Este dimineață, iar pe strada din fața Filarmonicii „Banatul” încep să se adune, încet-încet, noii consilieri locali. Se aranjează natural în grupuri, în funcție de partidul din care fac parte. Excepțiile sunt fumătorii, care se adună în jurul celor două scrumiere din fața filarmonicii. Țigara nu are culoare politică. Se schimbă complezențe și banalități.

Primul care intră în sala de ceremonii este dr. Marius Craina, fost director al Spitalului Județean, fost candidat la primărie, actualmente consilier local Pro România, spunând cu voce tare: „Doamne-ajută! Să fie într-un ceas bun!”.

Apare și celebrul șofer Vasile. L-a adus pe „șeful”. Și panglica tricoloră pe care acesta o va preda noului primar. Nimeni nu îl vede pe „șeful” când intră în filarmonică.

Mai sunt zece minute până la ora 10, oră la care trebuie să înceapă ceremonia de învestitură, iar Dominic Fritz apare pe bicicletă, însoțit de logodnica lui. E îmbrăcat într-un costum albastru de care sunt prinse două insigne: una cu steagul României și una cu steagul Uniunii Europene.

Își cară singuri bicicletele pe scări și le leagă. Chiar dacă în zonă patrulează discret doi polițiști locali. Noul primar le face semn colegilor de partid care au rămas afară la țigară să intre în sală. Nici nu a fost învestit, dar e abordat de un domn care are o problemă. Îl ascultă și îi spune să îl caute la primărie peste câteva zile.

După ce își leagă bicicleta, e întrebat de jurnaliști dacă va folosi Mercedesul utilizat de fostul primar. Repetă ceea ce a spus și în campanie: „Voi veni la lucru pe bicicletă, dacă și vremea ne ajută”. Intră apoi în filarmonică și îl salută pe Nicolae Robu, care îl așteaptă pe holul din fața sălii de spectacole.

După el, apare și prefectul Liliana Oneț. E supărată că, aparent, nimeni nu folosește dezinfectantul de la intrare. „Văd că nimeni nu respectă regulile. Nimeni nu se dezinfectează!”, spune Oneț.

Ceremonia durează un pic peste o oră și e condusă de Lucian Căldăraru (PNL), decanul de vârstă din noul consiliu local. În discursul său, Dominic Fritz vorbește despre comunitate și unitate în fața amenințării coronavirus. În contrast, discursul de adio a lui Nicolae Robu este axat pe realizările sale și pe moștenirea pe care o lasă, o listă lungă de proiecte, unele finalizate, altele nu. Fritz folosește mult pluralul în discursul său, cel al lui Robu este la singular . Este dezbaterea de idei pe care timișorenii nu au avut-o în campania electorală, pentru că liberalul a refuzat orice întâlnire cu contracandidații săi. Iar acum nu mai contează… Fritz preia cheia orașului, stema și semnează „pe încredere” un inventar de documente pe care Robu i le lasă moștenire. Nu a apucat să le vadă, pentru că predecesorul său nu a eliberat încă biroul.

După ceremonie, Robu pleacă repede de la filarmonică, iar Fritz iese împreună cu președintele USR, Dan Barna, să dea câteva declarații. La câteva zeci de metri, lângă Parcul Justiției, câțiva muncitori lucrează de zor la trotuarele lăsate de izbeliște de multe luni. Conferința se încheie, iar un domn în cârje cu masca pusă strâmb pe față urcă cu greu scările și îl caută din priviri pe noul primar. Polițiștii locali care patrulau în zonă și înainte de ceremonie îl opresc. Prins în discuții, Fritz nu observă scena. Consilierii locali pleacă acasă, iar Fritz, câțiva consilieri și Ruben Lațcău, cel despre care se spune că va fi noul viceprimar, pornesc spre primărie.

De ce au fost mâncați cangurii de la zoo

Grupul restrâns ajunge pe insula din mijlocul trecerii de pietoni dintre filarmonică și primărie. E roșu pentru pietoni. Un șofer îl observă pe noul primar, se oprește și îi face semn să treacă. Mașina de lângă el se oprește și ea. Grupul dă să treacă, dar Fritz îi oprește: „E roșu”, le spune celor de lângă el. Până la urmă toți trec, pentru că șoferii insistă să îi lase. Șoferița din a doua mașină îi strigă „Mult succes!” înainte să plece.

În fața ușii de la primărie stă un funcționar îmbrăcat în pulover roșu și legitimație agățată de gât. Îi deschide ușa lui Fritz și îl invită mieros să intre: „Poftiți, domnule primar”. Urmează turul primăriei, după ce ni se ia temperatura.

Prima oprire a grupului, biroul Serviciului de Resurse Umane, condus de celebra Rodica Aurelian. Fritz deschide ușa, iar funcționarele care stau înghesuite în birou sar în picioare și iau poziția de drepți în spatele maldărelor de dosare. Nimeni nu poartă mască. Nici șefa. După câteva minute, Fritz se retrage în birou cu Aurelian. Peste ei intră și Lațcău. Pe ușa serviciului este lipită o foaie de hărtie A4, intitulată „Declarația Primarului Municipiului Timișoara privind Obiectivele în domeniul calității pentru anul 2014”. Poate a fost uitată acolo timp de șase ani. Poate obiectivele nu au fost atinse și s-au tot rostogolit de la un an la altul.

Vestea că noul primar se plimbă prin birourile primăriei se răspândește repede printre funcționari. Iar în următoarele birouri toată lumea poartă mască. Regulamentar.

Șefa celebrei camere 12, cea de relații cu publicul, chiar îl roagă pe Fritz să viziteze singur acea zonă: „Știți, noi avem reguli stricte aici”, îi spune. Cât timp îl așteptăm, câțiva timișoreni intră cu treburi în primărie. Sunt primiți călduros de funcționari și guarzi. Aceștia îi informează amabil care este protocolul. Un guard deschide ușa, iar o funcționară aflată în spatele unui ghișeu protejat cu plexiglas apasă pe un buton și eliberează un număr de ordine. Contribuabilul este totuși lăsat să folosească singur dezinfectantul pus la dispoziție de municipalitate.

Primarul se întoarce și putem continua turul. Ne întoarcem la intrare. Doi guarzi și un polițist local îl salută respectuos. Unul dintre guarzi se plânge de numărul prea mic de colegi. Șeful serviciului de pază este chiar șoferul Vasile Paraschiv. Guardul îi explică lui Fritz că din cauza numărului mic de paznici care să păzească obiectivele primăriei au fost mâncați cangurii de la zoo. Obiectivul era păzit de un singur om. Ar trebui să fie mai mulți, îi spune.

„Avem obiective acum, dumneavoastră nu știu… n-ați știut, avem la Evidența populației unde ziua este om și noapte se pune lanț. La o clădire… nu e ok. La o clădire unde sunt foarte multe valori să pui lanțul cu lacăt (…) Aici suntem trei oameni pe zi și noaptea câte doi”, îi dă raportul paznicul.

Turul continuă cu birourile mici de la parter. Unde stau claie peste grămadă funcționarii de rang mic. Sunt și șase într-un birou de circa zece metri pătrați. Fritz bate la următoarea ușă și face ochii mari când o deschide. Birou mare, lumină, spațiu. E camera șefului biroului entități comerciale. Înăuntru e doar șeful și secretara lui. „Ei, așa e mai uman”, remarcă Fritz. Șeful se ridică în picioare și îi prezintă scurt și la obiect activitatea biroului pe care-l conduce. Continuăm și ajungem în fața ușii camerei 30. E în renovare încă. Renovarea costă aproape 300.000 de euro. Ușa e închisă. Nu intrăm. Am terminat cu parterul. Mai sunt două etaje și mansarda.

Grupul merge pe o scară de serviciu și ajunge direct pe domeniul lui Culiță Chiș, șeful infrastructurii rutiere timișorene. E îmbrăcat într-o jachetă fosforescentă și, ca de obicei, vorbește și merge repede. Îi prezintă pe scurt departamentul pe care îl conduce. E cel mai mare departament al primăriei, cel care se ocupa până acum de dezvoltarea în forță a Timișoarei în era mașinilor, așa cum îi plăcea fostului primar să spună.

Lângă sala de consiliu se află Unitatea de Implementare a Proiectelor angajate pe proiectul Timișoara Capitală Europeană a Culturii. Condusă de un alt personaj celebru, Sanda Greblă. Tânăra căreia pe holuri i se spunea „primărița” în timpul administrației precedente stă înghesuită alături de colegi. Lațcău remarcă, însă, că pe biroul ei e singurul Mac pe care l-a văzut în primărie. Legenda spune că în Primăria Timișoara existau două computere Apple. Unul al fostului city manager și unul folosit chiar de fostul primar. „Avem nevoie de bani”, îi spune Greblă lui Fritz.

La primul etaj este și biroul primarului. Dar nu mergem acolo. Robu încă este în birou. S-a întors pentru ultima dată, după ceremonie, pretextând că dorește să corecteze o teză de doctorat. Îl lăsăm și urcăm la etajul doi, la Urbanism și Economic. Șefa de la Economic vorbește calculat, cea de la Urbanism e extrem de jovială. Joviali sunt și cei din subordinea ei. Își fac poze cu noul primar și îi zâmbesc călduros pe sub măști. Îi spun că e primul primar în istorie care urcă la etajul 2. „Și până acum cum vă întâlneați cu primarul?”, întreabă Fritz. „Coboram noi”, răspund angajatele de la Urbanism. „Voi mai veni pe la voi, pentru că de luni avem treabă. Dar voi veni și neanunțat”, le promite Fritz la plecare.

S-a făcut deja ora 12.30, într-o zi de vineri, iar gurile rele spun că mulți stau peste program pentru că primarul se plimbă prin birouri.

Ajungem și la Patrimoniu. Delegația în frunte cu Fritz intră în toate birourile, cu excepția unuia: cel al lui Florin Răvășilă, unul dintre cei doi directori peste proprietățile primăriei. Acesta este cercetat într-un dosar de luare de mită, iar fostul primar i-a retras dreptul de semnătură. Este încă în primărie, chiar dacă i s-a cerut demisia.

Urcăm pe o scară de lemn și ajungem la mansardă. La Biroul Spații Verzi. Șeful biroului, Adrian Bere, îl conduce pe noul primar prin birouri. La plecare îi arată și o pată de igrasie pe perete. Pare mai liniștit după venirea noului primar. Fostul primar ceruse biroului să refacă inventarul copacilor plantați și tăiați, după ce presa a relatat că în însuși raportul primarului, numărul copacilor tăiați era aproape egal cu cel al celor plantați. Raportul a fost refăcut și a ieșit „cum trebuie”.

În biroul primarului

Ne întoarcem la etajul unu, după ce Dominic Fritz e informat că Robu a părăsit biroul. Pe drum se întâlnește cu Imre Farkas, fostul viceprimar. Acesta are geanta în mână și pare că vrea să plece. Se întoarce din drum pentru a-i arăta birourile viceprimarilor. În cel al lui Imre Farkas este încă mobilierul din vremea când Sorin Grindeanu era viceprimarul Timișoarei și ocupa acel birou. Nici cel al lui Dan Diaconu, care are o ușă dublă, una capitonată și una nu, cum mai vezi doar prin filme, nu pare schimbat demult. E doar mai gol.

La capătul holului lung e o ușă pe care scrie „Cabinet primar”. În spatele ei, însă, nu e biroul primarului, e biroul lui Vasile Paraschiv. Fritz salută și trece mai departe. Următorul e biroul secretarelor. În stânga e o sală de ședințe, în dreapta e biroul primarului. Noul edil-șef al Timișoarei deschide ușa și intră. E semi-întuneric. Geamurile sunt închise și draperiile sunt trase. „Așa sunt tot timpul?”, întreabă Fritz. „Așa îi plăcea domnului primar”, răspunde una dintre secretare.

Primul lucru pe care Fritz îl face în noul lui birou este să tragă draperiile și să deschidă geamurile prăfuite. Acum că se vede mai bine, biroul e mare și e decorat pompos, dar minimalist. O masă lucioasă neagră de ședințe, pictată ca să îi dea o aură de lux. Două fotolii, o măsuță de cafea cu o mică statuetă a unui chitarist, un cap sculptat pus pe o imitație de pilon grecesc, câteva tablouri cu Timișoara, un birou sculptat și o vitrină sculptată cu motive florale. În vitrină sunt câteva premii primite de Primăria Timișoara și o sculptură a lui Peter Jecza care se acordă orașelor înfrățite. Noul primar o ia în mână și e uimit cât e de grea pentru o sculptură așa de mică. Se duce spre birou, dar se oprește uimit. Lângă birou este o altă vitrină, pe un pilon. Sub geamul de sticlă e doar o bucată de lemn, asemănătoare cu o bucată de parchet. „Aici era fanionul echipei Poli Timișoara”, îl lămurește directoarea de comunicare a Primăriei Timișoara, Alina Pintilie. Fanionul nu mai e.

Dominic Fritz nu prea e încântat de mobilier și spune că se gândește să îl schimbe, dar nu e o prioritate. Din biroul primarului se ajunge într-o altă cameră. Unde se află alte două fotolii și o măsuță de cafea. Acolo cânta fostul primar la chitară și alerga pe bandă. Nici banda de alergat nu mai e.

Fritz se uită la ceas și își dă seama că va întârzia la prânzul stabilit cu Dan Barna. Pornește grăbit spre ușă. Îl oprește șoferul Vasile. „Domnule primar, trebuie să vă informez că, potrivit dispozițiilor, sunt însărcinat să vă asigur paza 24 de ore din 24”, îl informează acesta. Noul primar se uită lung și îi răspunde că, deocamdată, nu are nevoie de pază. Îl salută și pleacă mai departe. Unul dintre consilierii săi glumește și spune că ar trebui cumpărată o bicicletă tandem, pentru ca Dominic Fritz să meargă împreună cu Vasile Paraschiv pe ea.

„Mă bucur că mă pot apuca de treabă și că am apucat să cunosc oamenii cu care o să lucrez. Cu siguranță o să fie multe lucruri de schimbat. M-am speriat un pic de cât de mic este spațiul aici, dar am văzut și mulți oameni prietenoși cu mine și vom vedea cu cine lucrăm în continuare”, concluzionează Fritz înainte de a pleca pentru scurt timp din primărie. Mercedesul cu care se plimba fostul primar a rămas în parcare.

După prânz, noul primar s-a întors la primărie pentru că avea stabilite mai multe întâlniri cu rectorii din oraș și cu reprezentanții minorităților. Seara l-a prins tot la birou, de unde a și făcut un live. Așteptările timișorenilor sunt mari și depinde de el și echipa cu care va veni să se ridice la nivelul acestora.