R.: În CV-ul tău scrie că ți-ai început activitatea politică la Partidul Verzilor, în Germania, un partid de centru stânga. Ți-ai continuat cariera lucrând pentru fostul Președinte al Germaniei Horst Kohler, un politican de centru dreapta. Ai venit apoi în România, te-ai înscris în USR, un partid tot de centru dreapta, dar neconservator. Cum se împacă toate aceste doctrine politice?

Dominic Fritz: Eu cred că împărțirea asta a ideologiilor de stânga-dreapta a pierdut probabil de mult timp sensul. Conceptele astea au 150 de ani. Și cred că în România nu au avut niciodată după Revoluție un sens, pentru că au fost etichete mai degrabă retorice. Dar dacă te uiți la felul de politici publice urmărite de partide, nu aveau nicio legătură cu eticheta ideologică. Și cred că pentru România de azi întrebarea nu e cât de mic sau mare să fie statul, pentru că până la urmă asta e diferența cea mai semnificativă între stânga și dreapta (stânga vrea un stat mai expansiv, dreapta un stat mai limitat), întrebarea pentru România e dacă vrem un stat funcțional sau disfuncțional. Pentru că momentan avem un stat disfuncțional. Și în acest sens eu am fost întotdeauna un instituționalist. Eu vreau ca instituțiile statului să funcționeze bine. În ceea ce privește propriul meu parcurs politic, de când am fost adolescent, am fost atras de idei de ideologie, am crescut într-o zonă de munte, pentru mine a fost foarte importantă natura. Iar mai târziu a fost foarte importantă partea asta de dezvoltare internațională, de colaborare, partea asta europeană. Și asta e ceva ce atât Partidul Creștin Democrat, unde a activat fostul Președinte, cât și Partidul Verde. Sunt două partide care în multe landuri în Germania sunt împreună la guvernare. Deci nu văd nicio contradicție aici. Și cred că USR/PLUS e un partid politic care se înscrie în acest trend modern, european, orientat spre cetățean și nu interesele unor clici. Și de aceea, pentru mine, e o călătorie politică foarte normală.

R.: Detractorii tăi spun că Partidul Verde este unul extremist. Care a fost impresia ta cât timp ai fost acolo?

D.F.: Asta e ridicol! S-a preluat o retorică din anii ‘80. Partidul Verde s-a fondat în anii ‘70, în urma protestelor studențești din ‘68. Și cumva astea au fost primele atacuri în anii ‘80, când au intrat pentru prima oară în Parlament. Au intrat pentru prima oară în anul în care m-am născut. Acum, Partidul Verde în Germania a încercat să facă o coaliție cu Angela Merkel. Are prim-ministru în landul Baden Württemberg, unde se produce Mercedes, de exemplu. Deci povestea asta cu extrema stângă, pentru oricine se pricepe la politică germană vede că e ridicolă și o chestie de acum 40 de ani.

˝Eu am tocmai experiența care lipsește acum în Timișoara˝

R.: Tot în CV-ul tău apare că ai urmat facultăți de profil și ai o experiență teoretică administrativă. Ai și o experiență practică?

D.F.: Da, bineînțeles! Și trebuie să subliniem că eu sunt singurul candidat care are studii de specialitate în administrație publică. Sunt singurul candidat care are un program și un plan clar de reformă administrativă pentru Timișoara și toate societățile din subordine. Tocmai pentru că înțeleg cât de important e să ai un sistem funcțional. Fără acest sistem funcțional nu poți să atingi niciun rezultat pentru cetățeni. Și eu am învățat asta atât la GTZ (Agenția Germană pentru Cooperare Internațională), care este o agenție care sprijină în toată lumea guverne – atât naționale, cât și locale – pentru o guvernanță mai bună. Deci tocmai acolo mi-am început cariera și am fost consilier pe probleme publice și sociale, pe dezvoltare organizațională pentru diferite instituții. Apoi am lucrat în Administrația Prezidențială, unde am fost șef de cabinet pentru fostul Președinte Horst Kohler, unde am avut un rol diplomatic și tot de administrație internațională. Împreună cu el am elaborat o strategie de reformă administrativă pentru Banca Africană pentru Dezvoltare. Am lucrat mult cu Națiunile Unite, am participat la negocieri de pace. Ce cred că e foarte important este că eu am tocmai experiența care lipsește acum în Timișoara. O experiență de colaborare între mai multe instituții la diferite nivele. O experiență de a atrage profesioniști. Și de a lucra cu profesioniști. O experiență de diplomație internațională, de care Timișoara cred că are nevoie și o experiență de a dezvolta politici publice împreună cu cetățenii și împreună cu cei interesați direct. Și cred că asta e tocmai ceea ce lipsește și experiența mea este exact ce trebuie acum în Primăria Timișoara.

R.: Revenind la detractorii tăi, aceștia se întreabă de unde are un șomer bani de mesh-uri, bani – și citez aici – „de consilieri scumpi de la București”, cum explici aceste lucruri?

D.F.: (Râde) În primul rând e important să se înțeleagă că eu sunt candidatul unui partid și eu nu am plătit niciun singur ban pentru niciun mesh, ad pe Facebook sau pliant. Adică eu nici nu primesc niciun ban, dar nici nu dau niciun ban din buzunarul meu. Deci oricine pune ideea asta pe masă, că eu mi-aș plăti singur campania, nu e întreg la minte politic. Eu trăiesc din economii. Sunt un om modest, am câștigat bine și îmi merge bine, nimeni nu trebuie să își facă griji. Iar campania este finanțată, pe de o parte, din cotizațiile membrilor USR/PLUS, care acum sunt în jur de peste 1000 în Timișoara. Și fiecare plătește, lunar, o cotizație. Și foarte mulți donatori. Am primit peste 500 de donații mici, de 10-20-50 de lei, în ultimele luni. Am primit și câteva donații mai mari, în jur de 10.000-15.000 de lei, de la oameni care au mai mulți bani și vor ca lucrurile să se schimbe în Timișoara. Dar, în al treilea rând, și asta pentru mine e cel mai important, facem o campanie foarte eficientă din punct de vedere financiar. Nu avem o campanie foarte scumpă. Pentru că marea majoritate a oamenilor implicați în această campanie sunt voluntari. Avem foarte puțini oameni de specialitate cărora le plătim un onorariu. Toți ceilalți fac asta voluntar. Și suntem foarte creativi. Și de aceea ajungem cu mesajul nostru la foarte multă lume. Deci argumentul ăsta cu banii e foarte ipocrit, pentru că vine din partea unor partide care de ani de zile se folosesc instituțiile statului pentru a face campanie, cât și de cotizații de zeci de mii de euro din partea unor afaceriști care după, așteaptă ceva. Oricine poate, de exemplu, compara dimensiunea banerelor PNL, cu dimensiunea banerelor USR/PLUS și o să vadă care este campania cu bani și care este campania cetățenilor.

Poate cel mai important proiect al meu va fi să refacem această legătură de încredere între cetățeni și clasa politică

R.: Pentru că vorbeai de voluntari, câți dintre cei care au venit alături de tine au făcut-o pentru că s-au săturat de actuala administrație și câți te-au și cunoscut înainte?

D.F.: Nu mă hazardez să dau cifre. Dar ce e clar e că foarte multă lume din Timișoara mă știe. Am fost și sunt activ în Timișoara de 17 ani. Și foarte mulți ani am activat exclusiv în domeniul cultural și social. Și acolo cred că foarte mulți oameni m-au cunoscut. Și m-au cunoscut fără eticheta asta de candidat politic. Dar cred că inclusiv pentru cei care nu m-au cunoscut înainte și m-au cunoscut în această campanie contrastul e destul de evident între mine și echipa mea și sistemul actual care este acum la conducere. Și care face parte dintr-un sistem mai larg, al clasei politice vechi, care nu mai are nimic de-a face cu speranțele și visele acestei generații. Și cred că de aia este așa de mult interes pentru campania mea și credibilitatea pe care o avem e o resursă foarte valoroasă, care ne va ajuta să facem reformele de care avem nevoie.

R.: Ai umblat mult pe străzile din Timișoara, în ultima vreme și ai vorbit cu diverși oameni. Care este cel mai marcant lucru care ți s-a întâmplat în timpul interacțiunilor cu timișorenii?

D.F.: De multe ori, când eram cu mască, și lumea nu înțelegea din prima că eu sunt chiar candidatul, reacționa ostil față de ideea unui politician în sine și spuneau: <<Toți sunt hoți, oricum doar fură, toți vor oricum la ciolan>>. Și în momentul când îmi dădeam masca jos scurt, pentru a-mi arăta fața și arătam pe pliant că eu sunt candidatul și am întrebat dacă ei chiar cred că eu sunt un hoț, că vreau doar la ciolan și am început să le explic de ce candidez și ce planuri avem pentru Timișoara, conversația se schimba total. Și cred că exact asta este un exemplu pentru ruptura care s-a produs între clasa politică și cetățeni. Un exemplu a lipsei totale de încredere pe care cetățenii o au pentru clasa politică. Poate cel mai important proiect al meu va fi să refacem această legătură de încredere. Pentru că fără această legătură de încredere e imposibil să faci politică pentru cetățeni.

R.: Că tot a venit vorba despre această legătură dintre cetățeni și administrație, unul dintre primele lucruri pe care actualul primar le-a făcut a fost să renunțe la audiențele pe care le are orice primar cu cetățenii și să le răspundă online, uneori. Cum vezi tu apropierea aceasta de cetățeni? Îți vei face timp să asculți fiecare problemă, sau cum ai gândit treaba asta?

D.F.: Îmi va fi greu să răspund la asta în câteva cuvinte, pentru că vorbește despre întreaga mea filosofie de guvernare. Eu cred că un primar trebuie să fie aproape de oameni, dar, de fapt, întreaga primărie trebuie să fie aproape de oameni. Deci în momentul în care un cetățean ajunge în audiență cu primarul pentru că o anumită problemă nu e rezolvată, e o dovadă de eșec pentru întregul sistem. Pentru că primăria, ca instituție, ar trebui să fie aproape de oameni. Asta în primul rând pentru chestiunile de rutină, pentru cereri, documente și așa mai departe, trebuie să fie un proces facil pentru cetățean. Trebuie să fie digitalizat. Apoi tot ce ține de transparență, cetățeanul trebuie să aibă toate informațiile necesare, trebuie să înțeleagă ce poate și ce nu poate primăria să facă, să fie informat despre o anumită stradă pe care se va lucra, despre proiectele de dezvoltare și așa mai departe. Iar acest lucru nu funcționează deloc. Și cetățenii trebuie să fie implicați în aceste decizii. Deciziile nu se iau în biroul primarului, deciziile sunt luate de aparatul de specialitate, în colaborare cu cetățenii. Și toate aceste lucruri nu funcționează deloc acum. Și, probabil, de aia toate problemele au ajuns în audiența primarului. Și acesta, la un moment dat, probabil a cedat și a zis că el nu mai poate să preia toate problemele. Dar eu cred că e foarte important să se înțeleagă că rolul primarului nu e acela al unui tătuc pentru tot satul, care rezolvă fiecare problemă și pe care îl suni când e spart un bec pe stradă. Ci, instituția ar trebui să funcționeze, să rezolve toate aceste probleme. Și primarul are un rol de reprezentare, de ghidare strategică. Și, desigur, și un rol de ascultare a cetățenilor, dar acest mecanism de ascultare trebuie să fie instituționalizat, nu personalizat. Și în sensul ăsta noi propunem o cu totul altă abordare, de guvernanță participativă. De exemplu, vrem o parte din bugetul de investiții să meargă spre proiecte de cartier propuse și votate de cetățeni. Dar, bineînțeles, voi avea și audiențe ca primar. Doar că voi organiza primăria astfel încât problemele să fie rezolvate înainte să ajungă cetățenii la mine în audiență.

R.: Legat de această organizare a primăriei, actualul primar, când candida pentru prima dată promitea și el că va schimba acest aparat, ba chiar dădea și câteva nume de persoane pe care le va schimba. Și, până la urmă, una dintre aceste persoane a ieșit la pensie, a doua e și acum în funcție. Cum vezi tu această reformă a sistemului, având în vedere că statutul funcționarului e și unul destul de privilegiat, deci nu poți tu, ca primar, să vii din prima zi și să concediezi oamenii care nu își fac treaba.

D.F. Eu sunt foarte conștient care sunt barierele legale pentru o reformă adevărată a primăriei. Dar cred că această temă e într-o bună măsură o temă falsă. Pentru că Primăria Timișoara nu este prima care a trecut printr-un proces de reformă. Alți primari din țară au reușit. Nu în ultimul rând domnul Bolojan, care când a devenit primar în Oradea și el a făcut o restructurare destul de serioasă. Deci este posibil! Dar îți trebuie voință politică. Și eu din partea primarului în opt ani nu am văzut deloc o voință politică de a schimba cu adevărat logica funcționării în primărie. Din contră, el însuși a adus noi oameni incompetenți, noi politruci, noi oameni numiți politic, nu după competențe. Nu și-a asumat niciodată să facă concursuri pe bune. Și asta se vede. Și acum primăria e un organism total disfuncțional. Vin foarte mulți oameni la mine din interiorul primăriei să îmi spună că nu mai pot, că nu se mai poate, că cetățenii nu mai pot. Oricine are de-a face, de exemplu, cu Direcția de Urbanism, are nevoie de calmante pentru a supraviețui. Deci e un haos total după opt ani de guvernare Robu. Și noi ne mai întrebăm cine are experiență în administrație? A arătat ce poate, atât poate. Acum chiar e foarte urgent nevoie de o schimbare. Altfel o să avem de-a face cu o instituție eșuată, cum știm din țări care tocmai au ieșit din război. Și eu chiar știu asta, pentru că mi-a scris teza de doctorat din administrație publică în țări ieșite din război.

R.: Pe lângă susținerea celor din primărie, de care vorbeai, ai primit multe alte semnale de susținere, din partea intelectualilor și chiar altor partide, dar, interesant, chiar și din partea unor liberali cu state vechi. Cum ai primit vestea asta?

D.F.: Pentru mine, să fiu sincer, nu este o veste nouă că domnul Robu și stilul lui de a conduce, stilul dictatorial de a conduce, e foarte contestat în interiorul partidului. Din păcate, așa cum se folosește de resursele primăriei pentru a avea un avantaj în competiția electorală, așa se folosește și de toată instituția partidului pentru a avea un avantaj în interiorul partidului și pentru a se lupta cu detractorii lui din interiorul partidului. Dar pentru mulți liberali, revenind la ideologie, felul de politică pe care îl face domnul Robu nu mai are nimic de-a face cu liberalismul. Unde competiția corectă este un crez de bază. Așa că, pentru mulți liberali, e clar că e nevoie de reformă și în PNL Timiș. Și e clar că domnul Robu nu e cineva care poate să ducă orașul și partidul său în viitor.

R.: Consideri că această mână întinsă de acești liberali, acum în campanie, e și o invitație la conlucrare și dialog după alegerile locale?

D.F. Asta e o decizie pe care PNL trebuie să o ia după alegeri. Și eu o să fiu confruntat cu un rezultat al alegerilor. Cu o anumită componentă a Consiliului Local Timișoara. Cu voința alegătorilor timișoreni. Și cu acest rezultat va trebui să formez o majoritate.

R.: Deci nu excluzi din start o colaborare cu PNL?

D.F.: Nu exclud, pentru că dacă timișorenii nu vor vota o majoritate de 50 plus pentru USR/PLUS în consiliul local – bineînțeles, eu sper că timișorenii îmi vor acorda această încredere, mie și colegilor mei -, dar dacă nu îmi vor da, pe baza programului nostru vom negocia și vom vedea cu cine putem îndeplini planurile noastre.

Cod mandatar: 21200251. Comandat de Partidul Uniunea Salvați România. Executat de Inform Media Press.

(154)