Drumul Cadarcăi
Kecskemét, reşedinţă a judeţului Bács-Kiskun, este o localitate siuată la doar 200 de kilometri de Timişoara şi, profitând de nisipurile Câmpiei de Sud a Ungariei, locuitorii ei se ocupă, uneori ca de un al doilea serviciu, de cultivarea viţei de vie, făcând din asta mai mult decât o simplă ocupaţie, o pasiune.
„Am crescut alături de bunicul meu, între butucii de vie. Avem aici un sol foarte bun şi vinuri cu gusturi şi arome unice. Cadarca este unul dintre ele. Este un vin obţinut dintr-un singur soi de strugure. Produc vin din 1967 şi acesta este pentru tot mai mulţi locuitori ai acestei zone un stil de viaţă”, spune Ferenc Gulyas, producător de vin din Bokros, localitate situată la 11 kilometri de Csongrád. În jurul acestor localităţi, şi nu numai, există diverse teorii legate de apariţia soiului de viţă cadarcă, dar toţi au aceeaşi părere despre acest vin.
„Nu este un vin pentru producţia de masă, ci pentru producătorii restrânşi. Strugurii din care se face vinul au coaja subţire, iar cei care nu respectă regula şi nu fac doar cadarcă pură nu pot intra în Asociaţia Româno-Ungaro-Sârbă a Cadarcăi”, spune Kovácsné Drabant Katalin, producător de vin din Kecskemét.
Drumul cadarcăi trece mai departe prin alte localităţi din sudul Ungariei şi intră în România, prin Arad şi Timiş, unde Cramele Recaş şi Podgoria Miniş se pot lăuda cu vinurile lor roşii, multe dintre ele premiate în concursuri internaţionale.
„Podgoria Miniş, înfiinţată pe meleagurile legendarelor „aszu” roşii, a cadărcilor condimentate, a vinurilor mari, corpolente, catifelate roşii, renumite pe vremuri în întreaga Europă, se străduieşte din 1999 să redea acestei zone viticole patina şi recunoaşterea de odinioară”, spun reprezentanţii podgoriei.
Traseul promovat de DKMT este o oportunitate în plus pentru cunoscătorii şi iubitorii de vin să treacă şi prin Păuliş, pe acest Drum al cadarcăi. O… picătură mai jos pe hartă, în Provincia Autonomă Voivodina, se află şi Vinski Dvor (Castelul Vinului). Locaţie situată la doar câţiva kilometri de Subotica, Vinski Dvor e condusă de Laszlo Huppert şi Erika Fodor şi oferă celor care vizitează crama şi posibilităţi de cazare sau masă.
„Sper că şi voi trăiţi pentru vin, aşa cum o fac eu”, subliniază Laszlo Huppert, membru al mai multor Ordine ale vinului din Europa. La fel ca el, în Baja, Joszef Sümegi şi-a adunat de zeci de ani familia în jurul celor 50 de hectare de viţă de vie pe care le cultivă şi îngrijeşte cu ajutorul a câţiva angajaţi.
„Climatul, configuraţia solului şi tradiţia maghiară în producerea vinului sunt ingredientele produselor noastre”, spune viticultorul care încearcă să facă din „Sümegi şi fiii” o marcă despre care să vorbească în primul rând calitatea vinului său. În orice loc te opreşti pe acest Drum al cadarcăi, poveştile de viaţă ale viticultorilor, istorii despre perseverenţă şi onestitate, se amestecă subtil cu aromele de ananas, piper sau cireşe amare, turnate cu îndemnare în pahare sub forma unor vinuri cu reţete complicate.
Pălincă, răchie şi ţuică
Distilerii, crame, podgorii. Toate au un numitor comun: tradiţia aplicată azi cu ajutorul tehnologiei noi. Dar niciun secret nu mai rămâne ascuns după ce ai ocazia să simţi şi să guşti din aroma caiselor distilate cu măiestrie de localnicii satelor bănăţene. Beba Veche şi al său Festival de degustare a răchiei de caisână, organizat în fiecare an la final de octombrie, dau ocazia cunoscătorilor să îşi spună părerea asupra felului în care această tradiţie trăieşte în prezent.
Se spune că, în cursul lunilor de toamnă, deasupra satelor înşirate în zona muntoasă ce mărgineşte estul Europei, de-a lungul pâraielor, pluteşte aroma răchiei proaspete. Această perioadă este sezonul fierberii răchiei.
În hotarul localităţii Groşeni, aproape de o moară de apă, funcţionează distileria locală de pălincă, iar comuna Chisindia, situată la aproape 100 de kilometri de Arad, adună la Târgul Codrenilor cei mai importanţi producători de ţuică din zonă.
Valea lui Liman din comuna Tomeşti, Scăiuşi, Fârliug, Dezeşti, Zorlenţu Mare, Bucova şi Valea Bistrei, Armeniş şi Luncaviţa sunt localităţi ai căror locuitori păstrează încă tradiţia răchiei făcute în cazane de aramă.
Nu foarte departe, dincolo de graniţă, în Kecskemét, distileria familiei Zwack împlineşte în curând 90 de ani. Prune, mere, pere, caise – fructele regiunii – trec neobosit poarta distileriei, condusă azi de Sandor Zwack, fiul celui care a înfiinţat distileria în 1922. Manufactura Zwack Kecskeméti Pálinka poate fi vizitată oricând de turişti şi cuprinde chiar vechea distilerie, construită la începutul secolului, astăzi monument de istorie industrială.
Lajosmizse, Dunavecse şi Madaras sunt alte halte maghiare pe Drumul răchiei, înainte de intrarea în Voivodina. Aici, lângă Kinkinda, se află, pe cât de tânăra pe atât de premiata Distilerie Hubert 1924, condusă de Milan Jovanović şi Miroslav Knežević, doi tineri care au reuşit în doar trei ani să detroneze mulţi producători locali de răchie, prin calitatea produselor lor.
Un fel deosebit de a oferi degustătorilor de răchie ceea ce le place îl are familia Šarić din Sombor, Voivodina. Medic oncolog de profesie, Djerdji Šarić cunoaşte câteva din tainele picturii pe sticlă, oferind astfel doritorilor de originalitate posibilitatea de a cumpăra răchia produsă de soţul său (chirurg de profesie) în sticle pictate manual. Pe lângă lichidul cu multe grade, Dragoslav Šarić produce vin dintr-o mică podgorie de 10 hectare de vie cu ajutorul câtorva angajaţi. „Cine trece prin Sombor poate cumpăra aceste produse de la noi”, spune Djerdji Šarić.
Bere gratuită pentru turiştii care au paşaport tematic
Un al treilea fel de licoare produs şi promovat în euroregiunea DKMT este berea. Fabrici cu vechime de aproape 300 de ani oferă şi azi – în combinaţii nebănuite – lichidul galben-auriu preferat de mulţi.
În Zrejanin, Voivodina, Berăria „Cetir`konja debela” a fost deschisă în 1985 pentru a marca 250 de ani de fabricare a berii în această localitate, iar despre Fabrica de bere din Apatin (situat în nord-vestul Voivodinei) se spune că este purtătoare de stindard al producerii berii în această provincie.
Castelul din Čelarevo este doar unul dintre motivele pentru care poţi vizita localitatea, deoarece fabrica de bere cu acelaşi nume oferă şi ea turiştilor posibilitatea degustării şi a cunoaşterii istoriei acestei băuturi. Muzeul Berii din fabrica preluată acum de Carlsberg oferă turiştilor peste 350 de exponate din mai multe perioade referitoare la istoria acestei licori în Čelarevo.
„Berea este un produs fascinant, vechi de sute de ani. Azi încercăm să inovăm berea, procesul fabricării a devenit mai sofisticat, mai pur. Este mai multă filtrare, se lucrează la puritatea microbiologică şi la gustul produsului”, a explicat Gabor Bekefi, director al berii Carlsberg în Serbia.
Muzeul Berii este deschis turiştilor o zi pe săptămână, marţi, între orele locale 14 şi 16. De altfel, în fabrica din Čelarevo turiştii pot degusta bere gratuit, dacă prezintă paşaportul tematic. Acest „act” se poate descărca gratuit de pe adresa de web www.tasty.dkmt.eu , iar la diferitele destinaţii se poate solicita ştampila care atestă vizita, turistul putând beneficia şi de reduceri de 10 la sută.
Înainte de a ajunge pe acest drum la Timişoara, turiştii dornici de diversitate se mai pot opri în berăria fabricii de specialitate din Vârşeţ. Nu în ultimul rând, oraşul de pe Bega are un cuvânt important de spus în drumul berii din această regiune. Iniţial fierbătorie de bere a Banatului Timişean de la 1718, Fabrica de bere din Timişoara este azi parte din emblema oraşului şi poate oferi turiştilor bucuria degustării sortimentelor pe care le produce. Ceea ce îi lipseşte este o promovare mai bună în cadrul acestui proiect.
Comorile DKMT, descoperite pentru toţi
Traseele turistice desemnate în euroregiunea DKMT înşiră diferite puncte de atracţie pe firul unor teme precum gastronomia, vinul, arhitectura sau meşteşugurile. Traseele se concentrează pe atracţii şi ignoră frontierele statale, euroregiunea fiind definită ca o destinaţie turistică unitară.
Turiştii sunt invitaţi să viziteze staţiuni balneo-curative, capodoperele arhitecturii art nouveau, monumente de istorie industrială, agricolă şi hidrologică sau localităţi rurale.
Titlurile celor patru trasee turistice ale euroregiunii sunt: „Folclor fără frontiere”, „Hoinărind prin cămara monarhiei – itinerariu de vizitare a monumentelor istorice industriale, agricole şi hidrologice în Euroregiunea DKMT”, „Belle époque – itinerarii art nouveau în Euroregiunea DKMT” şi „Aromă şi savoare – hoinărind pe urmele cadarcăi, pălincii şi berii”. Cei interesaţi pot găsi detaliile acestor itinerarii turistice, modalităţi de cazare, adrese utile şi numere de telefon şi pe www.thematicroutes.dkmt.eu.
Sunt, cu siguranţă, trasee pe gustul şi aşteptarea tuturor, mai tineri sau mai bătrâni, mai pretenţioşi sau mai modeşti. În fiecare zonă există posibilităţi diverse de cazare, la preţuri ce diferă în funcţie de preferinţele fiecăruia. Copiii pot fi beneficiarii speciali ai acestor oferte, iar ceea ce trebuie să ne bucure pe fiecare e faptul că, de oriunde ai pleca, în nici 3 ore de mers cu maşina, te poţi bucura de oameni şi locuri noi, de obiceiuri şi întâlniri nebănuite. În doar câteva zeci de minute ai şansa să umpli nu doar timpul unui weekend însorit, ci mai ales, ochii, mintea şi inima cu bucuria şi surpriza diversităţii din această parte a Europei.
Proiecte vechi şi noi
„Folclor fără frontiere” – un traseu care vorbeşte despre tradiţiile celor trei ţări, prezintă iubitorilor de istorie muzee, case cu expoziţii precum Muzeul cătunelor din Gyula, casele cu raze solare din Seghedin, Muzeul Satului Bănăţean, Parcul Mulinologic Rudăria sau Cătunul bunicii din Palić, Voivodina.
„Hoinărind prin cămara Monarhiei” – itinerariu de vizitare a monumentelor istorice industriale, agricole şi hidrologice îi duce pe curioşi să vadă sau revadă Turnul de apă din Arad, Canalul morilor din Buteni, Muzeul aurului din Brad, Calea ferată Anina-Oraviţa, Moara veche din Kikinda, Muzeul tutunului din Telecka, Voivodina sau Casa cepei din Mako şi Muzeul Salamului Pick şi al Boielei de Szeged.
„Belle epoque – itinerarii art nouveau” aduce multora dintre cei care trec pe lângă clădiri minunate şansa de a-şi ridica privirea spre lucrări ale arhitecţilor preferaţi odinioară de case regale. Clădirea Liceului din Senta, Voivodina, Palatul Weidinger din Sombor, Palatul Vinkle din Novi Sad sau Seherezada – casa lui Teodor Tuner din Zrenjanin sunt doar câteva dintre aceste monumente ridicate în stil art nouveau. Timişoara are, la rândul ei, o serie dintre aceste frumoase lucrări arhitecturale.
Eszter Csókási, director în cadrul Agenţiei de dezvoltare a DKMT, spune că, în continuare se lucrează la alte proiecte. „Unul dintre proiectele importante aflate în derulare se referă la sistemul de sănătate din cele trei ţări ale DKMT şi aşteptăm câteva răspunsuri de la Bruxelles”, explică aceasta.
Citiți principiile noastre de moderare aici!