Sâmbătă, 17 aprilie, au avut loc două tururi dedicate Timișoarei evreiești. La cel de la ora 13 au fost nouă participanți, plus ghidul, acesta fiind și numărul maxim din cauza pandemiei. Participanții au făcut un periplu prin Timișoara evreiască, o comunitate cu trecut prestigios pentru acest oraș.

Vremea a fost de partea organizatorilor, pentru că nu a plouat. Toți au purtat mască și au respectat distanțarea. Punctul de întâlnire a fost la Sinagoga din Cetate. S-au luat la pas Patrulaterul evreiesc, zona Cetate, Piețele Victoriei, Libertății și Unirii. Turul a fost condus de ghidul de turism Alexandra Irimia, cunoscută drept „fata cu umbrela roșie” și a durat cam trei ore, fiind ideal pentru o bună înțelegere a istoriei evenimentelor.

Viața evreiască cu secole în urmă

Participanții „au călătorit” în timp pentru a-și face o idee despre viața evreilor și au parcurs, pas cu pas, toate mărturiile acestei comunități din Timișoara.

„Literalmente, n-am putea vorbi despre Timișoara evreiască în sine până târziu, abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea, dar până atunci o să parcurgem pas cu pas toate mărturiile acestei comunități din Timișoara. Pentru început, ar trebui să călătorim puțin în timp și să ne imaginăm că suntem în octombrie, în 1716, moment în care Timișoara, aflată sub stăpânire otomană, este în asediu din partea trupelor habsburgice. Ghiulele zboară de peste tot, orașul, în mare parte construit din lemne, este în flăcări. Într-un final, pe data de 13 octombrie, cetatea este eliberată. Eugeniu de Savoya, cel care conducea, hotărăște să mai stea cinci zile în cortul lui, urmând ca pe 18 octombrie să intre în cetate pe una dintre cele cinci porți ale cetății otomane de la vremea respectivă”, a început să povestească Alexandra Irimia, ghid de turism, membră a Asociației Breasla Ghizilor.

Există o clădire care amintește de intrarea prințului în Cetate, chiar de ziua lui. Acesta găsește, la acea vreme, 144 de evrei în Timișoara, la origine evrei spanioli, veniți de la Salonic, din alte parți ale Ungariei și de la Constantinopol. Tot sosiți pe acest teritoriu, pe vremea stăpânirii otomane, sunt evreii sefarzi (spanioli), iar mai apoi apar evreii așkenazi, (de influență germană). Două comunități diferite.

Casa Prințului Eugen

După mai multe schimbări, noua administrație oferă evreilor un spațiu delimitat, un cvartal unde să-și organizeze toate clădirile, fie că sunt de rit sau administrative sau câteva locuințe, dar nu pentru oricine. Acest cvartal este format din următoarele patru străzi: Eugeniu de Savoya, Ungureanu, se revine pe Gheorghe Lazăr și Mărășești.

„Pe măsură ce se ridică zidurile cetății, tot ce era aici dispare. Singurul lucru care rămâne în picioare este acel turn prin care Eugeniu de Savoya a pășit în Timișoara, declarând-o proprietate imperială. Ce s-a întâmplat cu acest turn? Acești evrei așkenazi și sefarzi aveau nevoie de un loc de rugăciune. (…) La etaj exista o încăpere și în acea încăpere au fost adăpostite cele două comunități pentru rugăciunile de zi cu zi. (…) Dar, între timp a fost dărâmată și în locul ei a apărut această casă, numită azi «Casa Prințului Eugen», el nu a locuit aici, este doar în amintirea acelei porți. Proprietarul a primit acest spațiu cu obligativitatea de a păstra acel medalion”, le-a spus Alexadra Irimia timișorenilor curioși.

Au fost construite mai apoi două sinagogi, una pentru fiecare comunitate și au fost inaugurate în interiorul cvartalului. Existau anumite restricții, printre care și faptul că locurile de rugăciune nu puteau avea fațada la stradă. În interiorul acestui complex mai existau câteva clădiri, precum o baie ritualică, o școală, o măcelărie, o ospătărie și un mic spital, toate dedicate acestei comunități. Pe lângă asta, mai existau diverse clădiri mai mici de locuit.

Povești despre oameni și locuri

Printre clădirile cu povești se numără și cea în care se află salvate câteva obiecte din Sinagoga din Fabric. La parter se află sala de festivități, cu o cantină evreiască ce funcționează și acum.

„Probabil cea mai ieftină mâncare din oraș. Este și bună! Se gătește pentru comunitate. Un ultim detaliu, dacă intrați pe culoar, vedeți faianța de pe pereți? În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, acest spațiu a fost utilizat pentru găzduirea trupelor sovietice. Au lucrat și locuit în casă. Soldații și-au gravat cu baioneta în faianță numele în chirilică și datele la care au staționat aici”, a mai spus Alexandra.

În secolul al XVIII-lea existau două primării separate de religie. De primăria germană – catolică (Primăria Veche – n.r.) țineau și evreii și era pe locul actualei Facultăți de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest. Casa în care locuia judele catolic devine prima casă de raport, unde se puteau închiria locuințe. Aici au locuit și primii rabini ai Timișoarei.

„Casa reprezenta un adevărat spirit bănățenesc în care aveam primarul german, rabini, un abate armean, gropari nemți, proprietari de rând sârbi, italieni, spanioli. Toți locuiau în această casă cu chirie. Erau vecini ușă în ușă”, a adăugat ghidul de turism.

Un alt palat din centrul orașului, de arhitectură art nouveau, dar în renovare acum, a fost de fapt o bancă a unui evreu, clădire creată de arhitecți evrei în anul 1909. Palatul poate fi recunoscut foarte ușor.

„Este un stup aici deasupra intrării, acolo este acel ornament cu albinuțele și stupul, un simbol folosit la începutul secolului al XIX-lea pentru a marca aceste clădiri care aveau funcțiuni de bancă, deci dacă vedeți casă cu stup pe ea și albinuțe, aia era bancă”, a mai informat Alexandra participanții.

Următoarea destinație a fost „Farmacia Bruck”, impresionantă prin vitraliile puse în perioada interbelică.

„Ele redau o tradiție timișoreană și bănățeană foarte bine împământenită și de atunci când doi vecini de etnii diferite se întâlneau pe stradă, se salutau folosind limba celuilalt. Unii spuneau «Guten Tag!», celălalt «Bună ziua!» sau «Jó napot!» sau ce o fi fost, cert este că atunci când cineva avea o afacere, firma avea prezente limbile clienților. În cazul acesta avem aceste vitralii, avem «pharmacie», scris cu ph, considerați ca e franțuzizat, aveți «apotheke» în germană și acum mergem spre colț și vedem varianta în maghiară – «gyógyszertár»”, a explicat ghidul de turism.

Palatele construite în doi ani

Ajunși în Piața Victoriei, ultimul punct al turului, participanții au aflat și despre clădirea cu mansardă folosită în special de artiști, printre care și Ștefan Szönyi, dar și de Banca Bănățeană sau Sana. Cei care doreau să aibă pământ în această zonă trebuiau să ridice o clădire în doi ani. Palatul mare al familiei Löffler, spre exemplu, a fost construit doar într-un an.

„Într-un conglomerat post imperial să zicem, atât de divers, dar atât de bine fuzionat per ansamblu și de bine integrat, exista acel dicton în limba germană care dăinuia în special în aceste familii evreiești care au trecut prin multe întâmplări, și anume «Leben und leben lassen» – «Trăiește și lasă și pe alții să trăiască»”, a mai povestit Alexandra Irimia.

Participanții au fost încântați să afle că pereții clădirilor pe lângă care trec atât de des au atâtea povești de spus.

„E chiar foarte mișto. Alexandra e un ghid deosebit. Am mai fost cu ea și în alte tururi și am văzut și abilitățile ei lingvistice, care sunt impresionante. Dincolo de asta, cunoștințele, modul în care livrează e foarte fain …. E cumva particular interesant pentru noi, în sensul în care soțul e din Ungaria și eu din Oradea, care e o zonă așa mai multiculturală și e foarte fain și important să învățăm despre oamenii de dinaintea noastră. (…) E un eveniment și foarte fain pentru că vine așa, acum după o perioadă în care n-am mai interacționat cu oameni. E super fain și binevenit”, ne-a spus o participantă.

„Foarte amănunțit, s-a completat cu cel de data trecută. Noi, trecând prin Timișoara, am văzut tot timpul statuile, coloanele, nu știam ce sunt. Acum am aflat ce sunt”, ne-a mărturist o familie.

Astfel de tururi sunt organizate săptămânal de ghizii din Timișoara. Dacă nu ați apucat să vizitați cartierului Cetate, prin ochi de turist, o veți putea face sâmbăta viitoare, ziua de duminică find dedicată tururilor tematice. Fiți cu ochii pe pagina de Facebook Breasla Ghizilor, pentru a vă putea rezerva un tur. Costă 40 de lei.

Asociația Breasla Ghizilor este formată din șapte ghizi de turism din Timișoara care au acum o voce comună, mai puternică, care să protejeze interesele ghizilor și să dezvolte turismul în regiune.

Editor – Dan Oancia.