Se măsoară nivelul de dopamină (unul dintre principalii neurotransmițători, o substanță care transmite informația între neuronii creierului, implicată într-o varietate largă de activități, precum controlul motilității sau al mișcărilor musculare), nivelul de serotonină (tot un neurotransmițător, care intervine în producerea somnului, în procese mintale și afective: depresie și anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă etc., în funcții motorii, termoreglare, reglarea presiunii arteriale, funcții hormonale) sau nivelul de adrenalină (un hormon secretat în sânge de glanda medulosuprarenală în cazuri de stres, care determină creșterea frecvenței cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor și pregătirea organismului pentru o producere masivă de energie prin arderea lipidelor și sinteza glucozei). În fotografie puteți vedea un exemplu de rezultat la acest nivel.
Ce se vede este un dezechilibru ușor, care duce la calcularea unui risc mediu de depresie. De fapt, în cazul de față, este vorba de o oboseală accelerată, care, însă, în lipsa unor acțiuni de remediere și a unor tratamente adecvate poate conduce în timp relativ scurt la depresie. În imaginea din stânga puteți vedea analiza riscurilor.
Depresia nu este altceva decât o tulburare a stării afective, caracterizată printr-o stare de tristețe și de pierdere a speranței pe o perioadă îndelungată de timp. Simptomele, de cele mai multe ori confundate cu cele ale oboselii, sunt:
– pierderea interesului pentru activități care alteori erau făcute cu plăcere
– tulburări de somn și concentrare
– oboseală, irascibilitate, anxietate
– scăderea sau creșterea poftei de mâncare
– modificarea greutății corporale
– sentimente de vinovăție
Atunci când lucrurile se agravează și depresia devine cronică, apar gânduri recurente de moarte.
Se spune că nu poți opri durerea atunci când treci printr-un moment greu, dar tu ești cel care alegi să trăiești în suferință după ce momentul a trecut.
Mulți oameni spun că sunt deprimați. În special cei triști, bolnavi sau singuri. La bază poate fi o indispoziție sau o perioadă de stres. Din fericire, multe din aceste stări sunt trecătoare. Durează cel mult câteva zile. Sindromul depresiv adevărat e diferit de disperarea sau tristețea firească, de moment. Se poate ajunge, însă, la situații în care bucuria și dorința de a trăi se stinge. Depresivul uită să mănânce timp de două zile sau chiar mai mult. Energia îi scade, corpul devine “greu”, pierde atenția și firul unei discuții, oftează, izbucnește în lacrimi, aparent fără motiv.
Este în permanență contra, nimic nu e bun, nimic nu e în ordine, nimeni nu îl bucură, toată lumea e rea și are ceva cu el. Totul e negru și trist. Viața nu mai are sens. Gândurile sunt în permanență negative și pesimiste, apar dureri rebele de cap și crampe abdominale, somnul poate deveni un calvar (adoarme greu, se trezește frecvent, iar dimineața este mai obosit ca la culcare, se răsucește de pe o parte pe cealaltă în pat, simțind chiar și dureri de coloană vertebrală, care îi pare rigidă, ca o bucată grea de lemn). Omul își pierde speranța, începe să renunțe la prieteni și la familie, nu se mai îngrijește absolut deloc (în toate sensurile acestui cuvânt), apoi renunță definitiv la el.
Corpul se îmbolnăvește.
Nu putem trăi fără bucurie și fără speranță. Viața nu este compatibilă cu nefericirea permanentă. Cât de grele ar fi unele situații în viață, ele nu sunt de netrecut. Avem nativ capacitatea de a surmonta foarte multe probleme, de a trăi suferința, dar și de a scăpa de ea. Dar atunci când traumele sunt foarte mari avem nevoie de ajutor. Uneori avem nevoie de ajutor și când apar probleme mici, dar adunate. Situațiile de stres (cotidiene, financiare, presiunea de la serviciu, termenele strânse de predare ale proiectelor, nesiguranța zilei de mâine, creditele etc.) sunt principalele declanșatoare ale acestor probleme. Și cele mai perfide, pentru că nu realizăm decât târziu ce ni se întâmplă.
Mai ușor ne dăm seama că avem o problemă dacă suferim pierderea unei persoane dragi, de pildă, decât dacă mergem zilnic într-un loc de muncă unde presiunea șefului este constantă timp de minim 8, dar cel mai adesea 10-12 ore pe zi și simțim că e firesc să fim supărați și obosiți. Începem prin a aștepta week-endul să ne relaxăm, apoi uităm să ne relaxăm, ne distrugem duminica doar la gândul că mâine e luni. Ușor-ușor nu mai așteptăm nici week-endul, pentru că nu sunt bani să plecăm undeva, avem treburi casnice care ne obosesc, ne mai luăm și de lucru acasă etc. Prietenii și familia, de multe ori, oricât de tare ne-ar iubi, nu ne pot ajuta. Oricât de puternici am fi noi, uneori nu putem ieși din impas. Dar cu cât lăsăm lucrurile să se denatureze mai mult, cu atât suferința devine din ce în ce mai mare, iar problemele se agravează. Cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai greu de vindecat.
Aici intervin 2 situații: cei care recunosc că au o problemă și cei care fie nu recunosc, fie cred ca sunt obosiți și că, la un moment dat, va veni concediul (de care nu se vor bucura, de altfel), că se vor odihni într-o zi, că va apărea cineva care îi va scoate din starea asta, că un nou job va fi mai bun etc. Cei care recunosc, puțini la număr, fie se autotratează cu remedii antidepresive luate de la farmacie, fie merg la un medic care le prescrie antidepresive. Problema cu aceste remedii este că dau dependență și, odată întrerupt tratamentul, boala reapare pentru că, de fapt, n-a dispărut. Antidepresivele tratează efectele, nu cauzele. Iar efectele lor secundare sunt foarte mari. Cei care nu recunosc, nu o fac din rușine, de cele mai multe ori. Eu depresiv????? Sunt doar obosit! Îmi trece! Sunt un om puternic! Din păcate, nu trece de la sine.
Depresia nu e o rușine, e o boală. Și este una larg răspândită, chiar dacă avem sentimentul că suntem singurii care suferă. Mentalitatea noastră e cea care ne împiedică să căutăm ajutor. Vestea bună este că nu trebuie să spuneți nimănui că mergeți la doctor, iar doctorul nu va spune niciodată că e rușinos să suferiți. Cel puțin nu la ScienceMed. Sunt remedii homeopate, fitoterapice și remedii florale Bach care acționează asupra cauzelor. Nu dau dependență și nu au efecte secundare. Medicina cuantică vine în ajutor și reglează dezechilibrele, determinând inclusiv reducerea timpului de acționare a remediilor și reechilibrarea rapidă a pacientului.
Recunoașteți simptomele? La voi sau la cei din jurul vostru? Nu lăsați lucrurile să ajungă prea departe! Putem împreună să recâștigăm bucuria de a trăi!
Citiți principiile noastre de moderare aici!