La Centrul de Informare Europe Direct din Timișoara a avut loc, marţi, evenimentul „Povestea mea. Povestea unui refugiat” cu ocazia marcării Zilei Mondiale a Refugiatului.
Poveste lui Kariha, care împreună cu mama și un frate au decis să-și părăsească țara de origine, şi au ajuns la Timișoara, este una fericită până la un punct – până atunci când tânăra a încercat să obţină cetăţenia română. La testul care i s-a dat i s-au pus întrebări, ca să zicem frumos, ”neobişnuite”. Întrebări la care nu ar fi știut poate răspunsul nici măcar un cetăţean născut aici…
O întrebare este de ajuns pentru a vă lămuri – „Cum se numeşte calul lui Ştefan cel Mare”?
Tânăra, care spune că se simte pe jumătate româncă, a ajuns în Timișoara în 2007. După trei luni a primit statutul de refugiat, iar după doi ani s-a angajat ca muncitor necalificat într-o fabrică. A terminat 12 clase în țara de origine, aşa că a urmat și o facultate, cea de Științe Economice.
Acum tânăra este contabil la Asociaţia Generaţie Tânără, organizaţia care i-a întins o mână de ajutor atunci când avea nevoie.
„Asociația Generația Tânără m-a ajutat foarte mult. Doamna Mariana Petersel, președintele asociației, m-a încurajat să fac un curs de calificare profesională în cosmetică pe care l-am terminat, astfel că mi-am schimbat locul de muncă, m-am angajat la un salon de cosmetică. Acum sunt contabil la Asociația Generație Tânără. În România am găsit oameni foarte prietenoși, niciodată nu m-am simțit ca o străină, ca un refugiat, am fost ajutată. Mă bucur că sunt în România și îmi doresc să fiu în continuare aici”, spune Kariha Kahis Klaw, într-o limbă română aproape perfectă.
Probleme a avut însă în obţinerea cetăţeniei române, după cinci ani de lucru efectiv în ţara noastră. Din anul 2012 tânăra încearcă să devină cetăţean român.
Mariana Petersel, președintele Asociației Generație Tânără România, care acordă sprijin refugiaților locați temporar în România, crede că cetățenia română se dă foarte greu refugiaților și spune că legea ar trebui să fie mai permisivă.
„Pentru refugiați și emigranți nu se dă cetățenia română așa ușor. La examenul de cetățenie, la proba scrisă, una din întrebări suna așa: Cum se numește calul lui Ștefan cel Mare. Sau mai era o întrebare, “Ce putem să găsim la Dunăre?” Putem să găsim nisip, pești, păsări, dar răspunsul corect era Delta Dunării. În final, nu am primit cetățenia română pentru că mi s-a spus că nu vorbesc limba română suficient de bine, ceea ce nu este adevărat”, mai spune Kariha Kahis Klaw.
Na, v-aţi gândit cum îl chema pe cal? Vă spunem noi: unul se numea „Catalan”…
Citiți principiile noastre de moderare aici!