– Elisabeta Lipă din nou la Timişoara, cu ce gânduri?
– Mă întorc cu drag la Timişoara de fiecare dată. E un oraş de care mă leagă multe amintiri plăcute. În anii 80 aici veneam la Campionatele Naţionale şi văsleam pe Bega. Atunci erau alte vremuri, Bega nu era tocmai curată. Ţin minte că o lună tot frecam pe barcă ca să o curăţ după ce mergeam pe Bega. Acum Bega arată ca un canal european, apa este mai curată. Acum aveţi şi sportivi buni. Anul trecut aţi avut 5 titluri naţionale şi mulţi sportivi la loturile naţionale. E o evidentă creştere pentru că înainte Timişoara nu se prea vedea pe podium. Asta arată că se munceşte bine aici.
– Cum se vede sportul din scaunul preşedintelui Federaţiei Române de Canotaj?
– Sportul nu înseamnă numai performanţă, înseamnă mişcare şi sănătate. Consider că părinţii sunt de vină pentru această lipsă de cultură a sportului. Ei ar trebui să fie mai insistenţi şi să îi împingă pe copii la sport, să le ofere gustul pentru sport. Dacă ei ar face sport pentru sănătatea lor nouă ne-ar fi mai uşor să îi alegem pe cei făcuţi pentru performanţă.
– Cum se descurcă financiar canotajul în 2012?
– Lipsa banilor se vede în sportul de performanţă. La canotaj o barcă de antrenament costă 2.000 de euro, una de concurs face 10.000 de euro, iar una de 8+1 ajunge până la 60.000 de euro! Deci e greu să faci performanţă fără bani. Bugetul federaţiei este în 2012 de aproximativ 900.000 de euro, adică cu 40% mai mic faţă de 2011. Trebuie să ne gospodărim cu ce bani avem şi să ţinem steagul sus la Olimpiadă. Se munceşte din greu şi doar aşa putem să ţinem pasul cu ceilalţi. Noi avem 450 de sportivi legitimaţi în ţară şi din ăştia scoatem tot atâţia campioni cât scot Germania şi Marea Britanie, ţări cu câte 100.000 de sportivi…
– Cu toate aceste lipsuri canotajul rămâne unul dintre sporturile de succes în România.
– Aş vrea ca acest sport să fie un model şi pentru celelalte sporturi. Rezultatele nu vin uşor, e un sport de disciplină, ordine şi multă muncă. Stăm 11 din 12 luni în cantonament, iar colegii de lot îţi devin a doua familie. Pregătirea centralizată face minuni dar cere sacrificii. Eu am sacrificat tot pentru a şasea prezenţă la Olimpiadă şi să ie din nou campioană. Mi-am lăsat copilul acasă şi am stat săptămâni întregi în cantonament. Trebuie să fi dispus să faci sacrificii pentru a obţine performanţe.
Citiți principiile noastre de moderare aici!