un lucru care devine deja comun în oraşele dezvoltate ale Europei şi niciunul dintre aceste oraşe nu apare ca Science-Fiction. Fondurile sunt în mare parte negociate direct la Bruxelles, fie prin Guvernul Naţional, fie prin importanţa oraşelor respective şi prin importanţa traseului respectiv. Or la acest nivel cred că ne putem califica. Vorbim de Coridorul IV Feroviar european şi el apare în toate strategiile pentru reabilitare şi modernizare. Vom vedea care sunt aceste forme de reabilitare şi modernizare în cursul următorilor ani.
Concret, la ce vă referiţi când spuneţi termen mediu? Când ar putea începe lucrările la acest proiect, în 2020 sau mai devreme?
Dan Diaconu: E foarte greu de spus pentru că este legat direct de momentul în care va exista o sursă de finanţare. Va fi direct legat de momentul în care un parteneriat cu căile ferate – cu CFR Infrastructură care deţine această linie şi terenul din jurul său – va deveni realitate şi de momentul în care vom trage cu toţii la aceeaşi căruţă. Poate fi şi început şi într-un termen mai scurt, dar dacă tipul de reabilitare a liniei de cale ferate, pentru care se execută acum studiul de fezabilitate la nivelul Ministerului Transporturilor, pentru Coridorul IV, va fi acela de trecere în subteran.
Şi atunci merită să investim milioane pentru lărgirea pasajelor, iar apoi să spargem tot pentru a trece liniile în subteran, sau le lăsăm aşa şi le explicăm şoferilor că trebuie să sufere încă nişte ani ştiind că după aceea vom avea un proiect unitar?
Dan Diaconu: Eu sunt convins că merită lărgirea pasajelor şi am pornit cu pasajul Popa Şapcă în cursul acestui an, lucrare de execuţie. Însă niciunul dintre cele trei propuse în strategia următorilor ani – Popa Şapcă, Jiul şi cel din continuarea Bogdăneştilor – nu înseamnă doar o lărgire de pasaj, sau, în cazul Bogdăneştilor, doar o trecere în subteran. Înseamnă şi lucrări de infrastructură pe şoselele respective. În cazul Popa Şapcă e şi lărgirea la patru benzi a acestui bulevard şi a bulevardului Antenei. Şi în cazul pasajului Jiul vorbim de o lărgire la patru benzi a străzii Jiul. Iar la trecerea în subteran de pe Bogdăneştilor, înseamnă şi o legătură importantă pentru transportul în comun, pentru linia de tramvai, care astfel poate să treacă de pe Bogdăneştilor pe strada Gării şi poate face o legătură importantă cu celelalte linii de tramvai din zona Gării.
Alte articole pe aceeași temă:
Citiți principiile noastre de moderare aici!