Aţi intrat în administraţia publică locală în urmă cu doi ani şi jumătate, venind din mediul privat. Este funcţia de viceprimar ceea ce v-aţi imaginat că va fi?
Dan Diaconu: N-am avut foarte multe aşteptări şi nici o imagine foarte clară asupra funcţiei de viceprimar la momentul respectiv. Cert e că pot să vă spun în momentul de faţă cum o resimt. Este, cu siguranţă, o funcţie extrem de solicitantă, dacă vrei să o faci cu adevărat. E o funcţie care te aduce la primărie dimineaţa, la prima oră şi, de cele mai multe ori, pleci cu mult după ce s-a înserat. E o funcţie cu mare responsabilitate, în condiţiile în care bugetul primăriei este unul cum puţine dintre companiile multinaţionale din România îl au. Iar rigorile de cheltuire a bugetului şi de execuţie a lucrărilor în toate zonele de activitate sunt, evident, cel puţin la fel de mari. Sunt foarte multe detalii pe care trebuie să le urmăreşti şi care, până la urmă, asigură funcţionarea corectă a autorităţii publice locale, în condiţiile în care toate orele din cursul unei zile sunt dedicate acestei munci.
Ştiind ceea ce ştiţi acum despre modul în care funcţionează Primăria Timişoara, aţi mai accepta oferta de a deveni viceprimar?
Dan Diaconu: Asta e o întrebare foarte bună… Da, cred că aş accepta-o din nou, pentru că dincolo de toate chinurile de zi cu zi din activitate, există numeroase lucruri care rămân după această activitate. Şi atunci şi mulţumirea sufletească a acestor realizări este una importantă. Nu ştiu cât timp poţi să fi viceprimar la un astfel de ritm în Primăria Municipiului Timişoara, dar dacă reuşeşti la sfârşitul mandatului să te uiţi în spate şi să vezi că au rămas elemente care până la urmă fac bine oamenilor din jurul tău, înseamnă că tot acest efort a meritat. Alte satisfacţii pe plan personal sau material, din păcate, nu există în această funcţie.
„Este inacceptabil ca Guvernul să tragă tot de pe cei care muncesc”
Care sunt principalele probleme cu care se confruntă Primăria Timişoara la ora actuală?
Dan Diaconu: Sunt multe probleme pe care le avem în față, poate cea mai importantă este cea a faptului că planurile sunt foarte mari, posibilitățile financiare sunt relativ reduse. Și nu sunt relativ reduse pentru că nu ar produce această zonă a țării – Timişoara şi împrejurimile –, ci pentru că veniturile locale sunt astfel construite încât mare parte din ceea ce producem nu rămâne în Timişoara. În condiţiile în care nevoile acestui oraş sunt foarte mari şi în creştere. Şi nu ne referim aici doar la infrastructură, unde am rămas destul de mult în urmă şi sper să recuperăm rapid, dar ne referim la nevoi urbanistice, la nevoi de spaţii verzi, la nevoi din educaţie sau din sănătate. Sau sistemul centralizat de încălzire… Toate foste responsabilităţi ale Guvernului central, ajunse în responsabilitatea primăriei, fără foarte multă susţinere financiară. Şi asta înseamnă o presiune din ce în ce mai mare pe bugetul Timişoarei. În continuare Timişoara se dezvoltă mai mult pe orizontală decât pe verticală, ceea ce înseamnă în plus noi străzi, noi reţele de utilităţi, noi elemente care să facă locuirea în sine un proces confortabil pentru cetăţeni şi la nivelul urban al secolului XXI. Toate aceste lucruri se fac cu bani şi dacă avem în aceste momente beneficiul de a putea accesa fondurile europene, care sunt mare parte din bugetul municipiului Timişoara şi dacă în continuare pe exerciţiul financiar 2014-2020 vom avea sumele pe care le vom putea accesa, la un moment dat descentralizarea va trebui să devină reală şi în România, iar un oraş trebuie să se poată dezvolta din fondurile pe care poate produce, lucru care se întâmplă în mai toată Europa Occidentală dezvoltată, unde fondurile europene sunt sensibil mai mici.
La ce vă referiţi concret când vorbiţi de o descentralizare reală? Aveţi cifre care spun că Timişoara produce un anumit cuantum de bani ce ajunge la bugetul central, iar aceşti bani nu se întorc, sau se întorc într-o măsură prea mică?
Dan Diaconu: Cifrele sunt disponibile. Dar nu e doar asta. Gândiţi-vă că marea majoritate a multinaţionalelor mari din Timişoara îşi au sediul fiscal la Bucureşti, pentru că sunt considerate mari contribuabili. Dincolo de asta, cifrele sunt disponibile la Ministerul Finanţelor, iar procentele din cotele pe impozitul pe venit, de TVA, sunt la rândul lor disponibile în legislaţie. Şi în condiţiile astea, e evident că sumele pe care le primim sunt semnificativ mai mici de cele pe care le producem. Dacă ar exista o echilibrare, din perspectiva proiectelor guvernamentale de infrastructură în Timişoara sau în zona Timişoarei, probabil că aceste lucruri ar fi mai puţin dureroase pentru noi şi pentru cetăţeni. Sperăm ca viziunea Guvernului să se schimbe, acum sau la schimbarea Guvernului, pentru că e inaceptabil să tragi tot de pe cei care muncesc şi care produc pentru a sprijini zone care, sigur, trebuie să ajungă la anumite standarde, însă fără a sprijini deloc pe cei care produc real valoare adăugată pentru această ţară.
Care este, de regulă, principala critică pe care v-o aduc cetăţenii?
Dan Diaconu: Poziţia de administrator în cadrul unui oraş este în general urmărită şi de astfel de reproşuri şi e evident că atunci când ele sunt justificate trebuie luate în seamă şi trebuie corectate acţiunile pe care le ai în cadrul administraţiei publice locale. Reproşurile sunt diverse, pentru că cetăţenii unui oraş văd în primul rând imediata vecinătate a locuinţei sau a locului de muncă şi recunoaştem că mai e foarte mult de lucru la infrastructura Timişoarei. Reproşuri sunt, în general, la zona infrastructură, unde oricâte sute de kilometri de drumuri şi trotuare am reuşit să facem în ultimii ani, munca este în continuare una foarte mare, iar sumele de investit sunt foarte importante în continuare. Şi încercăm să ţinem cont de toate opiniile şi de toate criticile pe care le primim în această zonă şi să dezvoltăm proiecte care să mulţumească cât mai multă lume. Însă nu suntem magicieni şi lucrurile nu se pot schimba de pe o zi pe alte.
Care credeţi că a fost principala greşeală făcută de actuala administraţie?
Dan Diaconu: Sigur, nu suntem perfecţi şi nimeni în lume nu este. Sunt, probabil, şi greşeli pe care le facem. Cu siguranţă nu sunt intenţionate şi nu sunt împotriva mersului lucrurilor în Timişoara. Mi-e foarte greu să identific acum un element concret, dar sunt sigur că suntem supuşi greşelii şi cu siguranţă încercăm să ascultăm cât mai multe dintre opiniile celor care au să ne reproşeze ceva.
În cât timp se vor reabilita clădirile din centrul istoric?
Timişoara are cel mai bogat ansamblu de clădiri istorice din România şi starea lor este în mare parte precară, chiar periculoasă pentru cei care locuiesc în ele. Când vom vedea totuşi rezultatele programelor de reabilitare pe care le-aţi iniţiat?
Dan Diaconu: Parţial, rezultatele programelor de reabilitare le vedeţi în zona clădirilor publice. Pentru că acolo avem posibilitatea unei intervenţii directe. Şi aţi văzut în ultimul an şi faţada nouă a Vicariatului Sârbesc şi Clinica nouă de Oftalmologie – cel mai vechi spital de pe teritoriul actual al ţării noastre -vedeţi noul acoperiş de la Liceul Loga, vedeţi deja lucrări atât la reabilitarea Liceului Loga, dar şi la Calderon şi la Liceul Lenau. Sunt toate lucrări de reabilitare a unor clădiri istorice. E adevărat, vorbim de clădiri istorice publice. Atunci când vorbim de clădiri din perimetrul de protecţie a monumentelor sau chiar de monumente istorice din zona privată ne lovim de unele probleme de ordin legislativ. Noi am pornit două programe semnificative ca sume, de reabilitare a clădirilor istorice cu proprietari privaţi. Pe de o parte cel cu Banca de Dezvoltare a Germaniei, de fapt un împrumut pe care municipiul Timişoara îl va returna, cu o dobândă mică şi cu o parte de finanţare nerambursabilă, de 2 milioane de euro. Pe de altă parte, vorbim de programul de reabilitare a clădirilor istorice bazat pe Legea 153, din bugetul local. Pe toate aceste programe s-au făcut paşi importanţi, care poate nu sunt vizibili în momentul de faţă. Dar s-au făcut paşi importanţi în convingerea proprietarilor, în ajungerea la unele acorduri preliminarii cu unele asociaţii de proprietari, la întocmirea proiectelor tehnice care cad în sarcina acestor asociaţii de proprietari. S-au lovit însă ambele proiecte de mecanismul financiar de rambursare a sumelor avansate de Consiliul Local în cadrul acestor lucrări. Sume care, teoretic, ar trebui rambursate de proprietari în decurs de zece ani, în ambele programe de reabilitare a clădirilor istorice. Aici Ministerul Finanţelor a spus că primăria nu poate acţiona ca o bancă, deşi nici nu acţionează ca o bancă, pentru că nu percepe niciun fel de dobândă. Dar ne-am lovit de acestă problemă în discuţiile pe care le-am avut constant cu Ministerul de Finanţe.
Iar rezolvările sunt două: pentru programul cu KfW (Banca de Dezvoltare a Germaniei – n.r.) sperăm că am ajuns la o concluzie în discuţiile pe care le-am avut împreună cu Ministerul Finanţelor şi Banca de Dezvoltare a Germaniei şi sperăm ca în timpul cel mai scurt programul acesta să fie deblocat, pentru că sunt 32 de clădiri care se află în stadiu avansat pentru a începe lucrările. Pentru programul din bugetul local am chemat la sfârşitul anului trecut toţi parlamentarii de Timiş la primărie, pentru că avem nevoie de o modificare a legislativă, mai mult o clarificare legislativă a modului în care se rambursează aceste sume. Propunerea de modificare am realizat-o împreună cu parlamentarii de Timiş şi am extins-o în discuţii cu municipiile Cluj, Arad şi Oradea, aflate în aceeaşi situaţie delicată din punct de vedere al clădirilor istorice. Şi ea va fi depusă, din câte ştiu eu, săptămâna viitoare în Parlament. E o modificare care să legifereze foarte clar tocmai acest mecanism de rambursare a sumelor. Dacă lucrurile merg bine şi acest program va fi deblocat în cursul acestui an. Şi în cadrul acestui program avem în jur de 15 clădiri care se află cu proiectul tehnic finalizat, care aşteaptă doar licitaţia de execuţie. Perspectivele pentru instituţiile publice sunt iarăşi unele destul de bune, pentru exerciţiul financiar 2014-2020, unde există sume alocate prin Programul Operaţional Regional unor astfel de clădiri. Noi ne pregătim cu proiectele tehnice şi de îndată ce Programul Operaţional va fi funcţional, le vom depune pentru finanţare.
De câţi ani estimaţi că va fi nevoie până să vedem reabilitate măcar un sfert din clădirile istorice din cartierul Cetate?
Dan Diaconu: Dacă luăm toate clădirile care se află în perimetre de protecţie ale monumentelor şi în general în zone istorice ale Timişoarei, cifra e una impresionantă, de peste 14.000 de clădiri. E evident că va fi nevoie de un efort de durată şi de sume semnificative din acest punct de vedere. Sunt, însă, deja clădiri private care sunt reabilitate, chiar şi clădiri publice. Iar dacă este să ne referim la zona Cetate există şi exemple pozitive din acest punct de vedere, atât în zona Pieţei Unirii şi pe străzile adiacente, dar chiar şi în Piaţa Victoriei lucrurile au început să se mişte fără o intervenţie directă a bugetului local. Şi mă refer aici la acoperişuri care au fost deja finalizate de către asociaţiile de proprietari. Noi sperăm ca utilizând în special fondurile de la Banca de Dezvoltare a Germaniei să putem ca în termen de doi-poate maxim trei ani să finalizăm zona Pieţei Victoria. Este cea mai costisitoare din punct de vedere al sumelor alocate. Sunt clădirile cele mai mari şi mai dificile de realizat. Şi, în paralel, să finalizăm şi celelalte zeci de clădiri pe care le avem în zona Cetate. Pentru Piaţa Unirii ar mai fi nevoie de practic trei clădiri care să fie reabilitate pentru ca toată piaţa să fie, din punct de vedere arhitectural, corectă. Însă efortul va fi unul de durată, iar fără o intervenţie a bugetului local acest efort nu poate fi realizat exclusiv de către proprietari. Indiferent de cât am amenda proprietarii sau ne-am duce în zona coercitivă, veniturile multora dintre ei sunt reduse care nu permit o astfel de intervenţie. Pe de altă parte, cel care primeşte amenda este asociaţia de proprietari, lucru care e doar parţial corect. Avem numeroase asociaţii de proprietari unde doar un singur proprietar sau doi nu îşi doresc reabilitarea, dar o amendă trebuie împărţită în mod egal între membrii asociaţiei.
Totuşi, Primăria Timişoara a trimis recent o serie de notificări asociaţiilor de proprietari din clădiri istorice, mai ales în zona centrală, prin care le pune în vedere faptul că pot fi amendate cu sume ce pot ajunge şi la 8000 de lei, în cazul în care nu îşi reabilitează clădirile. Este asta soluţia pentru a-i face pe proprietari să înţeleagă că trebuie să reabiliteze clădirea în care locuiesc?
Dan Diaconu: Acele notificări din zona centrală a municipiului Timişoara au două obiective foarte importante. Pe de o parte, conştientizarea faptului că proprietarii trăiesc într-un imobil istoric central care afectează nu numai viaţa lor de zi cu zi, ci afectează şi imaginea oraşului şi a tuturor celorlalţi cetăţeni. Pe de altă parte, este o formulă legală care ne permite ca după un an de la realizarea acestei notificări să putem interveni pe cheltuiala noastră, urmând ca ulterior să putem recupera sumele de la proprietari. Există şi aici unele ambiguităţi. Încă niciunul dintre oraşele din ţară cu monumente istorice importante nu a reuşit să aplice această prevedere legaă şi sigur că după expirarea celor 12 luni va trebui să luăm o decizie cu o lege, sper eu clarificată până atunci.
Notă: Aceasta este doar prima parte a interviului pe care Timis Online l-a realizat cu viceprimarul Timişoarei Dan Diaconu. Urmăriţi www.tion.ro şi duminică, când vom publica partea a doua a acestui interviu, în care vom vorbi despre un şantier surpriză ce se pregăteşte în zona centrală a Timişoarei.
Citiți principiile noastre de moderare aici!