Dacă doriți să evadați în natură în weekend, cei de la Bantul Montan recomandă un traseu ușor de parcurs prin Parcul Național Cheile Nerei: Păstrăvărie Bei – Lacul Ochiul Beiului – Cascadele Beusnița. Nu este un traseu dificil. Se poate face în două ore și jumătate, dus-întors. Este marcat cu bandă galbenă și cruce roșie.
Cum ajungi la Cascadele Beușnița și la lacul Ochiul Beiului?
Sunt două rute prin care puteți ajunge la aceste obiective:
- Ruta A: Oravița – Răcășdia – intersecție Sasca Montană – Ciuchici – Macoviște – intersecție Potoc – Potoc – Podul Bei – Cabana silvică Valea Beiului, cu loc de parcare şi păstrăvărie în apropiere.
„Până aici, se poate merge cu mașina, porțiunea de la Podul Bei fiind drum forestier, cu pietre și pământ, pe o lungime de 4 km, recomandată de parcurs doar cu o mașina cu garda la sol puțin mai înaltă, peste 12 cm”, spun cei de la Banatul Montan, pe Facebook.
- Ruta B: Oravița – Ciclova Română – Ilidia – Socolari – Potoc – Podul Bei – Cabana silvică Valea Beiului.
Reprezentanții Banatului Montan recomandă însă ruta A, cea de-a doua fiind mult mai distrusă.
Podul Beiului este locul unde se varsă râul Bei în Nera. Lângă acesta sunt cele șase tunele săpate în stâncă spre Sasca Română. Se părăsește drumul forestier care duce mai departe prin Cheile Nerei, se trece podul, iar apoi se ia spre stânga pe Valea Beiului.
„Traseul este unul uşor de parcurs, însă liniştea şi paleta de culori încântă ochiul turistului şi aduce atât de multă linişte şi bucurie în suflet. Tot drumul forestier este foarte frumos, copacii îşi împreunează crengile peste el, formând un tunel verde şi umbros, în timp ce râul Bei se vede pe partea dreaptă”, spun cei de la Banatul Montan.
După 2,5 km de la pod, în dreapta drumului, se află un prim obiectiv turistic natural – Cascada La Văioagă. Trebuie doar să coborâți 15 m pe o cărare, cam abruptă, pentru a o vedea.
„Căderea de apă este de-a dreptul spectaculoasă, de un farmec aparte. Adunată în bazine cu margini de travertin, apa cade cu zgomot puternic de la 6 m înălţime”, adaugă cei de la Banatul Montan.
După ce ați admirat-o în toată splendoarea ei, reveniți la drum și puteți continua traseul. După aproximativ 2 km veți ajunge la Cabana silvică Valea Beiului, cu loc de parcare şi păstrăvărie în apropiere. De aici mai faceți cam 2 km până la Lacul Ochiul Beiului.
„Lacul Ochiul Beiului este oglinda cerului şi a pădurii de brad din jur, semănând cu un ochi mare albastru-verzui. Priviţi-l câteva clipe. Numai aşa veţi atinge bolta cerească, veţi simţi mângâierea razelor soarelui şi veţi respira măreţia codrului. Oglinda lacului îşi schimbă culoarea după vreme şi în timpul zilei, de la albastru deschis până la albastru verzui – închis”, spun cei de la Banatul Montan.
Lacul plin de legende
Acest loc misterios poate atrage turiștii și prin legende. Se spune că în noaptea de Sânziene, la Ochiul Beiului se strâng ielele care îi vrăjesc pe bărbați. Se mai spune și că lacul s-a format cu sute de ani în urmă, după ce fiul unui renumit bei s-a îndrăgostit de fiica unui păstor. Beiul nu a fost de acord cu această iubire și a ordonat uciderea fetei. Fiul beiului a plâns atât de mult încât a umplut lacul ce îi poartă azi numele. În acest loc s-a și sinucis, din dragoste și dor de fată. O altă poveste de iubire, dar dintr-o altă legendă spune că un bei turc s-a îndrăgostit de o fată a locului pe care apoi a răpit-o și a închis-o în Turnul Mare din Cheile Nerei. Fata a reușit să scape însă, iar turcul a plâns atât de mult încât a format Lacul Ochiul Beiului.
De la Ochiul Beiului, se urcă timp de 20-30 de minute până la prima Cascadă Beușnița, urmând poteca marcată cu cruce roșie. Este un adevărat monument al naturii.
„Prima cascadă este una deosebită, diferită de toate celelalte pe care le-aţi văzut până în Poiana Beuşniţei, un adevărat monument al naturii. O cădere de apă spectaculoasă de 15 m, de care te poţi apropia pe podeţul care traversează foarte aproape de locul în care cade apa. Iar dacă veţi îmbrăţişa cascada, vaporii de apă ce zburdă în atmosferă vă vor răsfăţa din plin”, mărturisesc cei dela Banatul Montan.
Dacă nu vă aflați în carantină, este un loc perfect pentru o pauză, în care puteți admira spectacolul naturii. Probabilitatea să găsiți aglomerație în aceste zone este foarte mică.
Pagina de Facebook Banatul Montan este o continuare online a ghidului scris de Gheorghe Popovici, fiind promovate obiectivele din Banat. Există și o aplicație cu trasee și obiective turistice.
Foto: Banatul Montan
Trimite articolul
XNu recomand, pozele sunt inselatoare, drumul pana acolo este catastrofal , o bataie de joc, mergi 10 km cu masina pe niste pietre stanci distrugi toata masina, la intrare se plateste ca sa intri pe drumul ala ca sa vezi ce? o balta care din cauza frunzelor se vede albastruie , tzeapa made in cs
-
Perfect de acord cu tine, masina conteaza si lacul cu frunze e nasol. Eu locuiesc acolo si am parte de minunatele manele si PET-uri peste tot in urma turistilor romani care sunt o minune. Stati dreaq acasa si lasati linistea.padurii in pace tarani de oras cretini si necivilizati. Plus ca va stricati masina.
-
Salut, imi pare rau ca ai dreptate. Sa stii ca eu cand vin am mare grija si absolut mereu iau tot ce care cu mine. E superba zona si as prefera si eu sa ramana mai putin cunoscuta pt ca la noi nu ai cu cine efectiv 🙁
-
-
Masina se lasa la canton iar de acolo se ia drumul la pas.
Ca sa înțelegi cheile nerei nu mergi cu masina pe ,, drumul ala” doar daca nu cumva esti Leo de la Strehaia. -
In weekend trebuie declaratii(cel putin in timisoara. Excursiile nu fac parte din urgentele trecute pe el. Deci cum facem?
Am fost ieri acolo! De ce draq mai iau bani la intrare? Puneti un strat de pietrus dle! Iti rupi masina pana la pastravarie! Bataie de joc, si sa nu zic de drumul de la Oravita pana acolo? Niste cratere de iti sar dintii din gura! In schimb, pozele sunt reale, trebuie sa bata soarele ca sa se vada asa de albastru, nu de la frunze este asa, de la reflexia cerului, infine nu asta-i problema. RUSINE CS! Data viitoare merg cu tractorul, sa am timp sa pun si pe waze cele 10000 de gropi pana acolo…