Sunt în medie 200 de şoricei şi 400 de şobolani. Trăiesc în spaţii amenajate după reguli internaţionale, igienizate permanent şi primesc o hrană a cărei reţetă de producere este special dezvoltată pentru ei. Au un ciclu de 12 ore de noapte, alternat cu 12 ore de zi, au spaţii cu anumită temperatură, umiditate, cu cicluri de aer care se schimbă de mai multe ori pe zi. Sunt cumpăraţi din Franţa sau Germania, la preţuri ce pornesc de la 15 euro şi ajung la câteva sute, dar valoarea lor adevărată se măsoară altfel. „Acestor specii de animale create artificial, omul le datorează enorm. Sunt animale care sunt dezvoltate special pentru experimente. Asta înseamnă că ele au fost create artificial prin împerechere frate-soră. Se numesc animale cosanguine. Experimentele urmăresc obţinerea unor rezultate similare pe mai multe animale, iar rezultatele nu pot fi concludente dacă nu ai acelaşi tip de animale, cu aceleaşi caractere. Sunt milioane de fraţi identici. Noi suntem mai mult o biobază de creştere şi de folosire a animalelor în scop experimental. Nu suntem o biobază de dezvoltare de noi linii de animale sau de reproducere. Costurile pentru acest gen de biobaze sunt enorm de mari. Noi cumpărăm aceste animale, care sunt deja standardizate, de la institute de profil din Franţa şi Germania. Preţul lor poate să difere, de la 15 euro la câteva sute de euro. Cele mai scumpe sunt animalele care exprimă sau nu o anumită genă, care are un rol definitoriu în obţinerea unor rezultate dorite”, explică Bogdan Hoinoiu, medic veterinar, coordonator al biobazei din cadrul Centrului de microchirurgie Pius Brânzeu al Universităţii de Medicină şi Farmacie Timişoara.
Bogdan Hoinoiu este singurul medic din Timişoara acreditat de federaţia europeană în domeniul utilizării animalelor pentru experimente şi a învăţat mai multe lucruri până să se ocupe de rozătoarele din biobază. „Am urmat o pregătire în ceea ce priveşte lucrurile de bază legate de bunăstarea animalului, despre condiţiile în care sunt ţinute animalele într-o biobază, astfel încât ele să fie cât mai apropiate de condiţiile din viaţa lor naturală, chiar dacă ele nu au fost nici măcar o secundă în liberatate”, spune acesta.
Animalele stau în biobază în funcţie de experimente.”Toate animalele sunt programate pentru anumite experimente. Sunt programate pentru trainingul rezidenţilor de chirurgie plastică sau pentru chirurgii vasculari. De exemplu, există în desfăşurare proiecte de imunotoleranţă, în care urmărim să înlocuim terapiile existente de imunosupresie pentru transplante, cu terapii genice, în care animalul primeşte un cord de la fratele sau sora lui. Noi urmărim în dinamică ce se întâmplă cu acel organ transplantat. Centrul de microchirurgie Pius Brânzeu Timişoara foloseşte din când în când pentru experienţe şi porci, animale cumpărate de la o fermă din Timiş, cu câteva zile înainte de cursurile de specialitate. Dacă la şobolan se lucrează pe artera principală, care are un calibru identic cu al venelor de la nivelul degetelor unui om – iar medicii de la Casa Austria, care au un număr mare de cazuri de replantare de degete, au beneficiat de traininguri aici – pe porc s-au făcut transplanturi de rinichi, s-au învăţat proceduri chirurgicale de recoltare de lambouri, cu aplicaţii în chirurgia plastică, dar s-au şi făcut diverse tipuri de implante, în oase sau mandibulă.
În prezent, orice cercetare biomedicală trebuie să respecte condiţii de standardizare şi, pe parte de animale mari, mini-pig este singura rasă de porci care respectă aceste condiţii. Această rasă de porci este creată în Europa doar de Danemarca şi costul unui singur animal ajunge la 1.500 de euro. Va trebui ca pe viitor să cumpărăm şi noi acest tip de animal. Asta va ridica nu preţul cursurilor noastre – care reprezintă doar 30 la sută din activitatea noastră – ci al cercetării în general, care înseamnă 70 la sută din ceea ce facem aici ”, adaugă Bogdan Hoinoiu. Aceste experimente sunt făcute în cadrul cercetărilor de către medicii Universităţii de Medicină şi Farmacie Timişoara sau de către doctoranzi.
Iar la întrebarea cea mai grea, prezentă în gândurile celor din afara zidurilor biobazei – cum mor aceste animale? – are un răspuns clar: ”Trebuie să nu uităm că suntem o universitate şi că reprezentăm o clasă civilizată, ceea ce înseamnă că tot ceea ce facem aici noi şi eu – prin profesia mea de medic veterinar şi prin acreditările obţinute la nivel european – e aprobat de un Comitet de etică şi respectă recomandările europene în domeniu. Toate animalele eutanasiate de noi sunt mai întâi anesteziate, să nu fie conştiente, după care li se introduce o substanţă special dezvoltată pentru eutanasia etică a animalului. La nivel mondial există nişte recomandări despre cum se face această eutanasie şi există şi legislaţie românească în domeniu, încă din 2004, iar noi le urmăm. Cercetarea este scumpă, dar viaţa unui om este nepreţuită. Dacă n-am avea aceste animale, n-am avea o mulţime de vaccinuri sau antibiotice”, precizează Bogdan Hoinoiu.
În 2006, centrul timişorean a accesat un program naţional de cercetare pentru infrastructură şi a obţinut o acreditare naţională de tip RENAR, prin care testele de biocompatibilitate efectuate de ei respectă regulile ISO. O biobază similară celei de la UMF Timişoara – care are deja 40 de ani de la înfiinţare – mai funcţionează la Institutul Victor Babeş Bucureşti, iar cea mai mare din ţară este biobaza de la Institutul Cantacuzino Bucureşti, iar mărimea sa ţine de volumul mare de animale folosite acolo.
De-a lungul timpului, în România s-au făcut experimente şi pe câini.” Prin 1970 se lucra pe câini şi s-a întrerupt din cauza legislaţiei. Pentru că aceste animale sunt firi foarte ataşabile şi nu este etic. Există însă în continuare la nivel internaţional câini special crescuţi pentru experimente. La noi, de-a lungul timpului s-au mai făcut experimente pe oi şi pe iepuri ”, spune medicul veterinar.
Citiți principiile noastre de moderare aici!