Roxana dansează de la cinci ani, de când a participat la primele ore ținute de Diana Avram, care este și actuala ei antrenoare. Deși a mers la insistențele mamei, a ajuns să îndrăgească acest sport.

„Când eram la grădiniță, se făceau activități extracurriculare în fiecare zi și vinerea era dans sportiv și antrenoarea mea, Diana Avram, făcea cursuri de dans acolo. Mama a zis «Hai, încearcă să mergi la dansuri» și eu chiar n-am vrut prima oară. A fost foarte ciudat. I-am zis că «nu, mie nu-mi place dansul, ce-i asta?» și mama a zis «du-te acolo, stai pe bancă și dacă chiar nu-ți place, asta este»”, ne-a spus Roxana Lucaciu.

După cinci minute, s-a ridicat de pe acea bancă și s-a dus să danseze. Chiar i-a plăcut. Antrenoarea a văzut că are talent și ureche muzicală și după câteva luni, i-a propus mamei să o ducă la Clubul de Dans Sportiv Magnum Team. Și de 17 ani, tot acolo a rămas.

Primele cantonamente cu dansurile erau ca niște tabere, de fapt. Prin 2004 a fost și prima competiție a Roxanei, care a avut loc la Turda. A luat locul 16 și era și puțin emoționată și speriată de ce se întâmpla, dar cu timpul s-a acomodat cu lumina reflectoarelor.

„Dansul sportiv mi se pare că este unul dintre cele mai speciale sporturi. Facem pregătire fizică, avem arbitri specializați, care arbitrează anumite criterii. Nu este doar artă, care poți să spui că este frumoasă sau nu. Chiar este un sport, însă mi se pare foarte complex. Nu-i un sport individual, e un sport de pereche și, fiind împreună cu muzica, sunt foarte mulți factori care intră în acest sport și mi se pare că-l fac foarte special”, a spus Roxana Lucaciu pentru Tion.

La început, participa la ambele categorii: standard – unde există contact permanent între fată și băiat și latino, un stil mai liber. Ea a găsit un echilibru între școală și dans, având rezultate foarte bune la ambele. A terminat licența la Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul Universității de Vest din Timișoara, iar acum este la master la Securitate Cibernetică. Pe lângă dans, i-a plăcut să încerce și alte lucruri. De la trei ani schiază și se descurcă foarte bine. În timpul liber îi place să meargă la teatru, operă sau la concerte de jazz, iar de un an a început să meargă la cursuri de echitație.

Dacă la început lăsa pe mâna designerului din Lituania crearea rochiilor pentru concurs, în ultima perioadă s-a implicat activ și în acest pas. Roxana alege croiul, culoarea și stilul și rezultă niște rochii foarte atent lucrate.

Repetiții doar în weekend

Paul Rednic este partenerul Roxanei de șase ani deja și este tocmai din Baia Mare. Aproape 400 km distanță. Dar sunt extrem de motivați să reușească. Ei concurează la secțiunea standard și repetă împreună doar în weekenduri. O dată vine el în Timișoara și o dată merge ea la el.

„Când am început să dansăm împreună, eu aveam un partener, dar Paul se despărțite de partenera lui și căuta o fată și a venit la Timișoara, la sugestia unui antrenor, să încerce cu mine să dea o probă. Știam amândoi că el e din Baia Mare, iar eu din Timișoara, atunci eram încă la liceu, amândoi eram foarte buni la școală. Niciunul nu avea de gând să se mute pentru celălalt, dar am zis hai totuși să încercăm. A mers foarte bine proba și am zis ok, dansăm împreună, un weekend vin eu la Baia Mare, un weekend vii tu la Timișoara. În timpul săptămânii mergem la școală și ne antrenăm singuri și cam tot pe sistemul ăsta funcționăm de șase ani încoace”, a mai spus Roxana.

Și totuși, acest parteneriat pare să funcționeze pentru cei doi, iar premiile nu au încetat să apară. Primul titlu a fost cel european, în 2016, la categoria tineret, adică la 16-18 ani, apoi în același an au câștigat Campionatul Mondial în Japonia, tot la 16-18 ani. Dar aici este o poveste mai lungă și complicată. Paul a ajuns cu 10 minute înainte să înceapă competiția.

„Eu am călătorit cu părinții mei și cu antrenorii mei din Timișoara și partenerul meu cu antrenorul lui din Baia Mare. Vineri, Paul trebuia să fi ajuns deja, dar el a plecat din Londra cu avionul și când au ajuns deasupra Siberiei, s-au întors înapoi în Londra, din cauza că nu aveau ceva aprobare să zboare deasupra Rusiei. Au dormit trei ore, în aeroport Paul și-a făcut freza de competiție și dimineața foarte devreme au pornit înapoi spre Japonia. Au ajuns în Tokyo și Paul și-a luat fracul în aeroport și a început să se încălzească. Mai trebuia să ia încă un avion spre Kitakyushu, locul în care a avut loc competiția. A ajuns cu 10 minute înainte să înceapă prima rundă de dans. S-a mobilizat și am câștigat mondialele”, povestește dansatoarea.

În 2017 au fost vicecampioni mondiali, la categoria de vârstă sub 21 de ani, în Letonia, iar în 2018, iar campioni mondiali, tot la sub 21. Competiția s-a ținut la Timișoara.

În finala Cupei Europene

Țintesc podiumul următoarei categorii de vârstă, cea de adulți. Ultima competiție înainte de pandemie a fost cea din martie 2020, din Cehia, iar prima competiție la care au participat după mult timp a fost Campionatul Național din aprilie. Apoi au fost trimiși de Federația Română de Dans Sportiv la Cupa Europeană, la categoria Adult Standard, care a fost în Polonia, la Elbląg.

„Ne-a picat foarte bine ca după doi ani, să ne întâlnim cu cele mai bune perechi din Europa și să dansăm pe un parchet internațional. Am intrat în finala Cupei Europene. Am fost pe locul 6”, a mai spus dansatoarea.

Urmează Campionatul Mondial de Dans Sportiv, care se va organiza în Cehia, în septembrie, iar Roxana și Paul se pregătesc intens.

editor Dan Oancia