„În entuziasmul nostru, al echipei Teatrului Naţional Timişoara, chiar credem că teatrul este o industrie”, a declarat directorul Ada Lupu. O industrie a inefabilului, dar şi una a concreteţii, căci în ediţia 2012 a FEST -FDR la Timişoara va fi inaugurată prima fabrică de decoruri din România. Timişorenii au parte de o cură intensivă de teatru: cele opt secţiuni ale festivalului propun 34 de reprezentaţii susţinute de peste 100 de artişti, producţii ale scenelor din România, dar şi ale unor teatru sau companii din Polonia, Republica Cehă, Japonia, Franţa, Spania, Ungaria şi Republica Moldova, vedete, regizori celebri, spectacolele noii sensibilităţi, teatru de stradă şi spectacole studenţeşti, concerte, dezbateri lansări de carte. VEZI, ATASAT, PROGRAMUL COMPLET AL FEST – FDR 2012.
Compania Farm in the Cave din Cehia a dat start-ul FEST-ului, sâmbătă, 5 mai 2012, în Sala 2 a TNT, cu „Teatrul”, spectacol pe care l-a jucat şi la ceremonia de acordare a Premiilor Europa de la Sankt Petersburg, unde directorul companiei, regizorul Viliam Docolomanský, a fost distins cu premiul Noi realităţi teatrale 2011. Un spectacol năucitor, despre înfruntarea a două culturi fundamental diferite, a două perspective ireconciliabile şi reciproc destructive, colonişti şi invadatori, despre instinctul de conservare, asimilare, devorare, despre Teatrul care „joacă” aşa cum îi cântă un public „orb”, o parabolă sarcastică a „lumii ca teatru”, a teatrului ca zonă de conflict, de tensiune, ca teritoriu de cucerit. De o impecabilă coerenţă, spectacolul se construieşte din scene care combină dansul, muzica, ritmuri de samba, flamenco, pantomima, acrobaţia, jongleria, în dozaje fin reglate de violenţă, tensiune erotică, parodie şi poezie, despre teatrul şi lume, despre viaţă, joc, dragoste şi manipulare, despre dorinţă şi teamă. Actori fabuloşi, reuniţi de pe trei continente în compania cehă, joacă succesiv rolurile cuceritorilor şi ale colonizaţilor, ale actorilor ambulanţi şi capricioşilor spectatori, roluri pe care roata istoriei la inversează brutal; Capitano, Catherina sau taurul de corrida îşi schimbă interpreţii, un splendid monolog nonverbal, al „ventrilocului” mut, în oglindă, dă cheia întregii poveşti. Păpuşile se schimbă, păpuşarul istoriei este imuabil, actorii joacă acompaniaţi de un mic band de percuţie, dar şi de propriile voci, de armonici, trompetă şi de tropăituri ritmice, de bastoane de jonglerie acustice, un joc epuizant, delirant, paroxistic, pentru ca, într-un splendid final de spectacol, violenţa jocului să se tempereze, sublimată în într-o poetică meditaţie asupra sfârşitului şi/sau salvării.
100 de artisti din sapte tari si-au dat intalnire cu spectatorii Timisoarei teatrale
Citiți principiile noastre de moderare aici!