Muzicianul, care conform celor mărturisite pe scenă a mai cântat o singură dată în oraşul Timişoara, în 1996, a prezentat mai multe melodii de pe albumul „Azil”, dar nu a uitat nici de câteva repere sonore incluse pe discurile lui anterioare. Alături de el, pe scenă s-a aflat o „armată” de instrumentişti, binecunoscuţi publicului din diverse formule: Claudiu Purcarin – tobe (Sistem, Nightlosers), Laszlo Lehel – bas (AG Weinberger, Tobasco, 4given), Grunzo Geza – clape (Nightlosers), Kovacs Laszlo – chitară electrică, chitară acustică (Desperado, Speak Floyd şi Kappa) şi Jimi El Laco – chitară electrică, vioară (Nightlosers).
Adrian Berinde: „Nu fac muzică pentru bani”
„Azil este un album – concept ce cuprinde 11 întâmplări şi vorbeşte despre faptul că în corpurile noastre stă captiv un suflet. Orice sculptor este şi pictor şi muzician şi arhitect şi regizor de teatru, rămâne numai să afle când trebuie să facă pasul. Eu pictez de la vârsta de opt ani şi atunci când mi s-au uscat pensulele m-am apucat de cântat. Nu fac muzică pentru bani, deci privesc oarecum altfel lucrurile”, ne-a declarat Adrian Berinde în pauza concertului.
În ceea ce priveşte scena rock românească, Adrian Berinde crede că spectrul autohton duce lipsă de o sumedenie de lucruri. „Lipseşte mişcarea muzicală românească. Ducem lipsă de compozitori. Nu facem decât să copiem deja lucruri cântate de alţii. Nu ştim să promovăm filonul autohton. Nimeni nu-şi bate joc de Mioriţa aia, nimeni nu cântă despre oi sau ciobani, de exemplu”, spune muzicianul care precizează faptul că piesele sale pot fi incluse în „musique du monde”. Artistul ne-a mai dezvăluit faptul că are un disc cântat în limba franceză, care va fi lansat „la momentul oportun”.
Nu ştim să iubim artiştii, crede muzicianul
Adrian Berinde crede ca o parte a mass-media a promovat cu buna ştinţă numai lucruri facile, iar acest fapt a făcut ca mulţi oameni să-şi piardă interesul de a participa la concerte. „Eu am impresia că oamenii sunt obosiţi de atâta plastic şi transparenţă. Lumea şi-a pierdut interesul de a asculta folk sau rock sau altele. Mai degrabă mergem la concerte de muzică clasică decât la cele de rock. Din păcate, în bună parte copiem lucruri făcute de alţii, cântăm cover-uri. Eu nu cânt cover-uri, nu sunt cântăreţ. N-am voce şi nici nu ştiu pe cine aş putea imita. Pe Leonard Cohen, poate? Nu ştim să iubim artiştii, să-i luăm în braţe. Muzica mea nu prea a fost mediatizată fiindcă e într-o oarecare concurenţă cu ideea de <<Ţara te vrea prost>>, inoculată de o parte a mass-media. Din 1990 anumite televiziuni au promovat numai nimicuri, chestii sexuale sau anatomice”, a conchis muzicianul.
Zoltan Varga
Citiți principiile noastre de moderare aici!