Într-un interviu pentru Agenda și Tion, la rubrica „Dialoguri sănătoase”, Roxana Voicu ne-a răspuns mai multor curiozități referitoare în mod special la nutriție, dar nu numai.

Ne puteți explica cu ce vă ocupați?

Sunt medic specialist de medicină internă și am competențe în nutriție și fitoterapie. Traseul meu profesional este ușor mai complicat, dar se potrivește în peisajul actual medical și contemporan. Am stat în Germania nouă ani, din 2010 pana in 2019 Acolo am obținut titlul de medic specialist de medicină internă. Înainte de a pleca în Germania, am făcut patru ani de rezidențiat cu pregătire în specialitatea diabet zaharat, nutriție și boli metabolice. În Germania, conjunctura a făcut să finalizez medicina internă, trecând prin stagii de pregătire în oncologie, pneumologie, gastroenterologie, îngrijiri paliative, terapie intensivă și medicină de urgența. Am mai făcut cursuri de pregătire în domeniile de nutriție și medicină complementară, însemnând fitoterapie, dar și nutriție ortomoleculară, microbiom și aromaterapie. Cam asta este zona în care am rămas ca interes și pe care o și practic, pe lângă nutriție.

Titlurile și diplomele sunt obținute acolo. Din motive de legislație, ele nu sunt echivalate unu la unu aici. De aceea, reiau și acum în țară același tip de pregătiri. Sunt în curs cu ele și am o si o licență, sunt consilier licențiat pe programul Metabolic Balance, care este un program complex, structurat pe stil de viață, cu punct central pe nutriție. Cam asta este pregătirea mea și zona pe care o practic.

Acum, la ce folosește asta? Cine se poate folosi de aceasta abordare? Pe de o parte, oamenii vin la nutriționist ca să slăbească, de obicei, dar pentru mine, ca medic practician, slăbitul este doar o consecință, efectul secundar al unei modificări de nutriție și stil de viață. Scăderea ponderala este dezideratul pacientului, dar pe mine mă interesează în mod special reechilibrarea metabolică si endocrină, zona de prevenție, creșterea nivelului de energie, reechilibrarea ritmului somn-veghe, redobândirea încrederii în propria persoană. Prevenția poate fi de la primară până la cuaternară.

Pot să lucrez adjuvant, complementar, în multe boli, cu abordarea nutrițională și de medicină integrativă. Spectrul de patologii abordate este larg, începând cu pacienți care vin cu analize modificate si amenințarea sau realitatea că fac sau au diabet sau o dislipidemie și poate nu vor să ia medicamente toată viață. Vin și încercăm să abordăm aceste lucruri. Evident că nu mă separ de medicina alopată, o practic și eu. Abordarea mea este: cât putem, ajutăm cu nutriția și abordarea aceasta integrativă, complementară și, în toate situațiile acute sau acolo unde nu se poate, apelăm la medicina convențională. Nu îmi impun vederea și principiile pacienților. Ei pot să vină și cu altă abordare, să se ajute numai puțin de nutriție, să vadă doar puțin despre ce este vorba și stabilim pe parcurs. Colaborând și venind în cabinet, vedem ce se potrivește pentru ei.

Care ar fi cele mai frecvente probleme cu care vin pacienții la dumneavoastră? Ziceați, de exemplu, de diabet…

Da, pe partea de diabet este clar. Dacă nu ajung la diabetolog, ajung la internist cu competențe de nutriție, mai ales la debut, la diagnostic. Se pretează foarte bine diabetul zaharat de tip 2, obezitatea, supraponderea, hipertensiunea arterială la aceasta abordare. La fel, mai bine începem să lucram la debut sau în primii ani în care se poate mai bine echilibra partea metabolică. Dar niciodată nu este prea târziu. Orice scădere în greutate scade si tensiunea arterială, scade necesarul de medicamente, îmbunătățește profilul metabolic.

Mai putem lucra in boli autoimune, adjuvant. De asemenea, în cancere – la fel, de susținere, adjuvant – inclusiv de-a lungul tratamentului chimio și radioterapic, prin menținerea unei greutăți optime, fără scădere ponderală rapidă, păstrarea unui nivel bun de vitalitate în timpul acestor tratamente, păstrarea masei musculare, îmbunătățirea profilului microbiotei intestinale, aport de micronutrienți.

Microbiomul și microbiota intestinală, mai ales, sunt în focusul cercetărilor și ale ultimelor studii, este un domeniu foarte interesant si cu mult potențial pentru abordarea terapeutică. Echilibrând microbiota intestinala, putem aduce un efect pozitiv până și în boli psihiatrice, dar mai ales în cele metabolice, endocrine, cardiovasculare, chiar si oncologice, cum spuneam. Evident, cu rol adjuvant și alături de celelalte abordări convenționale. Cu cât mai repede, cu atât mai bine și de mai mare impact intervenția.

De obicei, pentru a depista diferite afecțiuni, ce investigații și analize puteți recomanda?

Lucrez cu analize, lucrez cu investigații, sunt medic. Facem oricum analize standard când începem orice program de nutriție, dar si în funcție de simptomele pacientului. Uneori, oamenii vin cu setul complet de analize, vin complet investigați, inclusiv pe partea de intoleranțe, alergii, sunt căutați, vin de la specialiști. Alteori, încep să se caute aici în cabinet pe partea de interne și merg în diferitele direcții pe care le cer diagnosticul prezumtiv, pus clinic în baza simptomelor.

Spuneați de fitoterapie. Ne puteți explica ce este aceasta?

Da, fitoterapia este „medicina cu plante”, după cum este cunoscută în popor. Ceea ce am făcut eu este cursul de fitoterapie rațională, adică bazat pe studii științifice. Există un întreg trend și o direcție în Occident nu doar de a redescoperi această medicină – ea a fost practicată tot timpul – dar de a o valida științific, de a avea studii, de a avea studii comparative, de a documenta impactul asupra sănătății și asupra bolilor. Și în toată zona occidentală – Germania, Olanda, apoi Europa de nord, America de Nord – se desfășoară studii în centre universitate, după toate criteriile medicinei actuale și bazate pe dovezi. Fitoterapia, dintre toate direcțiile medicinei integrative, se pretează cel mai bine la acest tip de abordare, prin studii științifice. Toată zona de nutriție și medicină integrativă nu este ușor de abordat astfel, fiindcă sunt intervenții de stil de viață care implică multe aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. Sunt greu de cuantificat, durează destul de mult. Noi, în medicina convențională, încercăm să aflăm un anumit element fizico-chimic care poate influența boala în sensul echilibrării sau vindecării, apoi, după ce îl găsim, producem un medicament cu substanță X si facem studii in continuare pentru a demonstra influența lui benefică. Nu toate abordările medicinei integrative se pretează la așa ceva, din cauza complexității metodelor aplicate. Acestea sunt limitele de cuantificare și valorificare ale medicinei moderne, bazate pe studii, pe care trebuie sa le cunoaștem.

Apropo, Universitatea de Medicina Harvard, cea celebra si cunoscuta, a publicat ghiduri de buna practica in medicina complementara si integrativă, referitor la oncologie, reumatologie etc.

Să înțelegem, deci, că fitoterapia este legată de «leacurile băbești»?

Ca să zicem așa: „leacurile băbești” sunt luate și studiate acum: care sunt bune și care nu, care au o eroare de transmitere orală în popor sau nu se mai cunosc plantele inițial folosite, ce compuși activi sunt în plante, care sunt importanți. În plante nu avem doar un singur compus, ci mai multe substanțe care conlucrează pentru obținerea unui efect, vorbim de fitocomplex.

Ați observat dacă există diferite tradiții, «leacuri băbești» care fac mai mult rău decât bine?

Desigur, trebuie avut grijă la tot ce s-a transmis oral. Sunt și erori. Am un interes în zona aceasta, din familie, pe adunarea plantelor medicinale si folosirea lor, dar întotdeauna am rămas în zona rațională, științifică. Poate este chiar un defect… Vreau să știu ce folosesc, dar gândesc mai larg decât partea aceasta din studii, de «Ok, demonstrăm unu la unu efectul». Nu merg însă în zona aceasta „băbească”, să mă bazez magic pe anumite lucruri. Dar multe zone ale lumii au tradiții. Există medicina tradițională europeană, există curs pe așa ceva in zona germanică, acreditat de colegiile medicale, care fac parte din programe de educare medicală continuă. Există medicină tradițională chinezească, există curs pentru a te licenția în așa ceva. Există multe tradiții în zona asiatică, ei le-au păstrat destul de bine. În zona aceasta există, după cum am apus, și multă cercetare în centre universitare, mulți profesori universitari și cadre universitate implicate în această cercetare. Ei sunt specialiști, fiecare în zona lor. De exemplu, pe ginecologie – chiar am cunoscut la un curs o profesoară universitară din Munchen care făcuse nenumărate competențe din zona de medicină complementară, implementase în spitalul universitar cabinete pe diferite terapii – până la cromoterapie sau altele – și participă la nenumărate studii.

Mai precis, știți câteva „mituri” care nu se probează în practică?

Drept să spun, nu aș putea să spun concret acum, întrebarea mă ia cumva pe nepregătite. La plante, cumva, este vorba despre plantele otrăvitoare care pot fi folosite în medicina populară, transmisă cumva „magic” și poate legat de descântătoare, vrăji și alte lucruri. Nu am nicio legătură cu așa ceva. Altele pot să nu fie eventual eficiente, iar alte plante sunt dăunătoare prin cumulare de compuși toxici. Zona vegetală are și compuși chimici secundari, care devin dăunători într-o doză prea mare. Inclusiv ceaiul, nu poți să te hrănești doar cu ceai. Peste o anumită doză, fitații, ftalații din plante inhibă absorbția altor minerale. Peste anumite doze, vorbim de litri, de la plante la plante. Dar, da, trebuie niște limite. Îmi vine în minte un exemplu: captalanul, care este o plantă otrăvitoare, dar conține niște compuși activi care trebuie extrași și pot fi folosiți după aceea în preparate fitofarmaceutice reglementate pe piața occidentală, pentru alergii, migrene, astm bronșic. Produsul patentat fitofarmaceutic! Aici trebuie să vorbim și de reglementări. În zona germanică sunt produse fitofarmaceutice care se supun acelorași reglementări ca și medicamentele, în ceea ce privește declarațiile, controalele de calitate, studiile, etc. Implică și niște costuri, desigur. Acesta este încă un minus in România, dar și în alte părți ale lumii, partea de reglementare legislativa.

Revenind, care ați observat că ar fi cele mai frecvente probleme de alimentație ale pacienților?

Păi, este foarte simplu. Informația o are cam toată lumea, chiar este o abundență de informații. Deschizi internetul și găsești tot felul de informații. Eu nu lucrez neapărat cu diete, ci cu stil de viață, program de viață, program de nutriție. Este un concept care implică puțin altceva. Probleme sunt pentru că oamenii vor rezultate rapide cu efort minim. Vor rezultate rapide și care să se mențină cu schimbări minore sau, dacă se poate, fără să schimbăm nimic. O altă capcană este că se poate slăbi strict prin restricție calorică. Deci mănânc relativ dezechilibrat în nutrienți, dar pot slăbi pentru că am restricție calorică pe o anumită perioadă de timp și atunci sunt uimit de rezultat, dar uit că nu am făcut-o chiar frumos pentru corpul meu. Și este ca un bumerang, în care mai devreme sau mai târziu sunt lovit din nou: prin compulsie, pofte nestăvilite, corpul încercând să își regleze balanța de micronutrienți, de minerale, și vitamine. Da, această abundență de informații face că părem să știm totul, fără să aplicăm prea mult.

Concret, în general, puteți spune că oamenii mănâncă prea mult zahăr, sau prea multă pâine, etc?

Nutriția este un termen medical care încearcă să aducă obiceiurile alimentare în zona aceasta de medicină, de știință și să vadă ce e bine pentru om, dar alimentația – felul cum mâncăm, faptul că socializăm la masă – ține de o structură de viață mult mai complexă. Ține de obiceiuri culturale, de ce am mâncat când am fost mici, ce ne-a dat mama, ce ne bucură, de socializare, de ofertă. Când oferta este de un anumit fel, tu degeaba vrei să ai o altfel de alimentație sau va trebui să implici mult efort pentru a te menține într-o anumită direcție. Atunci, acestea ar fi zona în care trebuie să negociem. Trebuie să vedem cu clientul sau cu pacientul ce este dispus să facă, ce poate să facă, ce îi face și plăcere. Pe termen lung, nu poate să mănânce ceva ce nu îi place. Trebuie să găsim, din zona așa-zis sănătoasă și de combinații sănătoase, ce ne și bucură și ne face și bine. Evident, trebuie și un pic de permisiune pentru zona de plăcere. Depinde cât de strictă vrem să fie scăderea în greutate sau cât de gravă este problema medicală pe care o gestionam.

Concret, la întrebare: da, se mănâncă multa pâine, făinoase în general, produse de patiserie, produse rafinate si procesate, produse din carne de calitate inferioară.

Oamenii respectă de obicei indicațiile sau negociază pe parcurs?

Depinde de motivația inițială. Eu nu mă duc pe stradă să predic lecții de viață și nutriție nimănui. Omul vine aici în cabinet și are o problemă concretă: fie s-a săturat să aibă prea multe kilograme, fie are analizele proaste, fie se simte bolnav, fie se simte lipsit de energie. Atunci, există o motivație inițială care îl face să vină aici. Da, în funcție de tăria și de motivație, da, se țin. Negociază pe parcurs, după ce ating niște țeluri de etapă. Este ok, este foarte bine. De aceea ei și revin. Altfel, pot să vă dau informația – să vă dau trei cărți – mergeți acasă și faceți. Dar vin pentru că, pe de o parte, este nevoie de o persoană cu care să conversezi în continuare, pe care să o tot întrebi în continuare ce și cum faci. Pe de altă parte, informația este multă, iar ispitele din jur sunt pe măsură.

Se întâmplă și ca un pacient mulțumit de rezultat să revină ulterior cu aceeași problemă?

Punerea în greutate, după ce ai ținut o cură, da, este frecventă. Eu nu lucrez cu cure, nu lucrez cu diete. Prin ceea ce eu le vorbesc oamenilor, încerc să schimb niște obiceiuri, în măsura în care și ei doresc. Dacă ei observă că se simt bine să mănânce cum le propun eu și, oricum, fac o variație de la ceea ce ei mănâncă oricum în general. Nu propun lucruri exotice. Facem asocierile mai potrivite, mai reducem cantitățile, mai spațiem mesele. Lucruri de genul acesta. Dar da, se mai întâmplă să pună înapoi în greutate și ei spun singuri „m-am relaxat din nou”, „din nou am mers la nu-știu-ce petreceri și am mâncat în exces si am băut prea multe «răcoritoare» sau alcool”.

La modul general, ce recomandări ați avea, legat de nutriție?

Mai simplu, mai puțin, mai „de la sursă”, produse mai puțin rafinate, și, într-adevăr, să încercăm să scăpam de zahăr pe cât posibil.

Când ar trebui să se prezinte la nutriționist o persoană? Care ar fi primele semne că are nevoie de o schimbare în alimentație?

Depinde pentru ce. Din perspectiva zonei de medicină integrativă, imediat ce conștientizează o problemă.