De curând s-a căsătorit și a devenit tatăl unui băiețel căruia îi va putea oferi toată iubirea și grija de care el nu a avut parte în copilărie. Nominalizat în 2024 la titlul „profesorul anului”, Ionel Petrea este un exemplu rar de reușită: în vreme ce foști colegi de-ai săi trăiesc pe stradă în voia sorții, el are un cămin fericit și o profesie nobilă. Deși avea posibilitatea să se stabilească în Danemarca, spune că nu a făcut-o pentru că este patriot.
Cum ajunge un orfan să fie profesor și apoi director de școală?
Cu siguranță, copiii nu pot să ajungă ceva dacă nu au adulți care să aibă empatie, să aibă iubire față de copii. Cum a ajuns orfanul de mine să fiu profesor? Pentru că am ascultat, am învățat, am avut ceva noroc și parte de educatori, care au fost, o parte din ei, devotați copiilor și învățământului. Am fost abandonat la naștere în anul 1985 în spitalul din Făget, după care am fost dus doi ani la leagăn în Timișoara, și-apoi 22 de ani pe strada Bocșei, la Lugoj.
Înainte, centrele de plasament aparțineau de Ministerul Învățământului și de asta am avut noroc să pună accentul educatorii și învățătorii de atunci pe învățământ, să ne facem temele, să ne autogospodărim, pentru că îmi aduc aminte că aveam o grădină, puneam cartofi, legume, aveam porci, în fiecare lună tăiam câte un porc, noi făceam curățenie.
Am ajuns profesor în urma finalizării a două facultăți. Prima a fost Facultatea de Științe Economice a UVT, specializarea Contabilitate și a doua a fost Asistență Socială în Arad, specializarea asistență socială pentru că am vrut să-mi răspund la întrebarea: de ce am fost abandonat? Am aflat apoi cine e mama mea și mă bucur că am reușit totuși cât de cât să comunicăm. Cred că m-a abandonat pentru că i-a fost frică să nu fie denigrată că este mamă singură. Pe tatăl meu nu l-am cunoscut.
Unde vă desfășurați activitatea la catedră?
Sunt profesor titular pe discipline economice și contabilitate, comunicare profesională, marketing, vânzarea mărfii, titular din 2012 la Liceul Teoretic Traian Vuia din Făget. Sunt detașat, numit director la Școala Gimnazială Bârna din septembrie 2023. Mi-am propus să fiu director pentru a fi alături de colegii mei profesori, suntem un colectiv unit. Acesta este principalul meu scop, colegii uniți să fie relaxați pentru a-și putea face treaba la catedră. La Bârna predau educație socială, am ore de educație tehnologică și informatică.
Cum stați cu dotările la Bârna?
Avem mobilier nou cu ajutorul domnului primar Dumitru Pecora. Am realizat și un necesar cu ce ar trebui să îmbunătățim la școala Bârna. Iar printr-un proiect PNRR, s-au dotat toate sălile cu bănci noi, scaune noi pentru copii, avem și table interactive. Sigur, la început toți am fost un pic reticenți, dar i-am motivat, astfel că-și combină metodele moderne cu metodele tradiționale de predare, pentru că și tabla interactivă este un gadget care conectat la internet este necesar, având în vedere că există și varianta de manuale digitale.
La începutul acestui an școlar, mi-am propus să apelez la ajutorul comunității deoarece aproximativ 80% dintre elevii de la Bârna beneficiază de bursă socială și aș vrea să ajut părinții cu ghiozdane. Aș avea nevoie de 50 de ghiozdane pentru a-i motiva să vină la școală, pentru a le transmite un mesaj cât de important este să meargă la școală. Vreau să le dau exemplu viața mea: dacă nu mergeam la școală, nu învățam, ajungeam un om al străzii. Știu că am mulți colegi de la orfelinat prin Timișoara, care umblă pe străzi și se droghează sau fac alte alte prostii și îi mulțumesc lui Dumnezeu, apoi sistemului de învățământ și apoi profesorilor, pentru că profesorii fac sistemul, care au contribuit la dezvoltarea mea atât personală, cât și profesională.
Pe lângă cele 50 de ghiozdane, dacă se poate mi-aș dori ca elevii să fie ajutați și cu caiete, pixuri, penare. Toți au dreptul la educație. La școala din Bârna învață 150 de copii din comună și satele aparținătoare Drinova, Botinești, Botești și Sărăzani. Vin la ore cu două microbuze. Vreau să schimb geamurile și podelele ca să fac un mediu mai plăcut. Aș vrea, dacă se poate, să implementez programul Masa caldă la Bârna.
Care au fost cele mai grele momente în timp ce erați la orfelinat?
Atunci când vedeam că altor colegi le vin părinții și la mine nu se întâmpla acest lucru. Am fost bătut că am plâns după mama. Cu siguranță au fost momente grele. Când am spus că vreau să o văd pe mama, mi s-a răspuns că doar nu cred că mama este vreo regină sau vreo prințesă. Mi-a fost descrisă prin cuvinte foarte urâte.
Dar au existat și multe momente bune pentru că am învățat, am fost duși în excursii, am vizitat Danemarca, am călătorit prin țară, la mare, la munte, la Nădrag în special. S-au implicat multe ONG-uri, bisericile ortodoxe neoprotestante. Aș sfătui în continuare comunitatea de voluntariat să se implice, pentru că astăzi orfanii au nevoie mai mult de afecțiune, nu de mâncare, haine și altele asemenea. Cu siguranță, și acestea sunt necesare, dar copiii de astăzi din centrele de plasament au o lipsă mare de afecțiune.
Merg la ei în vizită de câte ori am ocazia, i-am dus și pe elevii mei de la liceu.
Ce a însemnat pentru dvs. nominalizarea la titlul „profesorul anului”?
A însemnat o bucurie, o voce a persoanelor cu dizabilități, a persoanelor care nu își permit, pentru a mi se îndeplini dorințele de a ajuta oamenii care chiar au nevoie. A însemnat inclusiv o bucurie pentru că am putut să activez și în domeniul voluntariatului.
Persoanelor care își urăsc părinții le spun că ar face mai bine să îi iubească. Bineînțeles, am sfătuit și părinții să-și iubească copiii. Și prin intermediul dumneavoastră tot același sfat îl dau copiilor: să-și iubească părinții și să meargă la școală.
Ce ar trebui să aibă în vedere un tânăr când își alege viitoarea profesie?
Să se gândească la empatie, să fie activ și să facă lucrurile cu plăcere. Să se gândească atât la el, cât și la viitoarea familie pe care o întemeiază pentru că nu poți să întemeiezi o familie dacă nu ai o bază atât emoțională, spirituală, creștină, cât și financiară; nu poți să susții o familie fără să ai un loc de muncă. Am devenit de curând tatăl lui Matei Elias și sper să fiu nu eroul lui, ci exemplul lui.
Dacă și tu ai o profesie a cărei poveste merită împărtășită și care îi poate inspira pe alții, scrie-ne! Tion și Agenda așteaptă mesajul tău pe redactie@tion.ro.
Citiți principiile noastre de moderare aici!