Daniel Ostache şi-a început cariera la Cluj, a lucrat ceva vreme „afară”, după care a ajuns la Timişoara, în The Note şi River Deck, pentru ca mai apoi să se stabilească în Scottish Pub, loc unde poate fi găsit după pultul barului şi acum. În ceea ce priveşte obiceiurile „de băut” ale celor care calcă în pub-uri şi cluburi, el crede că acestea sunt marcate de o anumită „incultură” care se manifestă şi la acest nivel.
„Clienţii străini ştiu exact ce vor, dar marea majoritate a românilor nu au gusturi rafinate şi beau doar ceea ce se poartă, ceea ce e trendy, ceea ce e promovat cel mai bine. Ideea e că dacă vedem o marcă de băutură care se promovează peste tot, creierul ne sugerează că e cea mai bună. Nu e nici pe departe aşa. Viaţa de noapte a explodat la noi numai de vreo zece ani, aşa că n-am avut timp să gustăm multe tipuri de băuturi. Deci, din păcate, nu ştim să alegem”, opinează barmanul.
Barmanul trebuie să fie un psiholog
Ca şi în cazul altor personaje din viaţa de noapte şi un barman trebuie să fie un bun psiholog şi mai ales un bun ascultător, căci o sumedenie de clienţi vin să-i plângă pe umăr.
„Fiecare om are o problemă. De exemplu, vine cineva din Bucureşti la Timişoara şi e supărat că nu-i merge afacerea. Cu cine poate discuta relaxat? Cu barmanul, aşa că se descarcă de nişte probleme. E greu să găseşti pe cineva care să ştie să te asculte, dar care să dea şi o replică atunci când trebuie. Şi ăsta e rolul unui barman”, spune Dani.
Cele mai uzuale băuturi vândute în bar sunt vodka, whisky-ul şi romul, iar preţul unui pahar oscilează enorm de mult în funcţie de calitatea produsului, fiind cuprins undeva între 10 şi 200 de lei.
„Una dintre cele mai interesante băuturi pe care le-am făcut în ultima vreme a fost pentru un client care îşi dorea un anumit tip de băutură care se face numai cu şampanie. A trebuit să desfac o şampanie întreagă, pentru asta şi băutura a costat aproape 500 de lei”, povesteşte Daniel Ostache.
O altă latură foarte interesantă a acestei meserii este aceea că, în timp, clienţii casei capătă o încredere nesăbuită în abilităţile de psiholog ale unui barman.
„Sunt nenumăraţi clienţi care vin şi îmi spun <<Dă-mi ceva de băut>>. Pentru asta trebuie să-i capeţi încrederea, să-i oferi ceva ce i-a plăcut, pentru ca după aceea să meargă pe mâna ta”, spune barmanul.
În ceea ce priveşte preferinţele în funcţie de vârstă şi sex, barmanul crede că acestea sunt destul de diverse.
„Fetele de obicei nu beau chestii complicate. Le plac băuturile dulci care arată pompos şi la fel e şi cu băieţii, cei pe la 25 de ani în principal, care n-au avut încă timp să încerce prea multe şi preferă gusturile dulci. Problema e cât de des îţi antrenezi papilele. Ca la mâncare, în timp preferi alte gusturi. Trebuie să încerci. Dacă nu guşti, nu ştii ce ţi se potriveşte. Degeaba bei la 20 de ani un whisky fin, căci nu ştii să-l savurezi. Dacă în schimb ai încercat o sută de etichete de whisky, atunci altcumva se pune problema”, explică Dani. Dar oare ce face un barman atunci când nu poate să ciocnească cu clienţii? „Mda, se mai întâmplă şi asta. Depinde de situaţie. Am avut momente când luam medicamente şi a trebuit să ciocnesc cu clienţii, fiindcă ei nu vor să audă de problemele tale şi aşa e şi normal. Am ciocnit elegant un rând şi gata”, îşi aminteşte Daniel Ostache.
Când şi cât beau timişorenii?
Am fost curioşi să aflăm şi dacă criza a influenţat în vreun fel obiceiurile de băut ale celor care ies în cluburi şi pub-uri. Răspunsul a fost un categoric „nu”.
„Se bea la fel de mult ca şi înainte, cu singura diferenţă că acum nu se mai beau chestii scumpe, se uită lumea la marca whisky-ului. Între străini şi români e şi altă diferenţă: occidentalii beau numai în week-end, deci vineri şi sâmbătă merg până la capăt. La noi se bea şi-n timpul săptămânii. Oricum eu sunt de părere că la Cluj în baruri se bea mai mult decât în Timişoara. E o viaţă de noapte mai activă şi-n timpul săptămânii. La noi e linişte în afara week-end-ului”, a constatat Dani.
O altă diferenţă majoră între barmanii „de afară” şi cei din ţara noastră este aceea că acolo lumea e specializată.
„La noi, un barman face şi cafea, serveşte şi bere şi vin şi whisky şi cockteiluri. Când am lucrat în străinătate, aveam un barista care făcea numai cafea, iar seara venea bartenderul, specialistul. E drept, erau şi preţuri mai mari, dar acolo lumea merge să consume într-un loc unde îi place. La noi, lumea merge pe principiul <<unde merge gaşca>>”, e de părere Dani Ostache.
Citiți principiile noastre de moderare aici!