Aducțiunea medievală fură privirile timișorenilor. Mulți dintre cei care treceau până mai ieri grăbiți se opresc pe podețele provizorii de lemn de pe strada Lucian Blaga, uluiți și încântați de tabloul spectaculos ce li se oferă, și fotografiază vestigiile.
Canalul medieval construit din piatră și podit cu cărămidă, cu o lățime de 80 de cm, era proiectat pentru un debit de apă prea mare ca să fie vorba de o sursă de apă potabilă. Din referințele documentare, arheologul Alexandru Flutur, care coordonează cercetarea de pe strada L. Blaga, are ca primă ipoteză de lucru varianta că această aducțiune deservea morile și alte nevoi ale Cetății medievale.
Canalul era, la vremea lui, acoperit și se circula deasupra lui. Deoparte și de alta a lui existau construcții de lemn, ale căror urme au fost descoperite în zidul de pământ care mărginește aducțiunea. După 1716, administrația austriacă renunță la aducțiunile ce serviseră pașalâcul și construiește propriul sistem complex de canalizare, din cărămidă, cu bolți de descărcare a sarcinilor, scoase acum la lumină de arheologi.
Cercetările arheologice pe strada Lucian Blaga continuă, cu grija de a nu afecta în niciun fel rezistența clădirilor din proximitate. După finalizarea șantierului arheologic, canalul morilor din Timișoara medievală va fi din nou îngropat sub pământ.
Citiți principiile noastre de moderare aici!