Este şi cazul a doi părinţi care nu au reuşit să aibă copii şi au vrut să fie măcar… jumătate ai lor. Au rugat sora femeii să le poarte copilul – oricum, era mai mult decât un copil înfiat, mult mai mult… Sora femeii a fost inseminată cu embrionul fecundat în urma prelevării ovulelor de la soţie şi a spermei de la soţ şi a rămas însărcinată cu gemeni. Însă legea din România spune că mama unui copil este aceea care îi dă naştere. Practic, în certificatul de nastere mama era mătuşă. Dar mama de unde a provenit ovulul vroia să-şi aibă pruncii trecuţi şi pe acte. Şi s-a adresat instanţei, care, într-un final, i-a dat dreptate.
Dar a fost greu… Judecătoria Timişoara i-a respins cererea. La Tribunalul Timiş s-a recunoscut tatăl natural, dar mama a rămas tot sora celei de la care a provenit ovulul, care era, în continuare, mătuşă. Au mers mai departe la Curtea de Apel Timişoara, care le-a dat, în sfârşit dreptate. Judecătorii de la Curtea de Apel au apreciat că mama naturală a copiilor este cea în grija cărora se află aceştia.
„Raţiunea adopţiei este aceea de a găsi o familie de substituţie pentru cei născuţi şi rămaşi fără familia de origine şi nu aceea de a naşte copii pentru a le găsi o familie de integrare şi, în al doilea rând, pentru faptul că mama biologică s-a adresat instanţei tocmai pentru a evita umilinţa de a fi recunoscută în altă calitate, decât aceea pe care adevărul o demonstrează”, s-a arătat în motivarea instanţei.
Ca ei sunt sute de părinţi, care nu ştiu pe unde să mai scoată cămaşa, ce tratamente să mai ia şi cum să trăiască mai sănătos petru a fi siguri că vor avea un copil. Acesta e un caz care poate încuraja şi alte cupluri să meargă în această direcţie sau… le poate ajuta să spere.
Citiți principiile noastre de moderare aici!