Sunteţi un chirurg şi un manager cu rezultate cunoscute şi, recent, aţi decis să schimbaţi traseul activităţii dvs. De ce?
În primul rând, a fost o decizie destul de dificilă şi a venit odată cu faptul că m-au curtat colegii mei, atât din lumea medicală cât şi din formaţiunea politică care m-a recomandat pentru a candida la această funcţie. Mai mult decât atât, a fost o competiţie internă foarte decentă, am fost un număr de oameni din care s-a decis ca eu să mă îndrept spre această candidatură. Poate că, pentru cariera mea profesională, va fi un interval de timp – dacă voi câştiga Primăria Timişoarei – în care mai puţin o să pot să am o activitate directă, dar pentru colegii mei tineri medici, întotdeauna voi fi un sfătuitor. Am acumulat experienţă, pe care doresc să o aştern pe hârtie şi am în vedere să scot două cărţi, despre patologie în chirurgia plastică şi reconstructivă.
Ce anume din experienţa avută credeţi că poate fi aplicat şi doriţi să aplicaţi schimbând poziţia de manager cu cea de primar?
Vreau să vă spun că prin profesia mea sunt şi un om antrenat, deci o competiţie nu poate fi dură doar într-o campanie electorală, sau o campanie pentru obţinerea postului de primar. Gândiţi-vă că sunt intervenţii chirurgicale în care deciziile sunt şi mai dure, sau mai importante, ca să poţi să ajungi la un rezultat. Şi niciodată nu am fost nepregătit, iar experienţa acumulată în timp m-a călit, drept dovadă şi rezultatele mele profesionale, care sunt ale unui învingător, niciodată ale unui învins. Ştiţi foarte bine, de patru ani conduc Spitalul Judeţean Timişoara, un spital despre care toată lumea, la prima vedere, se poate întreba „ce management e acesta în care eu trebuie să-mi cumpăr de toate?”. Dar vreau să fie foarte clar: noi suntem aici ca să asigurăm asistenţa medicală şi să ne îngrijim de sănătatea oamenilor. Partea financiară ţine mai mult de Ministerul Sănătăţii, de Finanţe, de Casa de Asigurări de Sănătate. Şi aţi văzut că unitatea a fost catalogată ca spital de categoria I, deci eu nu pot fi finanţat ca un spital de categoria a V-a. De aici apar şi diferenţele, şi costurile, şi cheltuielile. Aici vin cazuri foarte grave, nu ne-am permis să ne gândim în felul: niciun fel de datorie, dar sănătate zero. Acest lucru nu s-a întâmplat la cazurile de urgenţă. Suntem un spital de urgenţă, acoperim o arie mare din vestul ţării şi toate aceste cazuri sunt consumatoare mari de bani, lucru care ne-a adus şi datorii foarte multe. Totuşi, de la patru sute şi ceva de miliarde de lei câte am avut la preluarea spitalului, am ajuns la 320 de miliarde. Dar, în urgenţă, s-a avut tot ceea ce a fost necesar, mai ales în faza de primă intervenţie, când vorbim de salvarea vieţii pacienţilor. Lucru care cred că a fost destul de bun din punct de vedere managerial. În plus, am reuşit să realizăm mai multe în spital, în ciuda datoriilor pe care le avem.
În spital, unealta dvs. de lucru este bisturiul. Cu ce o veţi schimba dacă veţi fi primar?
În primul rând, vreau să vă spun că nu privesc administraţia locală din punct de vedere politic. Vreau să îndepărtez politicul de partea administrativă, gospodărească, socială, de grijile care sunt ale unei comunităţi precum Timişoara. Bisturiul poate fi luat în considerare doar dacă ţinem cont că el taie ce e rău. Transpoziţionând activitatea medicală în cea administrativă, sunt câteva lucruri prioritare. Eu am făcut şi un studiu sociologic, care m-a interesat pe anumite teme, pentru ca să pot să am o imagine şi să pregătesc un program electoral aşa cum se cuvine pentru momentul când va începe campania. Normal că nu pot să zic că eu sunt cel mai bun gospodar al oraşului, sau că sunt singurul gospodar al oraşului. Departe gândul de mine, motiv pentru care mi-am şi creat o echipă de specialişti în diferite domenii, care să cuprindă întreaga administraţie locală, şi care sunt colegi de-ai mei, performeri în activităţile respective şi împreună încercăm să identificăm care sunt neajunsurile şi apoi să vedem soluţiile.
Ca timişorean, care credeţi că sunt domeniile în care ar trebui făcut ceva?
Ca timişorean născut, crescut şi pregătit aici, vă daţi seama că am fost curtat de multe instituţii româneşti şi străine pentru a merge să lucrez, dar am refuzat şi din motivul că am realizat că, odată cu exodul din lumea medicală, domeniul va pierde în permanenţă şi am zis că ar trebui să stau şi să lupt aici. Împreună cu specialiştii din colectivul Clinicii de chirurgie plastică suntem deja performeri, suntem acreditaţi european şi aici vin tineri să înveţe din experienţa noastră. Toate aceste lucruri au lăsat o amprentă asupra mea. Şi eu, trăind aici, îmi aduc aminte din copilărie: Timişoara pentru mine era un oraş al parcurilor, al florilor, al locurilor de joacă pentru copii, al locurilor de promenadă pentru oamenii de vârsta a treia sau pentru familii. Acum, aţi văzut, în afară de centru şi câteva parcuri, nu există niciun loc de acest gen. De ce să nu avem şi în Freidorf un astfel de loc de promenadă? Asta mă interesează în primul rând: imaginea şi faţa oraşului. Ea trebuie să devină aşa cum trebuie şi să fie, aşa cum zice bănăţeanul: fruncea. Şi eu îmi doresc să nu fie oraş mai frumos, mai civilizat, mai arătos decât Timişoara.
În acest context şi pentru că este un subiect actual, ce credeţi că-i lipseşte Timişoarei pentru a deveni capitală culturală europeană?
Sunt multe lucruri care concură: infrastructura – pe care toată lumea o amendează – şi apoi problema socială. De când au apărut atât de mulţi oameni fără adăpost şi nu s-a identificat o soluţie acceptabilă, a devenit o problemă ce trebuie rezolvată. Mai sunt apoi o serie de clădiri, edificii care arată nicicum. Şi o altă problemă care ar trebui rezolvată: Timişoara stă rău la capitolul poluare.
Făcând un exerciţiu de imaginaţie, în ideea în care aţi fi primar patru ani, sau opt ani, şi apoi aţi privi în urmă, ce aţi dori să spună timişorenii despre dvs?
În primul rând, mi-aş dori să recunoască în mine un administrator şi un gospodar bun. Apoi, să existe o relaţie foarte apropiată cu timişorenii, nu una distantă, prin intermediul scrisorilor sau e-mail-lui. Mi-ar plăcea să spună lumea: a fost un primar care a avut timp pentru cetăţeni şi a avut o echipă care a ştiut să rezolve toate problemele oamenilor.
Ce aţi dori să adăugaţi?
Ne-am pus pus problema să întrebăm care ar fi principalele trei probleme care ar trebui rezolvate în Timişoara? Toată lumea amendează infrastructura, apoi partea socială şi, o problemă de care Timişoara nu a reuşit să scape, câinii maidanezi. Şi eu ca medic, care ştiu că nu există aproape nici o gardă în care să nu vină o persoană muşcată de câini, cred că este o problemă gravă aceasta a câinilor fără stăpân. Eutanasierea nu este o soluţie, ci trebuie să facem în aşa fel încât să nu existe astfel de situaţii neplăcute. A fost o tentativă la un moment dat, dar s-a voalat, deşi există şi soluţii pertinente. Avem o Universitate Agricolă, cu medicină veterinară şi acolo sigur există oameni care să poată gestiona foarte bine această problemă a câinilor maidanezi. S-a mai pus întrebarea: care sunt lucrurile care îi îngrijorează cel mai mult pe oameni în prezent. Şi au răspuns: corupţia. Trebuie să dăm gir şi justiţiei pentru că sunt multe cazuri, iar ele au un grad diferit de gravitate. Sărăcia îi mai îngrijorează pe oameni. Dar îţi mai pui şi problema direcţiei de dezvoltare a Timişoarei pe următorii 10 ani şi am rămas plăcut surprins să aflăm că cei mai mulţi oameni şi-ar dori ca peste 10 ani Timişoara să devină un oraş universitar european recunoscut, în care pregătirea oricărei persoane să fie recunoscută peste tot în lume.
Citiți principiile noastre de moderare aici!