Formaţia Robin and the Backstabbers a încheiat trilogia Bacovia Overdrive, „călătorie” muzicală începută în 2012. După „Bacovia Overdrive vol. 1: Stalingrad” şi Bacovia Overdrive vol. 2: Arhanghel’sk”, povestea a ajuns la „Bacovia Overdrive vol. 3: Vladivostok”. Cei de la BIHON i-au luat un interviu frontmanului formației:
Ce a însemnat pentru voi călătoria de la Stalingrad la Vladivostok?
Robin Proca: A însemnat (și înseamnă în continuare) continuarea unei călătorii mult mai lungi, infinit mai lungi, care n-are legătură nici cu noi, nici cu muzica, poate doar tangențial.
Aţi zis că e trilogie, dar asta era acum vreo opt ani. Poate de la Vladivostok treceţi înot la japonezi. S-ar putea?
Robin Proca: Asta e intenția, intuiești bine. Sperăm să nu expire Japonia până atunci.
Ce muzică ascultaţi tu şi cu Vladimir când eraţi mici împreună cu tatăl vostru? S-a gândit Giani Proca vreodată că veţi cânta amândoi în aceeaşi trupă?
Robin Proca: Da, cred că s-a gândit, nu l-am întrebat. Dar treceam încet niște dealuri într-o dimineață cețoasă și mi-a povestit visul său de cu seară, vis despre Vladimir, despre un soundcheck cu Robin și nave spațiale de proveniență complet necunoscută.
Care ţi-e cea mai dragă amintire legată de artiştii care s-au perindat prin casa voastră când erai copil? Care dintre aceştia te-au influenţat cel mai mult?
Robin Proca: Îmi e foarte dragă amintirea atmosferei din casă. Mii de oameni, toate cântecele din lume în același timp.
Acum zece ani prima idee a fost să fiţi o trupă de coveruri după Paul Simon. În 2020 care ar fi un playlist de coveruri pentru Robin and the Backstabbers? (Trupe româneşti?)
Robin Proca: Mai în glumă, mai în serios, am reușit să devenim propria noastră formație de coveruri. Iar acum pare potrivit să învăț un cântec Sfinx. Zalmoxe este printre cele mai frumoase albume ale acestei lumi.
Ce subiecte nu şi-ar găsi niciodată locul în versurile pieselor voastre?
Robin Proca: Dragoste. Relații. Împărțirea la zero. Clădiri. Mâncare. Sentimente. Bani. Am vaga impresie că totuși își vor găsi loc. Deși – uite – nu o să scriem niciodată vreun cântec despre Rubin The Hurricane Carter, că deja există unul și e foarte frumos.
De ce crezi că se regăsesc fanii în poveştile tale pe note, în lumile pe care le creezi?
Robin Proca: Pentru că avem grijă să le prezentăm drept lumi locuibile, de parcă am vinde apartamente.
Dacă nu ai avea muzica, ce altă modalitate ai alege să te exprimi?
Robin Proca: Există oricând agricultura. Sau uitarea.
Care e cel mai ciudat loc unde v-aţi vedea susţinând un concert?
Robin Proca: Nu există locuri ciudate, există doar sisteme de sunet de putere prea mică. Acestea fiind spuse, la poarta Raiului.
(urmează un răspuns fără întrebare…)
Robin Proca: 3↑↑↑3
Trimite articolul
X“Iar acum pare potrivit să învăț un cântec Sfinx” – bravo, Andrei!
Doamne ce trepanat. Asta e din ala cu reptilieni si serpilieni din lumi paralele cu cea normala. Se poate lua de mana cu forta motrice a partidului lui Ciolos aia de vrea sa desfiinteze proprietatea privata (e un moft) si cu traitul impreuna in corturi ca rromales.