The Tiger Lillies nu e o trupa de rock, pop sau etno. Nu e nici macăr o trupă underground, progresivă sau de alt fel. În spectacolele lor nu e vorba doar de muzică, ci de teatru de stradă, circ, cabaret muzică țigănească sau nimic din toate astea. Cu versuri care descriu în detaliu toate viciile lumii și atitudine care ne duce mult înspre grotescul imaginat al iadului, cei de la The Tiger Lillies reușesc să țină viu interesul fanilor, prin spectacole în care publicul e incurajat să se manifeste liber și albume ce îndeamnă mintea să gândească la fel de liber.
Martyn Jaques (vocal, acordeon, pian, harmonica, ukulele), Adrian Huge (tobe, percuție, jucării) și Adrian Stout (contrabas, voce) sunt britanicii pictați pe față, actorii de circ muzical cunoscuți de o lume întreagă. Mai bine de 20 de albume lansate, zeci de spectacole de teatru la festivaluri prestigioase ale lumii, sute de spectacole speciale cu muzică, teatru de stradă și o mare voioșie și curiozitate de a descoperi lumea așa cum alții nu știu sau nu pot s-o faca. Eu i-am întâlnit în backstage, cu câteva minute înainte de a intra pe scena hotelului Continental din Cluj Napoca și am fost uimită de căldura cu care m-au primit în mijlocul lor și au acceptat să stăm de vorbă preț de fix șapte minute.
“Există un zvon conform căruia numele trupei voastre vine de la o prostituată din Soho, pe nume Lillie, ce purta un costum din material care imită blana unui tigru. Cât din toate astea e adevărat?” “Totul sau nimic”, îmi spune Martyn, râzând. “Dar să știi că Tiger Lillie poate fi și o floare (un soi de crin imperial – n.r.). Poate fi orice, orice ai vrea tu să fie. Nu e important felul în care ne ții minte, atâta timp cât asta se întâmplă.”, adaugă Adrian Stout. “Bine, bănuiesc că nu v-ați dori neapărat ca fanii să vă asocieze cu o floare, nu?”, continui gluma începuta de cei trei. “Ne place să încurajăm imaginația oamenilor, asa că dacă ei se simt bine asociindu-ne cu o prostituată din Soho sau cu o floare, de ce nu?”
The Tiger Lillies nu e o trupă pentru cei slabi de înger sau care se pot simti ușor jigniți de versurile create de cei trei. Cântă despre o lume decadentă, despre capriciile minții fiecăruia dintre noi, despre partea ascunsă a vieții celor care ne sunt, poate, aproape, despre fantezii și lumi în care grotescul și urâtul sunt preponderente. Totuși, energia din jurul trupei e una pozitivă, iar fanii sunt la fel de obișnuiti ca vecinul pe care-l gasim la casa de alături. Spectacolul de pe scenă nu e dus mai departe de cele câteva ore de muzică, dans și teatru, însă publicul trăiește intens fiecare clipă de concert.
“De ce credeți că s-a adunat atâta lume în jurul vostru, în ciuda faptului că tot ceea ce arătați și cântați face parte din ceea ce foarte mulți numesc “subiecte tabu”?” “Nu ne-am întrebat niciodată fanii de ce ne plac. Poate ar trebui s-o facem, totuși. Cred că oamenii văd adevar în spectacolele noastre și asta îi atrage. Noi suntem acolo să-i satisfacem, într-un fel sau altul, să le cântăm dorințele ascunse. Arătăm partea întunecată a vieții, ceea ce unii oameni se tem să arate. Când suntem pe scenă ne transformăm în curajul fiecărui om, în ceea ce lui îi lipsește ca să fie cu adevărat liber și lipsit de prejudecăți.”, explica Martyn, în timp ce cei doi Adrian afirmă prin mișcări scurte de cap.
“Unii vă văd ca pe niște proscriși…” “Doar unii?”, mă întreabă, aproape la unison, cei trei. “OK, mulți vă văd ca pe niște proscriși, dar sunteti invitați la tot felul de festivaluri internaționale (chiar și de teatru) sau în proiecte interesante, cum ar fi cel în care s-au reinterpretat piesele de albumul “Rain Dogs” al lui Tom Waits, poate la fel de controversat ca și voi, doar ca el e un artist mai clasic, daca se poate spune așa. Nu e un paradox?” “Să știi că noi mergem peste tot unde suntem invitați. Dacă alții consideră că ne potrivim într-un eveniment, îi credem. Am avut spectacol și în cadrul unui mare festival de la București, la care s-ar putea chiar să revenim anul urmator cu un spectacol de teatru. Ne place în această parte a lumii, ne simțim bine la voi.”
Am încheiat scurta discuție cu cei de la The Tiger Lillies exprimându-mi dorința de a-i vedea pe scena festivalului de teatru de la Sibiu. “Venim sigur dacă ne cheamă!” mi-a întărit, cu același zâmbet sincer (și pictat), Martyn Jaques.
Iar dacă auziți vreodată de un concert de-al lor prin apropiere, să mergeți să-i vedeți. Vă asigur că va fi o experiența unică. Un interviu mai pe larg cu Martyn Jaques puteți citi aici.
Citiți principiile noastre de moderare aici!