Traseul Revolutiei in Timisoara

– În această perioadă mai grea din punct de vedere financiar, cum vedeţi dezvoltarea pe viitor a judeţului?

– În legătură cu situaţia financiară trebuie să vă spun că noi, la Consiliul Judeţean Timiş, am estimat anul trecut, când am construit bugetul pe 2012, o anumită stagnare. Şi remarcăm că, deşi procentele care sunt destinate pentru administraţia locală s-au redus ca sursă de finanţare, depăşim ca încasări anul trecut. Şi în ianuarie anul acesta, când am votat bugetul, am fost prudenţi în estimarea acestuia, iar prudenţa ne-a prins bine pentru că, practic, sursele de finanţare sunt mai mari decât am estimat, ceea ce înseamnă că putem să ne continuăm proiectele de investiţii. De fapt, aceasta este ţinta până la urmă. În condiţiile de criză şi, din câte se vehiculează, criza s-ar putea să revină sau să atingă mai mult România în perioada următoare, administraţia are un rol esenţial: rolul de a crea locuri de muncă. E primordial. Şi nu poţi crea locuri de muncă fără investiţii. Iar acestea sunt strategiile principale pentru noi, pentru perioada următoare de activitate a Consiliului Judeţean Timiş.

– Care sunt domeniile ce vor predomina?

– Domeniile în care CJT a făcut investiţii încep cu infrastructura. Sigur, toată lumea înţelege drumuri, atunci când se vorbeşte de infrastructură, dar nu este doar atât. Vom continua şi această direcţie, dar, infrastructura de apă canal este o ţintă a mea, pentru că aceasta înseamnă civilizaţie. Prioritatea priorităţilor pentru mine va fi Sănătatea. Pentru că Sănătatea şi infrastructura din sănătate sunt cele care suferă în acest moment cel mai mult în relaţia cu populaţia, în judeţul Timiş. Se ştie foarte bine că avem un spital judeţean, un institut de oncologie început acum nu-ştiu-câţi ani, la nivel de schelet, că avem două maternităţi publice, în condiţii ce nu satisfac cererile de normalitate de lucru sau asistenţă sanitară, nici pentru pacienţi, şi nici pentru cadrele medicale. Şi în acest sens ne-am propus o nouă maternitate, modernizarea Spitalului Judeţean şi „forţarea” (construcţiei, n.r.) Institutului de oncologie, dar şi a Spitalul Regional. Avem nevoie de ele pentru că dezvoltarea sănătoasă a populaţiei şi a economiei judeţului Timiş nu este posibilă altfel. Nu pot lăsa deoparte cultura, ceea ce-mi place mie foarte mult şi unde s-au făcut investiţii foarte serioase, dar ele trebuie continuate. Trebuie finalizate Muzeul – Castel din centrul oraşului, Biblioteca Judeţeană şi, de ce nu, mi-aş dori foarte mult de la cei care participă la trasarea unui concept despre Timişoara, să aducă şi noutăţi. Noutăţi reprezentative, lucruri care pot pune amprenta pe un oraş. Avem nevoie de şocuri şi de schimbări în mentalitate şi gândire. Dar nu nişte şocuri precum este cel din centrul oraşului, acel acvariu care trebuie să dispară în cât mai scurt timp. Se pare că există o soluţie pentru această construcţie şi o au cei de la Primărie în momentul de faţă şi ei o vor anunţa.

– Ce fel de investiţii ar putea individualiza Timişoara?

– Putem să discutăm mult pe această temă. Pe lângă zona de Sănătate, mai există centura oraşului, inelul care trebuie să închidă oraşul, iar acesta este o prioritate nu a Timişoarei, ci a zonei, pentru că acel inel va rezolva traficul în oraş şi va permite inclusiv dezvoltarea localităţilor adiacente municipiului. Un al doilea lucru important este coborârea de pe autostradă, pentru că la acest moment ea se face prin Dumbrăviţa, unde este superaglomerat. Noi am sesizat acest lucru încă de acum 10 ani, dar nu am fost luaţi în seamă din cauza acelui El Dorado care era piaţa imobiliară la momentul respectiv. Acum, lucrurile sunt mai greoaie, există o soluţie care ar putea să se aplice undeva, prin venirea spre Selgros prin Dumbrăviţa a unei lame stradale de 26 de metri ce ar putea rezolva provizoriu lucrurile, dar cred că soluţia ideală este coborârea de pe autostradă în intersecţia Sânandrei-Carani. Discutăm de 7 km necesari, ce ar rezolva problema accesului spre Timişoara dinspre autostradă, în condiţiile în care autostrada va deveni funcţională în 1-2 ani. Şi mai sunt multe investiţii în care ar trebui să ne implicăm atât la nivelul CJT, cât şi al administraţiei locale. Timişoara are nevoie de o sală de sport de capacitate mare, de 10 000 de locuri, are nevoie de un complex expoziţional, pentru că la ora acutală, la Camera de Comerţ, este o soluţie cu o suprafaţă de dimensiuni reduse. Avem nevoie de un complex expoziţional pentru că, până la urmă, Timişoara este centrul întregii regiuni de sud-vest a României, depăşind graniţele spre Novi Sad şi Szeged. Este polul de creştere cel mai important din zonă şi trebuie menţinut pe primul loc.

– Ce domenii credeţi că ar putea aduce locuri de muncă în judeţ?

– Este o mare întrebare pentru oraş şi eu mi-o pun de fiecare dată când construim o strategie: cum va trăi un timişorean peste 10-15-20 de ani? Cum îşi va câştiga banii pentru a trăi? Spre ce se îndreaptă oraşul acesta? Acum 4 ani am pus o întrebare şi nu am reuşit să facem lumea să se concentreze asupra ei: dorim o Timişoară metropolă, cu un milion de locuitori, sau dorim o Timişoară cochetă, cu 350 000 de locuitori? Unde ne regăsim cel mai bine? Răspunsurile au fost foarte difuze şi nu ne-am putut fixa o strategie. Apoi a apărut şi criza, care a influenţat foarte mult lucrurile. Acea expansiune a Timişoarei spre varianta de un milion de locuitori s-a blocat dintr-o dată. În plus, criza a produs o deplasare a forţei de muncă spre Occident. În acest context, ne putem întrebarea ce va fi Timişoara în 20 de ani? Oraş universitar? Oraş industrial? Oraş cultural? Oraş de impact privind prestările de servicii bancare, de business?

– Dumneavoastră cum îl vedeţi?

– Eu îl văd ca o intersecţie a tuturor drumurilor care trebuie să treacă prin el. Nu-mi doresc Timişoara neapărat ca pe un oraş industrial. Mi-o doresc dezvoltată echilibrat, cu o industreie absolut nepoluantă, dar care să fie o consecinţă a oraşului universitar. Deci, Timişoara trebuie să fie un puternic centru universitar, ce dă greutatea până la urmă întregii zone, prestigiul şi siguranţa unei dezvoltări corecte şi elaborate.

– Turismul va ocupa un loc anume în dezvoltarea viitoare?

– Am mai spus-o: Timişoara nu este un oraş turistic. Poate pentru că am neglijat potenţialul nostru am ajuns ca sâmbăta şi duminica să ne putem întrebarea: ce facem, unde mergem? Turismul trebuie să îmbine cultura, socialul, partea vizionară. Şi mă refer la ideea noii Biblioteci Judeţene, care trebuie să aducă o nouă viziune despre aceste spaţii. Acolo nu trebuie să găsim doar nişte rafturi pline de cărţi, ci şi o zonă virtuală, în care meargă copii, tineri, vârstnici şi unde să intri în contact cu lumea, cu civilizaţia prin zona virtuală. Noi administraţia, am spus că facem infrastructura, dar vine vremea când şi zona privată trebuie să se implice mai mult. În oraş nu există un traseu turistic relevant. De ce n-ar exista Traseul Revoluţiei în Timişoara, făcând o legătură între toate punctele prin care a trecut Revoluţia? Noi am inaugurat Sala şi Balconul Revoluţiei din Palatul Administrativ, tocmai în ideea unui astfel de traseu. Sunt şi alte modalităţi de a-ţi petrece timpul: există turism balnear, ce trebuie dezvoltat pentru a contracara lanţul de la graniţa cu Ungaria, mai este turismul de weekend, apoi turismul de business, cel cultural. Cred că se poate realiza o emulaţie în acest sens, cu această provocare Timişoara – capitală europeană, şi se poate ajunge la o strategie corectă pe viitor.