Am ales Uniunea Salvați România din două motive. Primul a fost încrederea pe care mi-a câștigat-o Nicușor Dan prin tot ceea ce a întreprins de-a lungul timpului, încă din perioada în care era președinte al Asociaţiei „Salvaţi Bucureștiul”. Cel de-al doilea este că am văzut în Uniunea Salvați România unica alternativă politică reală care poate schimba lucrurile în bine în țara noastră.

Membrii partidului nostru au trecut printr-o selecţie severă. Sunt oameni realizaţi în profesia lor, onești, integri, motivaţi și competenţi, oameni capabili să producă schimbarea care să genereze o stare de normalitate caracteristică secolului XXI. În ce mă privește, am fost mai întâi membru, iar apoi am fost desemnată candidat pentru alegerile parlamentare din partea Uniunii Salvați România. Iar de implicat în politică m-am implicat pentru că am simțit că mi s-a umplut paharul: prea multe dezamăgiri, prea multă corupţie, furt, aroganţă, prea multe minciuni s-au adunat în ultimii 27 de ani! Cred că partidele parlamentare au devenit de fapt de foarte mulți ani încoace partide captive intereselor membrilor lor corupţi. Aceste partide nu mai au capacitatea de a se reforma cu adevărat, în ciuda bunelor intenţii, poate, ale unor membri care au rămas onești. Iar alte partide nou apărute sunt fie sateliţi ai partidelor existente, fie creaţii ale unor personaje în care nu pot să am încredere.

„Acolo unde problemele sunt abordate cu competenţă și tenacitate, pot fi găsite rezolvări”

Vorbiți-ne despre omul Rodica Militaru. Care ar fi calitățile care considerați că vă recomandă pentru a aspira la calitatea de reprezentant ales al timișenilor?

Sunt născută aici, în Timișoara. Am absolvit Institutul Politehnic “Traian Vuia”, specialitatea Tehnologia Construcţiilor de Mașini. În prezent sunt șef de lucrări doctor inginer la Universitatea Politehnica Timișoara, Departamentul Mecatronică.

Din 2001, am lucrat ca și consultant și lector în domeniul sistemelor de management. Am absolvit cursuri de specialist în activitatea de lobby și Competenţe sociale și civice. Am participat la acţiunile Coaliţia 52 privind transparenţa decizională în administraţia publică. Iar din 2008 sunt membru fondator și președinte al Asociaţiei Proprietarilor din Zone Rezidenţiale. Din această calitate, m-am implicat în dezbaterea publică a numeroase proiecte de urbanism și vizând informarea și consultarea publicului, am acordat consultanţă pro-bono cetăţenilor afectaţi. Prin activitatea noastră am reușit anularea în instanţă a unor HCLT abuzive, care încălcau legislaţia în vigoare și interesele grupurilor de cetăţeni. Am contribuit cu propuneri și în cadrul dezbaterilor publice pe marginea unor proiecte de acte normative din domeniul urbanismului, propuneri care au fost preluate integral de legiuitor. În 2013 am primit o Diplomă de Excelenţă în domeniul urbanismului din partea Registrului Urbaniștilor din România. Toată această experienţă pe care am dobândit-o în societatea civilă m-a învăţat un lucru: că acolo unde problemele sunt abordate cu competenţă și tenacitate, pot fi găsite rezolvări.

„Împărţirea funcţiilor de conducere după așa-numitul “algoritm politic” este o inepuizabilă sursă de corupţie și de furt din banii publici”

Ați acumulat experiență în lupta cu birocrația și ați reușit anularea în instanță a câtorva prevederi normative abuzive, emise la nivel local. Dacă e să privim acum lucrurile dintr-o perspectivă mai vastă, care apreciați că sunt pașii care ar trebui parcurși în mod obligatoriu pentru a produce acea reformare autentică la nivel național de care România are nevoie?

Ce cred eu că ar trebui făcut cu prioritate? Cred că ar trebui demarată cât mai prompt o depolitizare reală a administraţiilor și instituţiilor publice, iar numirile pe funcţii să se facă exclusiv pe criterii de competenţă, cu fixarea unor obiective clare de performanţă. Pentru că, dacă vom continua așa cum s-a întâmplat până acum, cu împărţirea funcţiilor de conducere după așa-numitul “algoritm politic” și atribuirea lor către partidele parlamentare în funcţie de procentul obţinut la alegeri, acordându-se puternicilor momentului dreptul de a numi conducătorii unor instituţii publice, inclusiv în domenii vitale, cum sunt învățământul și sănătatea, este nu doar imoral, ci și de-a dreptul scandalos, fiindcă e o inepuizabilă sursă de corupţie și de furt din banii publici. În acest fel, multe instituții publice au devenit surse de bani pentru partide și pentru clientela acestora. De aceea cred că este necesar să se reglementeze strict până la ce nivel (ministru, prefect) este admis să se facă numirile politice.

Cred, de asemenea, că ar trebui modificată Constituţia, astfel încât parlamentarii să nu mai poată migra de la un partid la altul. Avem nevoie și de măsuri concrete și coerente pentru combaterea corupţiei, a sărăciei, a abandonului școlar, dar și pentru susținerea antreprenoriatului și orientarea spre creșterea valorii adăugate în economie. Și este necesară transparentizarea totală, prin lege, a cheltuielilor publice, prin afișarea lor pe site-urile instituțiilor, astfel încât modul de folosire a banilor publici să poată fi urmărit și justificat. Aceste măsuri se regăsesc, de altfel, în programul Uniunii Salvați România, care a prezentat public recent 10 proiecte prioritare pe care le va propune viitorului guvern, cu măsuri concrete și cu identificarea surselor de finanţare necesare pentru implementarea lor.

„Proiectul de lege a mirosurilor pe care vreau să îl inițiez va schimba în bine calitatea aerului din Timișoara”

 Știu că v-a preocupat mult în ultimii ani un proiect de lege pe care l-ați adus mai întâi în atenția parlamentarilor de Timiș, în 2012, iar apoi în atenția autorităților centrale și locale. Ce își propune această lege pe care intenționați să o susțineți?

Da, chiar și acum, pe lista inițiativelor pe care vreau să le susțin în Parlament se află un proiect de act normativ privind monitorizarea și măsurarea mirosurilor care, sunt sigură, va schimba considerabil în bine calitatea aerului din Timișoara. Problema poate că pare minoră pe lângă atâtea altele pe care le avem, dar când resimți zilnic acest disconfort, acesta îți afectează semnificativ calitatea vieţii și sănătatea. O astfel de lege este absolut necesară, pentru că, în prezent, nemulţumirile repetate ale cetăţenilor din Timișoara (mă refer la ei, pentru că această situație îmi este cea mai cunoscută) legate de disconfortul olfactiv sunt tratate de Garda de Mediu cu unul și același răspuns: „În România nu există legislaţie privind măsurarea mirosurilor.”

Or, în aceste condiții, o reglementare în ce privește monitorizarea și măsurarea disconfortului olfactiv se impune. Inclusiv pentru că autorităţile locale au obligații în acest sens, stipulate în OUG 195/2005, articolul 70, privind protecţia mediului. Sunt multe zone rezidenţiale în întreaga țară afectate de disconfortul olfactiv. Așa că această inițiativă a mea nu ar fi doar o lege de importanţă locală. Și da, este adevărat, preocupările mele legate de acest domeniu datează încă din 2012. Ne-am asociat atunci trei ONG-uri (APZR, GIPRO și DUNOS) și am încercat să îi convingem pe candidaţii de la acea vreme la alegerile parlamentare să preia această iniţiativă legislativă. Am reluat apoi demersurile, în 2014, tot fără succes, din păcate, pe lângă Ministerul Mediului. Și, tot în 2014, am solicitat Primăriei Timișoara să elaboreze o HCL privind reglementarea măsurării mirosurilor. Am atașat petiţiei noastre o notă de fundamentare, o propunere de conţinut și multă documentaţie. Răspunsul Primăriei, prin Direcţia de Mediu a sunat cam așa: „Apreciem preocuparea și interesul dumneavoastră…” Și lucrurile s-au oprit aici. Nu s-a iniţiat însă niciun proiect de HCL, iar autoritățile au rămas captive în aceeași nepăsare ori inerție pe care le știm.

„În România, spre deosebire de alte țări europene, există o lipsă de reglementare în domeniul măsurării mirosurilor”

De ce credeți că nu ați găsit până acum niciun fel de sprijin din partea oficialităților pentru acest proiect?  

Pentru că e foarte greu de mizat pe implicarea autorităţilor judeţene sau locale atunci când în joc sunt interese ale unor companii puternice. În domeniul măsurării mirosurilor, în România, spre deosebire de alte ţări europene, există o lipsă de reglementare în domeniu. Dar trebuie să înţelegem că, atâta vreme cât nu vom avea o astfel de lege în România, nu va exista nici baza legală pentru a acţiona împotriva poluatorilor care generează disconfort olfactiv. Însă părerea mea este că o astfel de iniţiativă legislativă nu i-ar ajuta numai pe cetățeni, ci ar ajuta chiar și firmele poluatoare. Pentru că acestea ar avea astfel un temei legal să ceară companiilor-mamă investiţii mai serioase pe acest segment. Și să știți că m-a bucurat enorm faptul că, la propunerea mea, Uniunea Salvați România a preluat în programul său necesitatea susținerii unei astfel de iniţiative legislative.

În plus față de această inițiativă a mea de suflet, i-aș spune, pentru care m-am luptat mult,  îmi propun să abordez, dacă voi ajunge parlamentar, și alte iniţiative legislative. Pentru domeniul învăţământului, spre exemplu, îmi doresc introducerea unui sistem de management al calităţii în conformitate cu standardele internaţionale. Aceasta ar fi nu doar o modalitate de creștere a calităţii actului de învăţământ, dar ar și introduce criterii unitare de comparaţie între unităţile de învăţământ). Am propuneri și în ce privește protecţia mediului (protejarea și creșterea fondului forestier), dar și în domeniul urbanismului, unde apreciez că sunt necesare cel puţin două aspecte: creșterea implicării publicului în faza de consultare a documentaţiilor de urbanism și asigurarea stabilităţii actelor normative. Nu avem nevoie de ordonanţe de urgenţă care să abroge sau să modifice, cu dedicaţie, articole esenţiale privind legalitatea aprobării documentaţiilor și a autorizării construcţiilor.

„Cea mai frumoasă experienţă a acestor ultime luni a fost interacţiunea directă cu oamenii”

Uniunea Salvați România e un partid tânăr, cu o existență de abia câteva luni în viața politică românească. Ați identificat deja un număr considerabil de probleme sistemice și ați indicat un set de soluții. Care este modul în care v-ați propus să faceți cunoscut mesajul USR și să ajungeți cu acesta cât mai aproape de cetățeni?

O să vă mărturisesc un lucru. Pentru mine personal, cea mai frumoasă experienţă a acestor ultime luni a fost interacţiunea directă cu oamenii. Începând cu strângerea de semnături, continuând cu cafenelele civice pe care USR Timiș le-a inițiat, cu întâlnirile cu alegătorii din Timișoara și din judeţ și cu discuțiile purtate acum, în campanie, cu prilejul împărțirii de fluturași. Am stat foarte mult de vorbă cu oamenii și le-am înţeles dezamăgirea, frustrarea și lipsa de speranţă. Fiindcă, în mare măsură, ceea ce timișenii ne-au spus gândim și simțim și noi. Am întâlnit mulţi oameni, de toate vârstele, nu numai tineri, care ne-au zis: „Știm de voi, vă votăm, mergeţi înainte!” Iar asta ne dă puterea să continuăm și ne întărește convingerea că ne aflăm pe drumul cel bun cu propunerile și proiectele noastre. Noi nu avem experiență politică, dar avem ceva ce, poate, e mai important de atât: avem buna-credință a celor care chiar vor să facă ceva bun pentru țara aceasta. Suntem oameni proveniţi din toate mediile, dar fiecare dintre noi este realizat în domeniul lui de activitate și se bazează pe propria valoare profesională și pe propriile competențe.

 „România trebuie să devină o țară în care tragerea la răspundere a parlamentarilor să nu aibă nevoie de aprobare de la comisii speciale”

Cum vă imaginați România următorilor 10 ani? Cum ar trebui să arate ea, dacă reformele despre care îmi vorbiți și pe care le propuneți dumneavoastră și colegii dumneavoastră se vor materializa? 

Ca o ţară normală! Adică o ţară guvernată de legi clare, în folosul oamenilor. Un stat de drept, în care toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii și se simt respectaţi. O ţară debirocratizată, în care îți poţi face planuri de afaceri și planuri de viitor, pentru că va exista predictibilitatea necesară. O ţară în care imunitatea parlamentară se acordă strict pentru declaraţii politice, nu și pentru fapte pentru care orice cetăţean trebuie să răspundă în faţa legii. O țară în care tragerea la răspundere a parlamentarilor să nu aibă nevoie de aprobare de la comisii speciale. O ţară în care să nu mai vorbim despre pensii speciale fără să se aplice principiul contributivităţii. O ţară în care cei cu condamnări penale să nu aibă acces la funcţiile publice, cel puţin pentru o perioadă bună de timp. Și în care, pentru fraudarea statului, să se aplice nu numai confiscarea extinsă a averii pentru recuperarea pagubelor, ci și o amendă de 150% din paguba produsă. Fantasmagoric?! Haideţi să vedem însă, cu o astfel de prevedere legală, câţi vor mai avea curaj să fure de la stat și, de fapt, de la noi toţi! Și cred că dacă vom realiza proiectele pe care ni le propunem, România va deveni din ţară care lucrează în lohn, ţară promotoare de tehnologie avansată. Pentru că, să știți, realmente avem cu cine!