La ceremonia de decernare a participat consilierul prezidențial Sergiu Nistor, care a ținut să precizeze că „rar îi este dat unui om să se întâlnească cu istoria, cu suferințe, cu drame umane, dar și așa cum spune imnul nostru, cu voința de a ne croi întotdeauna o altă soartă”.
Ignaz Bernhard Fischer, născut în 2 octombrie 1926 în Bacova, județul Timiș-Torontal, este un scriitor de limba germană, șvab originar din Banat. A urmat școala primară în satul natal, apoi Liceul Banatia din Timișoara. În ianuarie 1945 a fost deportat în Uniunea Sovietică pentru „reconstrucție”. S-a întors în țară la sfârșitul anului 1949 și a început să studieze teologia. Este membru fondator al Asociației Foștilor Deportați din România în URSS, iar de atunci e alături de foștii deportați în Uniunea Sovietică, în fiecare zi. Chiar și la 90 de ani, încă îi ajută pe camarazii lui de două ori pe săptămână.
„Sunt onorat că președintele țării noastre, Klaus Iohannis, mi-a desemnat acest ordin. Eu sunt convins că prin acest gest nu a vrut numai să mă onoreze pe mine personal, ci pe toți cei care am fost deportați în URSS și mai ales pe acei care acolo și-au găsit mormântul. După cinci ani de suferință am venit în țară. Dar ce m-a așteptat aici? Patru decenii de tăcere. Că nu am avut voie să scriem sau să vorbim despre suferințele noastre. Imediat la două luni după Revoluție noi am întemeiat asociația. Singura satisfacție a fost să putem ajuta oamenii. Femeile care ne-au ajutat, toate au decedat. Dintre bărbați am rămas trei oameni. Noi ajutăm oamenii în continuare, până când Dumnezeu ne cheamă în lumea de dincolo”, a spus emoționat Ignaz Bernhard Fischer.
Bătrânul merge de două ori pe săptămână să-și ajute camarazii, așa cum poate. N-a primit niciun leu pentru asta și spune că oricum nici măcar aurul nu poate compensa suferința prin care a trecut.
„Am căutat ca fiecare deportat să-și primească drepturile. În ‘90 s-a făcut dreptate, noi suntem foarte recunoscători statului român. Niciun ban, nici aurul, nimic nu poate compensa ce am pățit noi în cei cinci ani cât am fost deportați. Așa a fost să fie, trăim cu suferința, dar cu credință în Dumnezeu am reușit să înving tot și să mă întorc acasă. Am fost flămânzi zilnic, am îndurat frigul, am muncit din greu, pe mine m-au luat din liceu. N-am avut o profesie, nu am putut să fac nimic, ne-au pus la munca de jos, să facem fundamente, să betonăm, am făcut cele mai grele munci și nici nu ne-au plătit. Aveam 18 ani. În 15 ianuarie ar fi trebuit să am examen la limba franceză și latină, dar în 14 ianuarie m-au luat. Erau deportați cam 80.000 de nemți din România, din Banat cam 35.000. 20% au murit acolo, bolnavii s-au dus în Germania… În ’90 mai eram 8.000 în Timișoara. Când am făcut prima mare adunare la Brașov am cerut toate listele, aveam 6.000 de oameni, acum mai suntem sub 500”, ne-a povestit șvabul decorat.
Preşedintele României, Klaus Werner Iohannis, i-a conferit, prin decretul semnat la 11 noiembrie 2016, lui Ignaz Bernhard Fischer, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi din România în URSS, cu prilejul aniversării a 90 de ani, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler „în semn de deosebită apreciere pentru înalta sa ţinută morală, pentru demnitatea şi curajul cu care a militat, de-a lungul timpului, pentru libertate şi democraţie, pentru eforturile pe care le-a făcut, în numele Asociaţiei Foştilor Deportaţi din România în URSS”.
Articole pe aceeași temă:
Citiți principiile noastre de moderare aici!