Drumul spre mare este pavat cu intenții bune, dar, dacă vă porniți din Timișoara trebuie să îl „asfaltați” cu multă răbdare. Sunt ore bune de mers de la Timișoara, mai ales dacă alegeți mașina ca mijloc de locomoție, nu vorbim aici de tren (unde puteți bate recordul de ore petrecute în vagon) sau avion (vreo două ore). Câte ore faci până în „Capitala Soarelui” din Capitala Europeană a Culturii cu mașina? Greu de spus, dar fără 10-12 ore nu scapi. Depinde cât stai pe Valea Oltului, depinde cât stai pe centura Bucureștiului sau prin București și depinde câte stai prin Constanța ori alte localități pe care le parcurgi în drum spre stațiunea de pe litoral pe care ai ales-o pentru a-ți petrece câteva zile cu soare și mare…

Mirosul de mare. „Porumbel” și „zmeurică” pe plaja cea lată

Dar, cu răbdare, ajungi până la urmă la malul mării. Obosit, după ore de stat în trafic, deși nu știi cauzele care te fac să oprești mașina în mijlocul drumului unde ar trebui să mergi, în sfârșit vezi marea – mirosul acela specific, alge, scoici și hamsii deja se simte pe străzile care duc spre stațiuni, iar oamenii devin mai relaxați… Anul acesta a fost să fie Mamaia Nord, noua perlă a litoralului românesc, locul unde blocurile se înalță mai repede decât umbrelele aferente șezlongurilor de pe plajă. Apropos, un șezlong se poate închiria cu 40-50 de lei pe zi la Mamaia Nord, dar ai loc berechet să-ți așterni pătura pe plaja cea lată. Sunt acele plaje care au fost lățite deja și unde are loc oricine, și cel care-și aduce o pătură și un colac, dar și cei care vin cu corturi, umbrele și ustensile, de zici că-și instalează tabăra pentru un sezon acolo. Tot ce lipsește e oala cu sarmale, dar sunt gogoși la vânzătorii ambulanți, „porumbelul” (un „cucuruz” care nu zboară, dar care e „târât” prin soare de i se usucă boabele) sau „zmeurică” la pahar. Au de toate vânzătorii cu nisipul printre degete, dar parcă au devenit mai puțin agasanți în comparație cu anii trecuți. Sau obișnuința, sau… nepăsarea lor pentru banii din slipul turistului? Numai soarele știe…

Soarele printre blocuri

Și pentru că a venit vorba de soare, un „ingredient” fără de care marea nu poate fi „tolerată”, ei bine, acesta încă se vede printre blocurile impunătoare care se înalță în Năvodari (Mamaia Nord, Sat, cum v-ați obișnuit să-i ziceți). Sunt blocuri atât de noi încât nici GPS-ul nu știe de ele, de străzile pe care răsar. Multe sunt încă în construcție, se observă macaralele de lângă ele, iar altele sunt „la cheie”… Totuși, când mergeți spre Mamaia Nord, scrieți pe GPS Năvodari, că atunci vă și duce la destinație. Blocurile sunt maiestuoase, de sticlă, iar majoritatea (dacă nu toate) oferă apartamente de închiriat pentru cei care vor să… „numere nisipul”. Au de numărat serios bani însă dacă vor să stea într-unul dintre aceste condominii – pe o săptămână nu ajungi la 5.000 de lei, dar nici mult nu mai ai. Cu ce rămâne mănânci și tu o pizza, iar la desert un „porumbel” de pe plajă, cu boabele arse de soare, că de atât îți rămâne. Bineînțeles, există și variante mai ieftine, dar mai departe de malul mării sau cu unele dotări „în lipsă”.

De la etajul I la 7, că… „se vede marea”

Apartamentele sunt noi, au living, dormitor, baie, bucătărie, mașină de spălat vase, expressor, televizoare mari cu net și abonament la programul de filme (nu că vii la mare să te uiți la TV, dar uneori mai plouă), terasă mare și loc de parcare, în general, pe lângă bloc. „Eu găsesc tot timpul loc de parcare”, spune băiatul cu legătura de chei în mână și POS-ul în buzunar. Am constatat că „eu nu”, dar nu l-am mai văzut de atunci pentru a-i împărtăși acest gând. Nu l-am mai văzut de atunci, de când mi-a spus că, deși i-am cerut apartament la etajul I m-am trezit la 7, „e mai frumoasă priveliștea, se vede marea dintr-o parte”. Într-adevăr, se vedea, iar copilul meu trebuia să afle ce-i responsabilitatea, nu să dăm bani la parenting. Dăm bani la mare, avem cazare, și… ture cu liftul cât încape. Erau și două perechi de lifturi, una dădea spre stradă, alta spre plajă. Dacă faci primul drum la supermarket și nu te abați spre tentațiile de pe promenadă, atunci supraviețuiești cu banii până la finalul sejurului… Apartament cât de cât utilat din punctul de vedere al bucătăriei, cu vedere parțială la mare…

15 lei orice la parcul de distracții

Promenada de la Mamaia Nord (sau Năvodari) e plină de cluburi pe plajă sau terase pe la parterul noilor blocuri de sticlă. Dar în mijlocul tuturor găsești și un parc de distracții care nu cadrează mai deloc cu clădirile din jur și unde orice tură cu… orice costă 15 lei. Nici nu mai are rost să întrebi la trenuleț sau la tiribombă, că tot același răspuns îl primești – 15 lei. Dacă mai iei și o vată pe băț („15 lei domnu”) care se topește la prima atingere, ca o himeră zaharisită, atunci poți să mergi să te uiți la televizor în apartamentul frumos, că în seara aceasta te hrănești cu filme… Pe la cluburi, oamenii vin pe la 12 noaptea (când tu ești deja la al doilea film și la al patrulea biscuite) cu mașini de lux, decapotabile, îmbrăcați de distracție. Cluburile sunt multe, iar muzica nu se aude în cameră, deși sunt aproape, culmea, că doar nu parapeții de pe plajă opresc zgomotul, ci, cel mai probabil, „tripanele”… Stai pe terasa ta generoasă de la etajul 7 și îi vezi cum caută loc de parcare (tu ai găsit la capătul stațiunii, că acolo se găsește ușor), culmea, și găsesc, că, până la urmă, colțu-i colț („and they think outside the box”) și merg cu pas sprințar spre acea poartă de pe plajă pe care tu tot așteptai să intre vreun personaj din Star Trek. Sunt multe mașini de lux în jur, și în parcarea subterană a blocului unde stai – care e aproape goală, dar tu nu ai acces acolo, deși pe site scrie „parcare gratuită”, dar nu „asigurată”. Și într-adevăr e gratuită, la capătul stațiunii. Dar prinzi tu un loc până pleci…

Prețuri „de mare” și plajă fără înghesuială

E frumos la Mamaia Nord și parcă nici așa de scump pe cum auzi… Într-adevăr, camerele din blocurile acelea de pe plajă sunt scumpe, dar ai și confort O bere pe plajă (la beach bar) e 12 lei, la un pahar de 400 ml, același preț cu care o iei de la buticul de pe promenadă, dar la doză, din frigider. Un porumb fiert te duce spre 10 lei… Nu sunt prețuri „insuportabile”, ci unele „de mare”, care seamănă cu cele din Unirii, iar unele sunt chiar mai jos. Plaja e prizoniera mucurilor de țigară, dar, parcă, din ce în ce mai des, oamenii au învățat drumul spre coșul de gunoi – în cazul dozelor de bere, suc, apă aproape toți știu acest drum. Sunt multe comportamente care s-au schimbat, iar oamenii, majoritatea, nici măcar nu-și mai pun cearceafurile lipite, mai ales pe plaja din Năvodari, unde loc este berechet, poți să încingi o miuță. Unii și fac acest lucru, se poate juca volei în voie, fără să deranjezi pe nimeni. E mai mult de mers de la barul de pe plajă până la apă, dar ai loc să respiri. Și poți să-ți faci și numărul de pași pe zi…

Perdeaua de meduze

Apa a fost caldă, în unele zile au fost valuri, dar mici, iar vreo trei zile au fost meduze în apă, din acelea transparente, mici și foarte mici. Era interesant că atunci când înotai dădeai cu degetele printr-o perdea de meduze mici, dar până la urmă te obișnuiai cu aceste „golomoaze” lipicioase care pluteau în jurul tău, dar nu regretai deloc că, la un moment-dat, au dispărut din zonă, în larg…

Lungul drum spre casă

Drumul spre casă este la fel de anevoios, cu bucăți de autostradă lipsă, cu șoferi care uită să semnalizeze și cu locuri unde stai și stai. GPS-ul îți oferă alternative, până ajungi în vreun sat prin Vâlcea, iar „îndrumătorul tău” electronic nu mai știe pe unde să te direcționeze. Dar până la urmă ajungi acasă cu amintirile de la mare, fără drumul aferent, care nu este deloc plăcut. Și, până la urmă, îți exersezi îndemânarea de șofer, mai ales că mulți te pun la încercare în fiecare moment. Într-un final ajungi acasă, cu buzunarele bătute de vânt și cu mirosul de mare care încă persistă în jurul tău. Poate la anul vor fi bucăți de autostradă în plus, poate nu… Promisiuni vor fi întotdeauna de la cei ce zic „că fac”. Dar marea nu minte, vă va aștepta în fiecare an cu soare și relaxare…

foto: Adrian Panduru

Articol care a apărut în săptămânalul Agenda & Publi Tim. Ziarul îl găsiți la chioșcuri în fiecare vineri, dar și online, pe www.paydemic.com.