Un film-documentar despre accesibilitatea tuturor la evenimentele desfășurate de-a lungul anului capitalei culturale a fost prezentat joi, 2 noiembrie, la Direcția de Asistență Socială Timișoara.

„Încheiem această călătorie plină de învățăminte și realizări cu un real succes. Proiectul Perspective – Timișoara 2023 for all și-a propus să aducă în prim-plan accesibilitatea și medierea culturală pentru grupurile vulnerabile și putem spune că am reușit să deschidem un dialog despre accesibilizare. Rezultatele acestei călătorii de câteva luni includ un documentar video și audio captivant, 20 de reportaje inspirate și o broșură cu recomandări valoroase pentru operatorii culturali cu privire la accesibilitate în zona culturală și nu numai. Toate materialele au fost subtitrate și traduse în limba semnelor române pentru a asigura o experiență incluzivă”, a explicat Mona Szucsik, președintele Asociației Kabaitan.

Simona Smultea este una cei 4 cronicari. Ea prezintă partea nevăzută.

„Am avut ocazia să merg pe bicicletă pentru prima dată. Mi s-a părut că zbor. Simțeam că îmi crește ceva în piept și îmi venea să plâng. Am fost la Muzeul Apei unde am desenat pe pânză. Chiar m-am distrat. Și Chilli, cățelul meu, s-a distrat prin verdeața de acolo. Cel mai mult îmi place Piața Traian. Acolo i-am ținut și ziua lui Chilli. I-am făcut chiar un tort pentru căței, dar am avut și tort pentru oameni”, a spus Simona Smultea despre experiența ca nevăzător la evenimentele culturale din Timișoara.

Tiberiu Chițoiu (Tibi) este un alt cronicar. El vorbește despre această experiență din postura de persoană cu dizabilitate mintală de gradul 3 și hipoacuzie.

„Eu sunt din Sibiu și am crescut în mai multe centre. Acum vin de la Cisnădie. Acum sunt «biban de Timișoara». Am fost la Teatrul Merlin și am fost dus în culise. Am văzut partea tehnică. Am fost și la Palatul Ștefania din Piața Traian unde am vizionat o expoziție de calculatoare vechi. Parcă e Supaplex, dar cu leduri. Supaplex jucam eu când eram mic. În Parcul Central, la City Celebration, am avut nevoie de însoțitor, un voluntar. Datorită lui am acum un loc de muncă. Am fost și în Piața Libertății, la piesa de teatru «Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte». Am auzit foarte bine. Am simțit sunetele”, a spus Tibi.

Cătălina Sava este cel de-al treilea cronicar. Ea reprezintă partea neauzită.

„M-am născut surdă. Până la 5 ani am fost complet nevorbitoare. Apoi am început să merg la logoped, iar la 7 ani am învățat să citesc și de atunci nu am mai lăsat cartea. Am învățat să citesc pe buze, dar cititul pe buze e foarte obositor. De-a lungul anilor am încercat mai multe proteze auditive, dar toate erau incomode până când l-am născut pe copilul meu și mi-am dorit să îl aud. Atunci am apelat la o proteză auditivă și când l-am auzit pentru prima dată rostind MAMA, m-am speriat și am început să plâng. Lumea nu înțelegea de ce plâng. Împreună cu Tibi am fost City of Lights, la Teatrul Merlin. Un spectacol care mi-a prezentat atât mesaje satirice, cât și culturale, iar tema principală a evenimentului a fost istoria Timișoarei.

Am fost și la piesa de teatru din Piața Libertății, «Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte» Aici m-a ajutat foarte mult traducerea din limba engleză de pe ecrane pe care am putut să o citesc. Luna septembrie a fost o lună specială pentru oamenii surzi. S-au organizat Miss și Mister Tăcerea României și marșuri pentru persoane cu o astfel de deficiență. Surzii sunt foarte talentați. Ei pot face orice. Am fost la expoziția de sculptură de la Cazarma U. Înțeleg atât de multe lucruri doar privindu-le. Surzii pot auzi lucruri. La Muzeul Național al Banatului am înțeles mesajul exponatelor datorită dimensiunilor lor. PUF BUF a fost cel mai vesel eveniment la care am participat. Culoare, dans, mi-a plăcut. Surzii pot face orice!”, a spus Cătălina.

Ultimul cronicar care a luat parte la proiectul Perspective este Mihnea Vîlceanu. Un tânăr de 26 de ani, a cărui viață s-a schimbat în urma accidentului pe care l-a avut la vârsta de 16 ani. „A fost ca o palme de maturitate”, a mărturisit Mihnea.

„Am fost cu Simona la Ceau Cinema. Pentru câteva minute am închis ochii și am încercat să simt ceea ce simte ea. În acele momente te rupi de realitatea ta, trăind realitatea altora. Evenimentul din Parcul Central organizat de FITT a fost cel mai accesibil festival din Timișoara pentru persoanele cu dizabilități locomotorii. Aveau instalată o rampă înălțată pentru a simți ceea ce simt restul oamenilor. Parcul Central este o zonă foarte bună pentru persoanele cu dizabilități. Am vizionat și piesa de teatru «Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte» din Piața Libertății. Un alt spațiu foarte accesibil. Am găsit și loc de parcare în apropiere. Aici, nu am avut aceeași experiență neplăcută cu parcarea ca la Muzeul Apei, dar directorul muzeului mi-a promis că se va schimba asta și vor oferi mai mult sprijin persoanelor cu dizabilități. La City Celebration am văzut cele mai multe persoane cu dizabilități locomotorii. Ba chiar s-a organizat un Flash Mob pentru toate persoanele cu astfel de persoane”, a povestit Mihnea.

Cei patru cronicari consideră că Timișoara este un oraș care oferă suport persoanelor cu orice dizabilitate.

„Accesibilitatea nu se rezumă doar la infrastructură, cum ar fi rampe și semafoare acustice, ori subtitrări la unele evenimente. Este crucială accesibilitatea la informație. Operatorii culturali ar trebui să fie conștienți de necesitatea de a face evenimentele ușor accesibile pentru persoanele cu deficiențe de vedere, de auz, pentru oamenii în scaun rulant ori pentru cei care folosesc limbajul simplificat. Deși progrese au fost făcute în privința infrastructurii, mai există multe provocări. Pentru o persoană nevăzătoare, de exemplu, semafoarele acustice sunt un avans semnificativ, dar un sistem de ghidaj pe trotuar sau un sistem audio sincronizat în mijloacele de transport în comun ar ajuta mai mult. În același timp, majoritatea instituțiilor au rampe pentru persoanele în scaun rulant, însă într-o Românie a anului 2023, nu doar în Timișoara, am aștepta ca atenția să fie mai mult îndreptată spre problemele comunității persoanelor cu dizabilități. E important ca întreaga comunitate să aibă acces, să fie parte din societate”, a mai declarat președintele Asociației Kabaitan.

Proiectul Perspective – Timișoara 2023 for all face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023″ și este finanțat prin programul Grow Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii.