Păziți de gardieni care -i disciplinau cu prelungi onomatopee șâșâite în timpul recitalului extraordinar pe cei care aveau de împărtășit zgomotos puternicele emoții artistice, deținuții, dintre care mulți, fără doar și poate, la prima lor experiență simfonică (greu de ghicit dacă aceasta a fost o recompensă sau o pedeapsă gen picătura muzicală), “s-au prins rapid cum stă treaba la filarmonică”: au aplaudat energic de câte ori li s-a părut că maestrul de pe scenă are gând să-și tragă sufletul și l-au acompaniat cu tusea de câte ori “a dat muzica mai încet”. În atari condiții, melomanii care au venit la recital de la alte adrese decât stabilimentul de pe Popa Șapcă au avut de ascultat, înainte sonatelor lui Kodaly și Richard Strauss, un (prea) lung mesaj transmis de directorul Agenției Naționale Antidrog, care începea așa: “Pentru a ne împlini destinul, ca neam, avem nevoie de o națiune sănătoasă. (….) Trăim într-o lume în continuă schimbare, cu o dinamică impresionantă. Consumul și traficul de droguri, prin noile valențe, sunt factori care contribuie la această dinamică.”
La fel de sigur este că și pentru László Fenyő un astfel de auditoriu a fost, joi seara, o experiență în premieră absolută, în toată brilianta sa carieră muzicală. Artistul care a concertat la Concertgebouw în Amsterdam, Wigmore Hall din Londra sau Gasteig în Munchen a cântat, în aceste condiții, ca pentru cel mai select public din lume, trei lucrări ale lui Zoltan Kodaly (Adagio, Sonata și transcripții pentru Bach) și superba Sonată a lui Richard Strauss: o interpretare sublimă, cu subtile accente și o extraordinar de frumoasă arhitectură a muzicală, rafinament, tensiune, energie și farmec.
László Fenyő cântă pe un violoncel făcut de Matteo Goffriller în 1695, iar în această seară de vineri, 27 iunie 2014, de la ora 19, la Sala Capitol, el va fi solistul Concertului în si minor de Antonin Dvorak, în ultimul concert al stagiunii la Filarmonica Banatul.
Citiți principiile noastre de moderare aici!