Chiar în primele zile de lucru, fostul deputat a mers în Capitală să ceară sprijin pentru proiectele județului. Alfred Simonis are în vedere proiecte mari de infrastructură rutieră pentru Timiș, dar îl preocupă și atragerea de turiști.

Cum a fost prima săptămână de lucru la Consiliul Județean Timiș? Ați apucat să vă întâlniți cu angajații?

N-am apucat, deși aveam în plan să încep cu un tur de forță în Consiliul Județean. N-am reușit, am fost și la București două zile, am încercat să impulsionez acel proiect pe care l-am și aprobat în plenul Consiliul Județean, și anume acea nouă descărcare de pe Autostrada A1 ocolind localitatea Remetea. A trebuit să merg la CNAIR și Ministerul Transporturilor. Am apucat să cunosc mare parte din șefii de direcții, am avut discuții cu mai mulți dintre ei, o parte a luat decizia să se retragă. Le-am transmis intenția mea de a avea o altă dinamică și un alt ritm în implementarea proiectelor. Este o instituție care, din punctul meu de vedere, atât cât am apucat să observ în aceste zile, dar și în ultimele luni, a avut o cadență care nu mă mulțumește. Avem fonduri europene de cheltuit, de atras, avem proiecte de implementat. Nici fondurile și nici oamenii nu așteaptă tergiversări inutile în implementarea de proiecte – să spunem că există perspectiva unor investiții majore în județul Timiș, susținerea celor existente, dar și unele noi.

Lucrați la Organigrama care va subția numărul angajaților la toate structurile din subordine și la CJT?

N-am început să lucrăm la această organigramă pentru că am zis că e corect să fac un tur al Consiliului, să-i cunosc pe fiecare în parte și să îmi dau seama. Însă este de notorietate faptul că ne dorim ca până la finalul acestei luni, începutul lunii decembrie, cel târziu, să depunem noua organigramă care va subția aparatul propriu. Este un aparat prea stufos din punctul meu de vedere, un aparat care nu poate să facă performanță, pentru că decizia și implementarea acesteia se iau foarte greu. Sunt foarte multe structuri, foarte mulți oameni, prin urmare, e complicat să implementezi ceva când sunt atât de mulți, iar fiecare are câte o părere. Pe de altă parte, avem costuri foarte mari cu salarizarea, o companie privată cu numărul de angajați pe care îi avem noi ar avea cifre de afaceri mult mai mari decât cifra Consiliului Județean, de exemplu. Am spus în permanență că nu mai vreau ca CJT să fie o concurență pentru privat, să ia angajații din privat numai de dragul de a-i avea. Va fi o structură mai suplă, mai eficientă cu bonusul de performanță, dacă se poate, implementarea fondurilor europene fiind prioritară.

Ați început în forță prima săptămână de lucru, dar, totuși, nu vă este dor de București?

Nu mi-e dor de București; să știți că eu n-am stat niciodată în București. Și când eram președintele Camerei Deputaților și aveam casă de protocol, la care, apropo, nu s-a făcut nicio investiție – președintele Camerei Deputaților stă într-o casă cu două dormitoare, un living și un birou, iar eu n-am cerut niciun fel de amenajări suplimentare, așa cum era de 10-15 ani, așa am luat-o și la fel am lăsat-o – veneam în fiecare weekend acasă, atunci când puteam. Chiar și când veneau la mine soția și copiii, de multe ori rămâneau ei acolo, iar eu plecam la Timișoara pentru că era o chestiune importantă de rezolvat. Deci mie îmi era dor de Timișoara când eram la București. Nu mi-e dor de București, însă așa cum spuneam și în campanie, în acești patru ani voi fi săptămânal, dacă nu la două săptămâni, în Capitală pentru a debloca anumite proiecte. Am și surprins colegii cu niște avize care au venit de pe o zi pe alta, altfel așteptând două luni de zile. Acesta este unul din marile avantaje pe care le am în urma ocupării acestor funcții importante în statul român, că vom încerca să debirocratizăm, să urgentăm anumite proiecte prin relații personale, printr-un simplu telefon. Sunt avize care vor veni mai repede, sunt proiecte pe care le vom implementa mai repede și vă asigur că voi fi la București de mai multe ori decât mi-aș dori, pentru că avem nevoie de decizii, bani și susținere din partea Bucureștiului. Vă asigur că voi ști să mă bat pentru aceste proiecte indiferent de numele celui care va ocupa funcția de prim-ministru, președinte ș.a.m.d.

Dacă tot au Timișul și dumneavoastră „pile” la București, care sunt proiectele noi, de anvergură, pe care doriți să le demarați?

Nu e vorba de pile, că nu aș vrea să o punem în cheia asta. E vorba de susținere politică și de capacitatea de a-i face să înțeleagă pe decidenți ceea ce alții nu au reușit până acum 2-3 ani, și anume că Timișul nu poate să fie contributor la nesfârșit și niciodată să nu primească banii înapoi. Dacă vrem să împărțim cumva echitabil banii, putem înțelege, dar nu putem zeci de ani să fim subfinanțați din fonduri guvernamentale doar de dragul de a băga banii Timișului, care e principalul motor economic al României în ultimii 35 de ani, dând la o parte Capitala. Noi am reușit să batem cu pumnul în masă, să le arătăm că avem nevoie de investiții și dreptul la ele. Nu e vorba de pile, e vorba de determinarea, forța politică pe care am avut-o să înțeleagă oamenii aceia că au și obligații față de Timișoara și Timiș, nu doar drepturi în raport cu Timișoara și Timiș.

Sunt multe proiecte, cum ar fi cel extrem de ambițios pentru un regim de drum expres, descărcare din autostradă în centură. Aceasta este a doua descărcare, pe lângă cea care se face la Sânandrei. Continuăm cu Spitalul Oncologic, pentru că e de implementat la el de acum înainte și într-un ritm alert, Stadionul, noua clădire a Spitalului Județean – o clădire pentru care am primit avizul, urmează și semnarea contractului. Îmi doresc foarte mult aparatura pentru Spitalul de Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara, avem proiectele pe infrastructura rutieră și feroviară care sunt în implementare, dublarea Centurii Nord cu încă o bandă. Am primit avizul, se lucrează la SF (n.r. – studiu de fezabilitate) pentru a discuta despre expropriere și de proiectarea și execuția acestui proiect ambițios – pentru că e cu pasaje peste sensuri giratorii. Se vor face investiții în zona medicală în continuare. Îmi doresc autostrada Timișoara-Moravița, îmi doresc investiții în infrastructura sportivă. Am spus și cu alte ocazii că îmi doresc un mare complex sportiv în jurul Timișoarei, foarte aproape de Timișoara, unde putem dezvolta mai multe capacități de sport, săli de înot, săli de sport, teren de tenis, de fotbal, de futsal, pistă de alergare, zone de agrement, spații verzi. Există, în acest moment, cel puțin una, dacă nu chiar două zone în care dorim să demarăm chiar la începutul anului viitor studiile și proiectarea unui astfel de complex sportiv, cred eu, fără termen de comparație în zona publică din România. Ne dorim impulsionarea modului în care funcționează zona comercială de la Bastion. Acolo fără evenimente, neavând locuri de parcare, e complicat să dai viața acelei zone, ne dorim și avem niște idei. Sunt multe pe care le avem, sunt multe care vor veni și avem foarte multe proiecte deja lansate, care trebuie implementate, și nu ne lăsăm până nu le implementăm pe fiecare în parte.

Există vreun proiect al fostei administrații Nica pe care nu o să-l duceți la bun sfârșit?

Nu sunt la curent cu toate proiectele administrației Nica. În general, trebuie să recunosc că în aceste aproximativ patru luni de la alegeri până acum, am colaborat cu domnul Alin Nica în permanență și cam tot ceea ce mi-am dorit să continui a continuat, ceea ce i-am transmis că nu este printre prioritățile noastre n-a insistat și-i mulțumesc pe această cale. Apropo de transfer, am avut o relație decentă în acești ani. Evident că în campania electorală au fost și chestiuni mai tensionate, însă în final, după alegeri, am reușit să avem o relație bună, astfel încât să nu sufere locuitorii acestui județ și proiectele de dezvoltare. Nu cred că există în acest moment ceva ce nu mi-aș dori să continui, însă îmi doresc să implementăm un alt ritm, să avem acces la alte fonduri guvernamentale, dar și europene, cum ar fi cele care trec prin Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, dar și prin celelalte ministere care au finanțări prin PNRR.

Ne interesează zona din jurul municipiului Timișoara, e o zonă în care se strâng tot mai mulți oameni din întreg județul, crește populația zonei urbane. Noi putem spune că e rural, dar Giroc, Dumbrăvița, Moșnița nu sunt zone rurale, chiar dacă sunt comune. Există municipii în România care au o populație mai mică decât au Girocul sau Dumbrăvița. Trebuie să avem o atenție sporită la infrastructura din această zonă, pentru că zonele cresc și trebuie să prioritizăm banii având grijă și de marginea județului, dar în același timp să încercăm ne concentrăm și să sprijinim primarii de la Giroc, Dumbrăvița, Moșnița, din zona periurbană, pentru a face față dezvoltării infrastructurii, având în vedere numărul de oameni care se mută atât din Timișoara spre zona periurbană, cât și de la marginea județului către această zonă.

Vă gândiți și la trafic pentru că unele comune sunt „localități-dormitor”, adică oamenii își aduc copiii la școală în Timișoara, lucrează în Timișoara și se întorc seara acasă și astfel se blochează circulația dimineața și seara?

Tocmai la asta ne gândim, de aceea ne dorim două descărcări suplimentare, dar și urcări suplimentare pe autostradă, să nu mai sufocăm cele două sensuri giratorii, cel de la Izvin prin Remetea și cel de la Dumbrăvița-Giarmata. Nu mai e foarte mult timp până ce vom avea funcțională întreaga centură. Demarăm lucrările la dublarea Centurii Nord, dar și alte descărcări de pe centură, pentru că dacă ea funcționează, nu ar trebui să mai fie deloc aglomerație în oraș.

Chiar și Centura (n.r. – de Sud) are niște probleme; la Moșnița, de exemplu, dimineața e extrem de multă aglomerație, dar asta și din cauza faptului că nu există pasajul la Urseni, care este în proiectare. Când pasajul de la Urseni va fi gata, când sensurile giratorii vor fi funcționale, nu se vor mai strânge toți cei care încearcă să ajungă în oraș în Moșnița Nouă. De asemenea, cred că ar trebui – deși asta e doar la nivel de idee – ca sensului giratoriu de la Drumul Boilor să-i găsim o formulă de pasaj astfel încât să nu ne mai sufocăm acolo, pentru că e o zonă extrem de aglomerată.

Deci, dacă noi cerem guvernului ca cei care produc să aibă dreptul și la investiții înapoi, avem, de asemenea, o obligație față de zonele care produc: Timișoara și zona periurbană. De aceea îmi doresc o colaborare cu administrația municipiului Timișoara, dar și cu zonele industriale din jurul Timișoarei. Încercăm în perioada următoare să facem multe lucruri și credeți-mă că se vor vedea.

Apropo de Moșnița Nouă, acolo CJT a inclus, în urmă cu doi ani, în bugetul participativ, un parc tematic cu cele mai reprezentative obiective din Timiș în miniatură. În ce stadiu e proiectul?

E avansat, este semnat contractul, dacă nu mă înșel. Am și apucat să discutăm cu cei de la investiții despre acest subiect, cu domnul Proteasa, fiind fostul vicepreședinte al CJT. E un proiect care s-a născut greu, dar va fi prioritizat, finanțat în bugetul de anul viitor și s-ar putea ca tot anul viitor să fie finalizat, pentru că înțeleg că anumite proceduri și etape au fost depășite.

Timișul are și potențial turistic, însă în ultimul timp activitatea Asociației pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului (APDT) din cadrul CJT a fost aproape inexistentă. Aveți de gând să o impulsionați?

Evident. Nu vreau să fac acum analiza publică a fiecărei instituții, departament, structuri care sunt în subordinea Consiliului Județean.

Dar ce am putea face să aducem mai mulți turiști în Timiș?

În primul rând, APDT nu poate de una singură, fără sprijin din partea autorităților, să dezvolte turismul în Timiș. Bugetul este undeva la un milion și ceva de lei. E ridicol cu un buget așa de mic, din care plătești salarii, să pretinzi că poți face minuni în ceea ce privește turismul. Vă spun în premieră că am contacte cu două mari companii aeriene, pentru că turiștii vin, în primul rând, dacă ai curse aeriene.

Turkish Airlines?

Sunt două companii cu care discutăm avansat și încercăm să găsim o formulă. Din păcate, nu s-a dorit până acum nici la nivelul Primăriei Timișoara, dar o formă de finanțare a promovării curselor respective ar atrage companiile să opereze de pe Aeroportul Timișoara. O cursă Timișoara-Istanbul, că ați menționat de Turkish, ar fi extrem de importantă atât pentru Timișoara, pentru cei care vor să plece oriunde în lume, Istanbul fiind un hub internațional, dar și pentru cei care vor să vină la Timișoara. Pe de altă parte, degeaba ai curse aeriene dacă nu ai evenimente, dacă turiștii nu au ce să facă, orașul după ora 10 este închis, viața de noapte nu există. Mă rog, există la un nivel redus față de alte orașe din România. În primul rând, trebuie să avem o strategie cu privire la ceea ce ne dorim în acest județ și oraș și de acolo să plecăm prin implementare. Dacă dorim să facem campus monastiresc măcar să știm lucrul ăsta.

E expresia domnului Robu.

Da, am luat-o de la domnul Robu. Dacă ne dorim să avem turiști care caută și viață de noapte, dacă ne dorim să fie un oraș care are dinamică și un anumit spirit, dar și o viață de noapte care să nu deranjeze locuitorii, va trebui să implementăm soluții în acest sens. Îmi doresc ca în zonele care țin de Consiliul Județean, Bastionul, Muzeul Satului, zonele care sunt în proximitatea Timișoarei, să organizăm propriile evenimente împreună cu Timișoara sau separat, în funcție de cum dorește primarul municipiului, astfel încât să avem evenimente culturale, artistice de anvergură pe care să le putem crește de la an la an, pentru ca peste aproximativ trei ani, când vom avea noul Stadion Dan Păltinișanu, să organizăm un concert, un festival adevărat, comparabil cu UNTOLD. Dacă noi chemăm turiști la Timișoara, iar ei vin, și văd doar orașul foarte frumos, cu arhitectură deosebită, dacă nu au ce să facă mai multe zile, nu se vor mai întoarce altă dată. De aceea trebuie avem o strategie care trebuie pusă la punct împreună cu Primăria Timișoara.

Ce îmi doresc în primă fază e să suplimentăm bugetul Asociației pentru Turism, să găsim, poate, o formulă de comasare între structura județului și această structură, că sunt două de turism, nu văd sensul, poate facem una mai puternică, cu mai mulți bani și care să implementeze niște proiecte în perioada următoare, pentru că în acest domeniu nu-ți cresc turiștii de la o zi la alta. Îți trebuie luni, ani de proiecte, de repetarea unor evenimente, de noi evenimente, investind și în infrastructura culturală. Avem foarte multe locuri frumoase pe care le putem vedea, dar durează ani. Sperăm ca peste câțiva ani să vedem că a explodat turismul în Timișoara și Timiș. Dar trebuie să lucrăm pe mai multe fronturi: curse aeriene, infrastructură în cadrul județului, obiective de vizitat și viață cultural-artistică, pentru că așa atragi turiștii.

Ce atribuții va avea administratorul județului Adrian Pau?

În perioada următoare va lua mult din atribuțiile mele, pentru că suntem încă în campanie electorală și mai am niște responsabilități și în campania centrală, urmând ca, bazându-ne pe noua Organigramă, pe care vrem să o adoptăm într-un timp scurt, să reîmpărțim atribuțiile, în funcție și de ce reiese din acea nouă structură organizatorică. Atât domnul Pau, cât și ceilalți doi vicepreședinți vor avea atribuții importante. Plecăm cu un cec în alb între noi.

Ce sfaturi vă așteptați să primiți de la consilierii personali?

Deși titulatura de consilier te duce cu gândul la faptul că trebuie să te consilieze, acest lucru nu e neapărat adevărat. Nu cred că trebuie să stăm să ne sfătuim doar cu consilierii, ci trebuie să ne sfătuim cu toată lumea, cu oamenii de pe stradă, cu primarii, cu specialiștii din diverse domenii. Etapa în care oamenii providențiali se pricepeau la toate s-a încheiat sau cel puțin eu nu o agreez. Îmi place să mă inspir și vedeți că de fiecare dată spun că ne vom consulta cu specialiștii, că avem o idee și o lăsăm pe mâna lor în așa fel încât cei care sunt cei mai buni pe domeniu să ne spună ceea ce trebuie făcut. Nu mă aștept neapărat la sfaturi, mă aștept să lucreze cot la cot cu mine, să implementăm proiecte într-un ritm alert și să avem certitudinea că la finalul celor patru ani am făcut mult mai mult decât a făcut oricine altcineva în patru ani la Consiliul Județean.