Șantierul din centrul Timișoarei a fost deschis la sfârșitul lunii octombrie a anului trecut, când, oficial, primăria a predat amplasamentul către firma Alex Dia Construct. Teoretic, căci lucrările s-au mișcat greu, deși constructorul s-a angajat că închide șantierul în 12 luni. Culmea, la predarea amplasamentului, oficialii Primăriei Timișoara estimau că lucrările nu au cum să dureze mai mult de opt-zece luni. Dar n-a fost să fie.
S-a lucrat cât s-a lucrat, la consolidare, iar planul era să fie înlocuit travertinul cu probleme, dar nu s-a putut, pentru că s-a descoperit că acesta nu mai poate fi folosit.
„Șantierul era avizat cu refolosirea travertinului existent. A fost aviz dat pe o anumită ipoteză, că trebuie păstrat în proporție de 70% cel puțin, sau nu mai știu, travertinul existent. Pentru asta, el trebuie dat jos, dus în laborator, supus unei expertize și apoi cel care se consideră că are și viabilitate trebuie pus la loc. (…) Când s-a trecut la această operație, s-a constatat că, de fapt, tot se sfărâmă”, spunea, în cursul acestui an, fostul primar al Timișoarei, Nicolae Robu.
Primăria și constructorul au fost nevoiți să ceară un nou aviz de la Ministerul Culturii, ca să poată înlocui travertinul. S-a încercat între timp căutarea statuilor despre care se credea că sunt ascunse în fațada Operei Române, dar nu au fost de găsit.
La aproape un an de când au început lucrările, pe la jumătatea lunii octombrie, reprezentanții primăriei spuneau că se poate lucra pe șantier doar când temperaturile depășesc un anumit nivel. Atunci au recunoscut că este și o problemă cu travertinul, plăcile care ar trebui așezate pe fațadă.
„Se execută lucrări la fațadă, respectiv la tencuială. În zilele în care temperatura scade sub 10 grade Celsius nu se poate lucra. Travertinul va ajunge din Italia în 10 zile”, ne spuneau oficialii municipalității.
Zece zile au trecut de ceva timp, dar travertinul a ajuns în cele din urmă la Timișoara. Sau măcar o parte din el. Primele stive de plăci au fost așezate în fața clădirii, dar nu se vede mare agitație. Rămâne de văzut în ce fel de condiții va putea fi pus travertinul pe fațadă și dacă va putea fi prins în condiții de iarnă.
Lucrările pentru reabilitarea fațadei Operei Române costă 4,64 milioane de lei cu tot cu TVA, bani luați din bugetul local.
Articole pe aceeași temă:
Șantierul de la Operă se mișcă insesizabil. Se așteaptă travertinul
Trimite articolul
XTrebuie avut grija ce reparatii a inceput tembelul ca ne vom trezi cu opera pestritza. Din poze ‘travertinul’ pare inchis la nuanta.
Pacat de cladirea operei ca se acopera cu faianta asta , cladirea ar trebui adusa la forma initiala de pe vremuri, un chici excrecabil
-
cam greu doamna, ar inseamna sa recunosti meritele imperiului ..
-
Da. Dar nu se putea cu Robu. Dacă s-ar face lucrarea peste 4 ani ar fi foarte posibil. Asta e, încă 20 de ani cel puțin cu hidoșenia aia în centru.
In loc sa restauram fatada, noi pastram kitchuri comuniste.
-
Fatada e facuta in stilul asta in anii 30, de catre Duliu Marcu. Ce comunisti tot visezi?
-
si daca a fost facut de Duiliu Marcu inseamna ca e frumos ? tot ce a facut dobitocul asta arata excrecabil, un cretin daca te uiti ce a lasat in urma lui, ii se pot vedea toate operele pe wikipedia
-
Tot un kitsch e si nu are legatura cu restul cladirii sau cu cele din preajma. Presa interbelica numea fatada “Un arc de triumf al prostiei” si avea dreptate.
-
Mai rau. Este renovata in 1930 in stil fascist italian. cam ce scria presa in 1930: “Priviţi teatrul, o batjocură marca Duiliu Marcu, care are pretenţia că ne-a dat un monument egiptean. Un arc de triumf al prostiei”.
Travertinul este cel mai prost material posibil. Plin de gauri in care se pune praful, intra apa, ingheata… -
Din pacate stilul propus de Duiliu Marcu nu are nici o legatura cu arhitectura acestei parti din Romania numita Banat.
-
Fatada a fost facuta in anii 36. Arhitectul Duiliu Marcu era un admirator al lui Mussolini si al “artei” ce o promova fascismul.
Lucrarea in sine este de o valoare arhitecturala indoielnica. Si atunci, si azi,
Bine ca in 2003 au inlaturat aripile laterale si au readus la vedere ferestrele inzidite. Plus ca in 1936 marele avantaj al renovarii a fost inlaturarea aspectului “austriac” al cladirii. S-a adus ceva neobizantin, ce se potriveste ca nuca-n perete cu Piata operei.
Noi, astia de suntem in viata, si tineri si batrani, asa stim Opera. Cu travertin / faianta pe ea. Este o monstruozitate ca aspect arhitectural.
Acuma vad ca au adus travertin nou. Ma uit ca este de o caliatte indoielnica. Ala mai scump este de o culoare , asa galbui si fara goluri. Asta ce este adus in fata Operei acuma este cu mult gri, cu multe gauri, Este travertin, clasa a II-a sau a III-a. Ala ieftin si care daca va fi montat nu va trece de 10 ani si va fi sfaramicios.
Plus ca montat, asa cu mult gri, va fi asemanator cu trotusrele sotron si nu cu ce a fost inainte de renovare. Atunci avea cat de cat o culoare uniforma.
Tare mi-e ca aceasta “renovare” va fi mai degraba un rebut arhitectural.
Sa studieze noii edili proiectul si sa vada ce scrie in proiect, ce calitate a travertinului era prevazuta, ce calitate se cere si nu sa lase firma asta de casa a lui Robu sa monteze travertinul asta de calitate indoielnica.
Cat despre veche aarhitectura , aia originala a Operei? A fost si este fara indoiala cu cateva clase mai valoroasa decat “faiantarea” facuta de Duiliu Marcu. Arhitect in sus, arhitect in jos dar si arhitectii pot face monstruozitati.
-
Sper sa nu puna travertinul cum s-au pus placile pe statuile de pe Aleea Personalitatilor, de au trebuit legate cu sarma sa nu cada.
Stimata doamna Deaconescu, desi banuiesc ca nu faceti parte din vechea garda a drapelului rosu, trebuie sa remarc ca “stilul ” dumneavoastra se pliaza perfect pe cel al tovarasilor ce v-au precedat in redactie. Inclusiv modul in care cenzurati opiniile celor care nu pasesc ” rinduri, rinduri, tovarasi” imi arata ca ” lupul paru-si schimba, dar naravul ba”.
P.S. Comentariul acesta puteti sa il cenzurati, caci el se adreseaza jurnalistei Deaconescu.