Traian Orban, preşedintele Memorialului Revoluţiei din Timişoara, spune că este vorba despre peste 1,7 milioane de lei – sumă prin intermediul căreia, dacă ar fi recuperată, ar putea reabilita şi noul sediu. Imobilul din strada Emanoil Ungureanu nr. 8 a fost repartizat de către Consiliul Local Timişoara, în 1998, Memorialului Revoluţiei.
„Condiţia era să reparăm imobilul, să-l consolidăm şi să realizăm proiectul nostru în vederea unui Memorial al Revoluţiei, muzeu, centru naţional de documentare şi cercetare. De-a lungul a aproape zece ani am făcut acest lucru, am folosit fonduri din bugetul de stat, ordonator de credit a fost şi este încă Ministerul Culturii. Consiliul de conducere al Memorialului Revoluţiei a decis ca din banii şi aşa puţini pe care i-a primit Memorialul Revoluţiei să-i folosim pentru lucrări de reabilitare, consolidare a clădirii. Aceste decizii au fost luate în defavoarea proiectelor noastre de dezvoltare, amenajare a unui spaţiu, funcţionare a unui centru de documentare şi a unui muzeu al Revoluţiei. Aceste lucruri nu puteau fi realizate decât în nişte spaţii care constituiau siguranţă în exploatare. Noi ne-am făcut datoria şi am investit banii publici într-un imobil care nu ne aparţinea, era un imobil al primăriei, şi ne-am trezit cu o decizie a consiliului local prin care s-a hotărât să se retrocedeze imobilul către nişte proprietari”, spune Traian Orban.
Reprezentanţii Memorialului spun că prin ceea ce au investit au creat spaţii noi, au dublat spaţiul clădirii, excavând, şi au făcut un spaţiu în curtea clădirii. Instanţele au decis că şi acele spaţii revin tot foştilor proprietari, iar Memorialul a fost obligat să plătească chirie retroactiv, cu cinci ani în urmă, inclusiv pe spaţiile construite de ei.
„Noi am cerut în instanţă cel puţin recuperarea investiţiei făcută în clădire, instanţa refuzând, motivând faptul că ne-am îmbogăţit fără justă valoare. Ni se spune că ne-am fi îmbogăţit fără justă valoare, nemaiţinând seama că, de fapt, se îmbogăţea fără justă valoare actualul proprietar. Sunt foarte ciudate aceste sentinţe. Nu cred că trebuie să fim foarte mari specialişti în a judeca şi a spune adevărul când trebuie să plăteşti chirie pe ceva ce este al tău. Dacă iniţial primăria spunea că această retrocedare se va face cu despăgubire, iată că s-a dat tot în natură restituirea acestei clădiri”, spune vicepreşedintele Memorialului Revoluţiei, Gino Rado.
De la moştenitori a cumpărat clădirea Petru Juravle, consilier judeţean din Timiş.
„Când am deschis proces, domnul Petru Juravle mi-a spus: „Băi gunoiule, te îngrop în bani”. Noi, de fapt, nu ne judecăm cu proprietarii, el a cumpărat drepturile de la proprietari şi în spatele acestui proces a fost domnul Juravle Petru, revoluţionar şi consilier în judeţul Timiş – a venit cu două doamne şi mi-a spus că gata, nu se mai lucrează, ele sunt proprietarele şi trebuie să plecăm. De două ori am văzut respectivele proprietare, de atunci domnul Juravle Petru este în spatele acestui proces. Au decis prin sentinţă o mare nedreptate faţă de munca noastră, faţă de banii investiţi – 1,7 milioane lei, că le are statul sau nu, primăria nu a făcut niciun efort să recupereze banii, să cumpere imobilul, Ministerul Culturii nu a intervenit în proces. Noi am solicitat recuperarea banilor investiţi. După ce am fost evacuaţi am primit acest imobil, o fostă cazarmă, şi am vrea să folosim banii respectivi cu scopul pentru care i-am folosit. Nu să ne îmbogăţim. Avem documentaţie pentru fiecare leu investit din bani publici. Avem toate documentele, avem dosare înregistrate în contabilitate, decontate la Ministerul Culturii, supuse controlului Curţii de Conturi. Noi suntem pedepsiţi că nu am făcut hoţii, nu am băgat bani în buzunar. Nu putem băga sub preş sângele vărsat de mii şi mii de oameni în toată ţara. Poate cineva este incomodat de statutul nostru, găsesc o formulă de a ne scoate din statutul nostru, neafişând că îi incomodează şi că nu le place. Vrem ca instanţa să studieze şi să ia de bune documentele pe care le-am dus, să ţină cont că banii publici i-am investit într-un imobil al statului şi să-i folosim pentru acelaşi scop. Vrem ca din suma care trebuie recuperată să se tragă contravaloarea chiriei. Atunci s-ar face o dreptate. Eu cred că este o soluţie bună. Total de plată – peste 630.000 lei, pentru chirie”, spune Orban.
La rândul său, Petru Juravle îl acuză pe Traian Orban de mai multe ilegalități.
„E o greşeală şi un minciună tipică de Orban. De înduioşare, de inducere în eroare atât a presei, cât şi a opiniei publice şi a justiţiei. Bănuiesc că justiţia nu se va lăsa înduioşată. Din punctul meu de vedere nu am nicio legătură cu sumele pe care le datorează de fapt şi de drept proprietarilor care au deţinut imobilul până la data la care l-am cumpărat eu. Proprietarii pot fi contactaţi, una dintre fostele proprietare e la Bucureşti şi una este în Statele Unite. Mai mult de atât, cunosc faptul că avocatul care se ocupă de acest caz are legătură cu această persoană. Din punctul meu de vedere, Orban a făcut grave ilegalităţi acolo, nerespectând niciun proiect, punând clădirea în pericol prin modul cum a desfăşurat lucrările. Conform expertizei judiciare efectuate a încălcat autorizaţiile de construcţie, mansardând imobilul ilegal. Banii care au fost alocaţi de Ministerul Culturii nu justifică sub nicio formă volumul de lucrări pe care susţine Orban că le-a executat acolo. Se pune întrebarea ce a făcut Orban cu acei bani. Voi sesiza Curtea de Conturi să cerceteze faptul cum a cheltuit acei bani Orban. Acea asociaţie e una hibrid, finanţată cu bani de la bugetul statului şi tot timpul se plânge de lipsă de fonduri, primeşte cel puţin 2 milioane de lei, nimeni nu ştie ce face cu banii”, spune Petru Juravle.
Citiți principiile noastre de moderare aici!