„Trei acorduri internaționale între UE și diferite state, în curs de negociere sau aproape de finalizare, creează îngrijorare în rândul universităților publice din Europa și ar putea avea repercusiuni asupra învățământului universitar românesc. Acestea propun eliminarea barierelor în numeroase sectoare ale economiei, stimulând creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Prevederile merg, însă, mult mai departe, dincolo de scopul unui acord comercial tradițional”, avertizează Pirtea.
Conform acestuia, noile acorduri ar permite înfiinţarea unor ”firme” cu rol de instituţii de învăţământ, un fel de ”uzine de absolvenţi”.
„Riscul este ca educația să fie percepută ca un serviciu comercial, nefiind clar delimitat de celelalte sectoare economice, situație care ar conduce la transformarea învățământului universitar într-o ”marfă”. Liberalizarea serviciilor educaționale și intrarea pe piață românească a unor actori ”privați“ cu interes deosebit în maximizarea profitului și nu a actului educațional, ar fi dăunătoare societății noastre”, precizează rectorul UVT.
Aceste entităţi private ar putea avea şi efecte colaterale extrem de importante în România, inclusiv, surprinzător, abandonul şcolar şi analfabetismul.
Deşi noţiunea de privatizare poate însemna ceva benefic în actuala economie, nu acelaşi lucru se poate spune şi pentru domeniul învăţământului, spune Pirtea.
„Aceste date ne obligă să ne gândim la măsuri viabile și funcționale care să mărească accesul tinerilor la învățământ superior. Considerăm, astfel, că nu se poate vorbi despre privatizarea învățământului superior sau despre măsuri care să vizeze doar educația, fără a privi în ansamblu toate măsurile și facilitățile fiscale necesare pentru a permite studenților să studieze. Liberalizarea pieței nu înseamnă în mod automat privatizarea educației de stat, stat care are în continuare obligații față de cetățeni. Selecția celor subvenționați ar fi făcută de stat pe criterii neclare, nu de către universități; instituțiile de învățământ superior ar concura pe atragerea de studenți (cel mai posibil prin scăderea taxelor și a standardelor de calitate); statul nu ar putea controla standardele de calitate. Dovada e că nicio universitate privată nu este în categoriile A, B sau C și nu contează sub nicio formă în zona de cercetare”, subliniază Marile Pirtea.
Scenarii posibile
Rectorul Universității de Vest Timișoara observă două posibile situaţii ce pot apărea în urma „privatizării, ambele cu efecte negative: fie învăţământ la taxe scăzute, cu număr mare de studenţi şi calitate inferioară a absolvenţilor din lipsa resurselor, cea de a doua fiind creşterea puternică a taxelor, dar cu un număr extrem de mic de absolvenţi raportat la numărul de locuitori, adică scăderea drastică a accesului tinerilor la învăţământ superior.
Pirtea este extrem de dur, dar şi realist. El acuză mai multe universităţi colege că nu fac altceva decât să cheltuiască bani degeaba.
„Finanțarea pe criterii calitative ar conduce la o curățare a mediului universitar românesc, întrucât 20 – 25 de universități de stat din România și-ar închide porțile, ele fiind doar consumatoare de fonduri, fără a produce valoare adăugată comunității. Procentul de 90 % alocat în prezent în baza unor rațiuni pur cantitative nu este unul care să genereze competitivitate, cu atât mai puțin sustenabilitate”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!