Data de 24 iunie nu a fost fixată întrun mod întâmplător ca zi a naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat în sfântul altar – loc în care numai arhiereul intra o singură dată pe an, în luna a şaptea, ziua a 10-a (cf. Levitic 16, 29). Această lună din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie şi alta din octombrie.Având în vedere cele descoperite în Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi au rânduit ca ziua zămislirii Sfântului Ioan să fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de naştere.
În popor, această sărbătoare este cunoscută şi sub denumirea de Sânziene (Oltenia, Banat. Transilvania, Bucovina, Maramureş, nordul Moldovei) sau Drăgaică (Dobrogea, Moldova de sud şi centrală, Muntenia). Conform tradiţiei, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor.
Sânziana este o plantă erbacee din familia Rubiaceae, substitut fitomorf al zânei fecioare care dă miros şi leac florilor, rod bogat holdelor grâu şi orz. Sânzienele, cu florile ce pot avea două culori: albe şi galbene, cresc prin fâneţe şi livezi, pe marginea drumurilor, prin păduri şi pe lângă garduri. Florile, frumos mirositoare, tulpinile, seminţele şi rădacinile au numeroase utilizări în medicină şi cosmetica populară, dar şi în: obiceiurile şi actele magice împlinite în ziua înfloririi, 24 iunie.
Superstitii de Sanziene
Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni şi foarte daunătoare, lovindu-i pe cei păcătoşi cu “lanţul Sânzienelor”, pot stârni din senin vijelii, pot aduce grindină, lăsând câmpul fără de rod şi florile fără de leac. Sărbătoarea Sânzienelor care marchează mijlocul verii, era considerată a fi şi momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.
În ajunul sau în ziua de Sânziene se întalneau practici şi obiceiuri de divinaţie, de aflare a ursitei şi a norocului în gospodărie. Se spune spre exemplu că o coroniţă împletită din flori de Sânziene şi aruncată pe acoperişul casei poate indica soarta proprietarului. Se considera că omul va trăi mult în cazul în care coroniţa rămânea pe casa sau, dimpotrivă că va muri repede, atunci când coroniţa, cădea de pe acoperiş.
Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea care premergea sărbătoarea, pentru a-şi visa ursitul. În unele zone fetele îşi făceau coroniţe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte în grădini iar dacă dimineaţă le găseau pline de rouă, era semn sigur de măritiş.
Citiți principiile noastre de moderare aici!