Primul care te întâmpină la Târgul Meșterilor Populari de la Muzeul Satului e chiar Perța Cuza, unul dintre cei mai faimoși creatori de artă populară din România. La cei aproape 70 de ani ai săi, meșterul care a ridicat peste 2500 de troițe în toată țara se arată verde ca bradul și și-a luat de grija că n-are cine să-i urmeze, căci un nepot de-al său, intrat acum în clasa a V-a, i-a moștenit iscusința și pasiunea și acum îl însoțește, când n-are școală, pe la târguri, cu propriile-i cioplituri, cruci pe care răstignește crenguțe din pădure.
Alexandru Perța Cuza sculptează de când se știe și avea 9 ani când a vândut primul său lucru cioplit în lemn. ”Eram cu oile la câmp și am făcut o boată. Am scrijelit pe ea inițialele numelui meu, P.A., și inițiala satului în care-am crescut, Rogoz: PAR. A oprit o Volgă și un om mi-a aruncat pe geam 25 de lei pe bâta aia și dus a fost”, rememorează artistul.
Astăzi, sculpturile sale se află în sute de colecții din toată lumea și, oriunde umblă la târguri, lumea vine și îl caută. Din mâinile lui ies minuni și puțini dintre cei care vin adesea special pentru el la astfel de evenimente știu că meșterul Perța e aproape paralizat pe partea dreaptă. Prima dintre miile sale de troițe sculptate în stejar sau ulm după reguli stricte e ridicată chiar în fața Catedralei Mitropolitane Timișoara. Perța Cuza mai cioplește și porți maramureșene, măști hidoase de lemn – ”paznicii curților, de speriat hoții”, ciuture și scaune cu trei picioare. Nu s-a îmbogățit din sculptat, are prețuri cuminți și o bucurie neascunsă când mai câștigă un adept al artei neaoșe. ”Îi zic mereu și nepotului, omul deștept scapă lemnul de foc și putreziciune, dar orice prost îl poate face cenușă”. O singură supărare are meșterul însurat cu o strănepoată a domnitorului Alexandru Ioan Cuza: kitsch-urile și chinezăriile. ”Astea n-au ce căuta într-un târg de artă populară, strică gustul oamenilor și chiar ideea unui astfel de târg. Unii organizatori înțeleg asta, alții primesc pe oricine, să se laude câți expozanți, chipurile, au ei. În plus, kitsch-uriștii ăștia îs derbedei, și aseară unde suntem cazați, la Liceul Silvic, or făcut scandal și gălăgie, n-au ei treabă cu arta populară, îs bișnițari de prostioare”.
Când n-are mușterii la tarabă, Alexandru Perța Cuze merge să dea binețe altor meșteri din târg. Taifasul se încinge ușor cu Florica Lazăr din Târgu Lăpuș, care, la cei peste 70 de ani ai ei, povestește vioi și cu pasiune despre costume populare, hore, pețit și cătrânțe. ”Eu am acasă o cameră în care țin la vedere costume populare vechi, adevărate, ca ăsta de pe mine. Șorțurile astea două ce le vedeți pe mine îs de sute de ani, bună-mea le avea de la mumă-sa. Pe vreme comuniștilor multe s-au pierdut și distrus, or apărut costumele de nailon și s-or prăpădit războaiele de țesut. Acuma iar începe lumea să prețuiască tradiția și lucrul vechi, de mână. Întâi au prins oamenii gust să aibă o strachină de lut acasă, apoi o cruce de lemn țărănească, acuma încep să se intereseze de costume populare vechi. Mai mult întreabă decât iau, dar tot e un lucru bun”, spune. Mai încolo, un vâlcean și nevastă-sa vând strachini oltenești: ”astea îs de toată ziua și de dat la sărindar, știți, pomană din timpul vieții. Astelalte îs mai de bune, am pus culorile cu lingura, apoi le învârt în mână și le arunc în sus, uite, așa le zoiesc”, arată olarul, făcând adevărate jonglerii cu strachinile.
Mulți dintre meșterii prezenți la târg lucrează sub ochii vizitatorilor, cioplesc, pictează, croșetează, iar în zona culinară sfârâie plitele și bolborosesc cazanele. Se mai găsesc de cumpărat covoare din Vălenii de Munte, păpuși îmbrăcate în costum popular, tablouri naive pe lemn, podoabe din sfoară și dantele, furci de tors, strachini cu cocoșul de Horezu sau cu modele de Corund, oale de sarmale, icoane pe sticlă și lemn, castane coapte, miere și magiun de prune, dar și flori de pânză și mărgele de plastic. Prețurile sunt după dărnicia meșterului/negustorului și buzunarul mușteriului: dacă o strachină din Hălmăgelu se poate lua cu 4 lei, pe o cămașă de in, lucrată vreme de 4 luni, se cer 800 de lei, iar o icoană cu îngeri pictați costă de la 120 de lei în sus. Ajuns la a XIII-a sa ediție, Târgul Meșterilor Populari de la Muzeul Satului Bănățean este deschis în 21 și 22 sepetembrie 2013 și poate fi vizitat între orele 10:00 și 20:00, intrarea fiind liberă.
Foto (c) fotosen.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!