Simplu şi complex în egală măsură, simplu fiindcă doar aşa poate să ajungă, ţintit, drept la inimă, complex cum numai întâmplările ce ne ating şi mintea ştiu să fie, acest joc de-a labirintul, de-a interioritatea şi exterioritatea ce se întreţes în căutarea noimei, a însemnat fotografie digitală, piese multimedia, un obiect-instalaţie în care în loc de sânge au curs valuri de măceşe. Cuvântările, ca de obicei când amfitrion e Ilieşu, au lipsit, dar cuvintele nu, căci vizitatorii s-au putut aproviziona cu pergamente de hârtie făcută manual, bune de lecturat întru completarea poveştii care, ca viaţa, ne ţine când înlăuntru, când dincolo de fereastra prin care contemplăm o lume ce e, întâmplător(?), şi a noastră.

Codrina Diana Tomov